838 matches
-
cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici ne ocupăm doar de partea electronică. Pe aici, domnule. Intrară pe o altă ușă, traversară Încă un coridor și ajunseră Într-o cameră largă cu tavanul jos, plină ochi cu monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile pentru reprezentația serii, am anunțat indicând faptul că masa era gata. Adam a râs. Iar eu am fost jalnic de mulțumită. A urmat un vacarm general cauzat de scaunele trase și târâte de cei care se așezau la masă. Luând loc la masă, Adam făcea notă discordantă cu toți ceilalți. Datorită staturii lui, scaunul părea de pitic, iar Adam era ridicol de frumos cu maxilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pragul ușii ori din celelalte camere, cum se apleacă din nou înainte, cu palmele întinse pe birou în fața sa, uitându-se fix în stradă de parcă n-ar mai fi văzut castanii sau arțarii sau ce-or fi arborii ăia, lumea, vacarmul, orașul. A început să facă asta la vreo câteva zile după ce s-a întors acasă, dar, dacă stau să mă gândesc bine, chiar de când a venit acasă și s-a așezat în pat și a vrut să-i pun încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-avea idee unde se află. Vorbele ei i-l arătau iarăși stând la birou și uitându-se pe fereastră - ce-o fi văzând? ce-o fi văzând? ce-o fi în capul lui în orele în care privește către vacarmul înfundat al străzii, nemișcat și tăcut, de parcă ar privi în gol? - și făcând calcule neînțelese de vreunul din casă, care pot să fie și foarte adevărate, dar și joc. Îi spunea cum îi crescuse deja părul pe locul operației, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voia măcar să-l vadă și se arătau de o parte și de alta femei și bărbați veseli, baruri, săli cu jocuri de noroc, cinematografe, loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că, de fapt, căldura începea, ca de obicei, să devină insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbit cu o recepționistă veselă și binevoitoare și și-a fixat o întrevedere pentru săptămâna următoare. În zilele rămase până atunci și-a pregătit diapozitivele. Când ușa de sticlă a galeriei s-a închis în urma ei, Phoebe a descoperit că vacarmul dement al Londrei fusese redus la tăcere într-o clipă și că intrase într-un paradis: liniștit, aseptic, exclusivist. Porni în vârful picioarelor. Era un spațiu dreptunghiular simplu, cu un pupitru în celălalt capăt, la care stătea o femeie blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar termina. Am strigat-o În vacarmul muzicii anilor ’80 pe care o asculta de pe un CD pus la calculator. — Ăă, Emily? M-am Întors. S-a Întors spre mine și, preț de câteva secunde, a părut să nu aibă nici cea mai vagă idee cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
picioare, erai ghemuită, închircită, atentă să nu-ți strici marcajul. Voi, femeile, nu faceți niciodată munci inutile. Doreai să fii frumoasă din vârful degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
la clubul Equinox ca să mă perfecționez, spuse Lara strâmbându-se. —Exact ce spuneam, oftă Julie. Jolene se strecură în separeu cu un alt pahar. —Jolene, vrei să faci parte și tu din grupul meu de lectură? țipă Julie ca să acopere vacarmul petrecerii. Ceva asemănător cu clubul de lectură al lui Oprah? se entuziasmă Jolene. —Nu chiar. O să angajez un profesor doxat de la NYU să ne învețe totul despre literatura importantă. Mă întreb ce-ar trebui să citim. Ce zici de Virginia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atunci, tocmai atunci, nu puteam. Așa că m-am refugiat la mine în cameră și mi-am pus o casetă cu Procol Harum. Eram extrem de surescitată. M-am trântit în pat și mi-am dus mâna la piept, încercând să liniștesc vacarmul pe care-l sim țeam acolo. Am închis ochii, dar și în bezna pleoapelor închise zăream tot culorile violente ale întâmplărilor de azi. întâlnirea cu profa de română și groaznicele cuvinte pe care mi le-a aruncat, mama, plânsul cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mutilate îngrozitor ce formaseră odată localitatea cehoslovacă Turna. O priveliște obișnuită care nu-l mai impresionează. Ochiul indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țeava unui revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic se văd sticlind a moarte. Domnule căpitan...Marius vrea să-i spună ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea subofițerului Caraiman, care acoperă vacarmul luptei. Domnule căpitan... Comandantul se căznește să spună ceva. Limba îi este roșie, năclăită de sânge. Îl apucă de guler. Până la urmă, rostește cu greutate: În buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
învățam la școală că este cea mai bună dintre toate cele posibile, nu fusese dintotdeauna așa. Mă nedumerea însă faptul că uneori, la radio, venite parcă din depărtări enorme, auzeam voci care spuneau că totul e pe dos, că tot vacarmul de cuvinte care mă înconjura era o enormă minciună. Timbrul viu al acelui glas, care nu avea nimic în comun cu solemnitatea fadă a tot ceea ce auzeam la televizor, era ca o chemare dintr-o altă lume. O vreme am
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
aproape de ea, ca și când, desigur, nici n-ași fi cunoscut-o, în acest timp în curtea școlii izbucniră deodată copiii, dar fără rumoarea de altădată, după cum mi-aminteam eu că făceam când goleam clasele, cu strigăte și țipete ascuțite al căror vacarm se auzea departe în cartier. Nu, erau copii liniștiți acești bucureșteni și aproape toți bine îmbrăcați, unii chiar prea bine și parcă prea maturi cu mica lor trufie liniștită pe chipuri, cu acea expresie deloc reconfortantă pentru un om mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe drumul ce ducea la terenul de aterizare. Un vacarm asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se auzea din spatele blindatului. Câteodată, scrâșnetele erau asurzitoare. Aceste zgomote indicau niște stricăciuni, poate ireparabile; lubrefianții nu mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei de la subsol. Sunetele ajungeau la intervale regulate, și cu toții erau conștienți de semnificația lor. ― Au ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare nervii: scrâșnetul ghearelor de oțel. ― Credeți că ar putea să vină până aici? (Ripley era uimită de calmul lui Hicks. Era încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
expresie de surprindere artificială, își făcu o mână pâlnie la ureche. ― Ce zici? Pătrunseră în laboratorul medical devastat. Vasquez fiind ultima, împinse ușa, după ce mai proiectă trei grenade prin întredeschidere. Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se bombă. Ripley, ajunsă deja la cea de a doua ușă, nu se miră să o găsească zăvorâtă. Se apucă să manevreze încuietoarea în timp ce Hicks își folosea iarăși aparatul de sudură pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aceeași clipă, s-a auzit o țiuitură, ca o frecare de saboți pe fier, urmată de-un clănțănit. Recunoșteam zgomotele, mă obișnuisem cu ele de la depoul Victoria: ascultam în fiecare noapte tramvaiele cum iau curba și încetinesc lângă zid, în vacarmul metalic; într-un fel calm și pervers, aproape le iubeam. 38-ul a tras în circumferința de la Schottentor. Vagonul s-a oprit și ușile au culisat, cu rârâitul lor constant și serviabil. Am strâns Pif-ul, l-am vârât la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar nu puteam face imposibilul, sunteți de acord, nu? Și fiți de acord, totuși, că această femeie posedă calități capitale... trăsături strălucite de caracter. Adineaori am vrut să-i strig, dacă mi-aș fi putut permite s-o fac în mijlocul vacarmului, că ea însăși e cea mai bună justificare a mea pentru toate acuzațiile pe care mi le aduce. Ia spuneți-mi: cine nu s-ar lăsa uneori vrăjit de această femeie, cine nu și-ar pierde capul... și totul? Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]