3,596 matches
-
și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta. 17. Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cade asupra ta, și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sîngelui oamenilor, și silniciile făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei. 18. La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat care învață pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
cu urechea la povestea lui Twinkle despre un client care vine întotdeauna la ea cu un mango. — Ai înnebunit? îl întrebă Maria pe Bobby. De ce l-ai adus pe ăsta aici, mai ales într-o seară ca asta? Va fi vărsare de sânge pe străzi. — N-o să se întâmple nimic, i-o retează Bobby. Îl duc tot eu acasă după ce plecăm. Toți trebuie să ne câștigăm cumva existența, zice el cu un gest larg spre farfuria, acum goală, de dulciuri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nave de război, care aveau la bord patru mii de soldați. Nu vreau să-l las să continue, așa că îi spun că știu toate astea. Cum nu mă crede, decid să-i dovedesc: — Navele străine au intrat pe gura de vărsare a fluviului Zhu Jiang și au tras în gărzile noastre din Canton, zic eu, aducându-mi aminte ce mi-a povestit tata. Majestatea Sa privește în gol, pupilele sale fixând capul de dragon sculptat care atârnă din tavan. — 27 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce vestea că soldații noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze și engleze au atacat cele patru forturi din Taku de la gura de vărsare a râului Peiho. Îngrozit de colapsul apărării noastre pe mare, împăratul Hsien Feng declară legea marțială. Îl trimite pe Kuei Liang, socrul prințului Kung, acum Mare Secretar și cel mai înalt funcționar manciurian de la Curte, să negocieze pacea. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de soldați. Apoi li s-au alăturat și rușii. Împreună, cele trei țări au debarcat un efectiv militar de 18 000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu trecuse granița în provincia inamică Bitchu, pe care trebuia s-o cucerească, mai întâi, dacă voia să învingă clanul Mori. În calea lui Hideyoshi spre Bitchu mai rămăsese un singur obstacol, pe care era hotărât să-l înlăture - fără vărsare de sânge, dacă putea. Acel obstacol era castelul principal dintre cele șapte fortărețe care formau linia inamică de apărare a hotarelor provinciei: Castelul Takamatsu. Kanbei și Hikoemon intrară în mica încăpere, iar Hideyoshi se simți, imediat, mai în largul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu a pierdut mai mult de o sută de oameni. Au fost uciși optzeci de dușmani, iar alți douăzeci au fost luați prizonieri, dar numai fiindcă erau grav răniți. — Era de așteptat, spuse Hideyoshi. Acest castel nu va cădea fără vărsare de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare. * * * Odată cu Luna a Cincea, vremea deveni însorită și uscată. Clanul Ukita, care suferise pierderi grele în luptele inițiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
satului cam dispăruse. Influența Răsăritului își dovedea prezența nefastă. Omul nu mai era stăpân la el acasă, la școală dar și la primărie și în celelalte instituții ale satului, nechemații urcaseră treptele. Pentru că purtase pe braț semnul V, simbol al vărsării de sânge în Răsărit, pentru că era și fiu de țăran, care se lăsa greu convins să-și lepede petecul de pământ, învățătorul suportă persecuțiile politice, delațiunile, privațiunile pe toată durata lungii ierni cât a durat vrajba socială. Ocupat însă, până
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru, să-i privească, o clipă, pe fiecare, sute, o mie, o clipă pe fiecare. I-ar privi doar o clipă, pe fiecare. Până la urmă l-ar recunoaște pe cel de demult... da, ar recunoaște unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din opera lui. După care cumpără bilete ca să viziteze locul de naștere al lui Su Dong-po și pe drum îi ține o prelegere. Stâncile albe se înalță la orizont, în vreme ce fluviul Yangzi se năpustește spre est, spre gura-i de vărsare. Pe lângă stânci urcă o cărare îngustă. Priveliștea îmi taie răsuflarea. La capătul ei e o bărcuță de lemn, cu un pescar care o închiriază. După ce ne așezăm în barcă, privind în sus mi se pare că stâncile îmi împing aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa cruce pe care mai mult o presimte decât o vede În Întuneric, În goana mașinii, arătând drumul spre nesfârșitele cimitire poloneze. Vărsare de sânge ca la Montecassino. Luciul alb al abației Montecassino refăcute. Ofițerul german care a dus la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că nici Mubarrak, nici Gacel nu mai erau luptători de spadă și lance, ci oameni de arme de foc, iar lungile takuba rămăseseră, cu trecerea anilor, simple obiecte de decor și ceremonii, folosite în zilele de sărbătoare, la demonstrații fără vărsare de sânge, în care se căuta mai mult efectul loviturii asupra scutului de piele sau loviturile simulate bine eschivate, decât intenția de a răni. Dar acum nu erau prezente scuturile, nici spectatorii dispuși să admire salturi și piruete în timp ce oțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întoarse spre unul dintre soldați. — Fă un steag alb, îi ceru. Vreți să negociați? se miră Ajamuk Ce-o să obțineți cu asta? Ridică din umeri: Nu știu. Dar o să fac tot ce-mi stă în puteri ca să evit altă vărsare de sânge. — Lăsați-mă să mă duc eu, îl rugă sergentul. Nu sunt targuí, dar m-am născut pe meleagurile astea și le cunosc bine. Refuză cu convingere: — Eu sunt acum maxima autoritate la sud de Sidi-el-Madia, spuse. Poate o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine se complică lucrurile? - dădu din cap. Pentru un targuí lucrurile încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
președintele. — Da, domnule. -Ali, generalul Al Humaid - glasul se străduia să fie calm, dar se vedea clar că era tulburat. M-a sunat chiar acum ca să mă roage „respectuos“ să convoc alegeri în cel mai scurt timp, pentru a evita vărsarea de sânge. — Al Humaid! — Ali Madani își dădu seama că și vocea sa se tulbură și că, asemenea celuilalt, încerca, fără succes, să afișeze un calm pe care nu-l simțea. — Dar Al Humaid vă datorează totul... Era un comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu cicatrice se apropie, cu un aer aparent supus, Abu Taher strecoară la urechea lui Omar: Dacă nu ți-a devenit prieten, măcar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am văzut plaja, docul, adăpostul pentru bărci și pîlcul de lauri; după ce am trecut de un luminiș, am văzut gura de vărsare a unui pîrÎiaș și malul Înalt, mărginit de buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea pînĂ În larg. PÎnă la marginea bancului apa era adîncă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Țăranii s-au revoltat ― să iasă armata să-i pedepsească. Punct. Reformele se discută cu oameni sănătoși, nu cu bolnavi sau cu exaltați. Manifestul e o ipocrizie în plus, de aceea mă supără. Potolirea răscoalei nu se poate face fără vărsare de sânge. In loc să tragă cu gloanțe direct în răsculați, guvernul trage întîi în vânt, cu manifestul, ca să se poată spăla pe mâini mai târziu că n-a vrut vărsare de sânge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă supără. Potolirea răscoalei nu se poate face fără vărsare de sânge. In loc să tragă cu gloanțe direct în răsculați, guvernul trage întîi în vânt, cu manifestul, ca să se poată spăla pe mâini mai târziu că n-a vrut vărsare de sânge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera pe nenorociții de țărani și va face să se cheltuiască mai mult sînge! Tecla le interzisese să discute la masă despre răscoale și politică. Vorbiră aproape numai despre Miron Iuga. Doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndărătnicia și sălbăticia răzvrătiților. Totuși Baloleanu, oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În orice caz, noi vom proceda fără pripire și fără ură! Noi aducem pacea pentru cei pașnici. Față de ceilalți avem constrângerea. Nu dorim vărsare de sânge, dar nu vom șovăi a întrebuința arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior și domnilor procurori! Apoi, cu harta județului pe masă, repetă itinerariul pe care-l discutase aseară la prefectură în Pitești. Decisese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]