870 matches
-
al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care jucau uneori niște copilandri. Iar Municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea un ochi umflat dinainte, dar pentru nimic În lume n-o să le povestească cine i-l umflase, cu toate că acum Îi părea rău că o acuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima unui viol În grup În pivnița unei clădiri a universității unde studia. Vorbise fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doar nu puteam face imposibilul, sunteți de acord, nu? Și fiți de acord, totuși, că această femeie posedă calități capitale... trăsături strălucite de caracter. Adineaori am vrut să-i strig, dacă mi-aș fi putut permite s-o fac în mijlocul vacarmului, că ea însăși e cea mai bună justificare a mea pentru toate acuzațiile pe care mi le aduce. Ia spuneți-mi: cine nu s-ar lăsa uneori vrăjit de această femeie, cine nu și-ar pierde capul... și totul? Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și cum Își luau rămas bun cu toții de la securistul de servici zgribulit În fața casei. Era, probabil, deopotrivă teribilismul vîrstei, dar și pulsația inteligenței cultivata, firește, de climatul În care fusese crescută și educată. Tot ea a fost, după 89, În vacarmul schimbării, ținta unui șantaj. În 1990, Alexandru Tăcu, pe atunci șeful Comisiei Culturale la Casa Pătrată, l-a invitat În țară pe Doru Braia, personaj incomod, În permanent contact cu disidenta română, cunoștea multe amănunte legate de oameni importanți. Pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe Asinia din strânsoare și i poruncește: Stai liniștită! Agită apoi din brațe după o profesoară. — Să vină careva să aibă grijă de ea! E nevoită să ridice tonul și să repete de câteva ori ca să se facă auzită în vacarmul ăsta. În sfârșit o vestală se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles: — Moda, bat-o vina! Un nou ordin acoperă pentru o clipă vacarmul dimprejur: — Bă, tu, ăla cu panaș roșu, schimbă sabia cu lancea! Pusio constată că cel vizat poartă drept unic armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Plautius Silvanus. — Unde e? țipă la Paterculus. — Ce? urlă acesta la rândul său. În jurul lor e o gălăgie de nedescris. Flautiștii sună din surlele lor. Mai târziu o să-i asiste pe sacrificatori în timpul ceremoniei, dar pentru moment fac un vacarm asurzitor pentru a acoperi orice zgomot de rău augur. Tiberius simte cum îi vâjâie capul, gata să plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni rachiu Înainte de atac, dar tot ne-am năpustit făcând un vacarm de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră seama de prezența mea, dar În vacarmul acela de fond nimeni nu mai auzea ce spuneau ceilalți. Se considerau izolați, iar eu am fost obligat să ascult conversația lor. „Ia spune”, zicea Belbo, „unde l-ai cunoscut pe Agliè al tău?” „Al meu? E și-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puternică, biruitoare. CAPITALA Lăură avusese o perioadă de aur în ultimele luni de liceu. Că viitoare absolventa urma să-și înceapă carieră și să se despartă de colegii și prietenii săi. Urma să plece în “Capitala”, deși nu suportă deloc vacarmul acesteia. Trebuia să se obișnuiască, fiindcă vorba ceea, de acolo se dădea oră exactă în țară. Și-ar fi pus în joc viața de apoi cu un singur scop, acela de a reuși la Facultate, si nu oriunde, ci acolo
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cer. E și o adevărată industrie. Sute de oameni își câștigă existența în acest complex de sănătate și sport. Cele două etaje și forma elipsoidală asigură o acustică perfectă, comparabilă cu a vechilor arene, Karaiskakis sau cu Panathinaikos. Am filmat vacarmul organizat în Golful Pyreu cu adevăratul centru de afaceri, stadionul Olimpiakos. E viață, afaceri și... evaziune serioasă acolo, ca și în portul viu animat chiar la 2 noaptea. Sportul ca afacere e profitabil în țara aceasta în care, dacă nu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe drumul ce ducea la terenul de aterizare. Un vacarm asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se auzea din spatele blindatului. Câteodată, scrâșnetele erau asurzitoare. Aceste zgomote indicau niște stricăciuni, poate ireparabile; lubrefianții nu mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei de la subsol. Sunetele ajungeau la intervale regulate, și cu toții erau conștienți de semnificația lor. ― Au ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare nervii: scrâșnetul ghearelor de oțel. ― Credeți că ar putea să vină până aici? (Ripley era uimită de calmul lui Hicks. Era încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
expresie de surprindere artificială, își făcu o mână pâlnie la ureche. ― Ce zici? Pătrunseră în laboratorul medical devastat. Vasquez fiind ultima, împinse ușa, după ce mai proiectă trei grenade prin întredeschidere. Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se bombă. Ripley, ajunsă deja la cea de a doua ușă, nu se miră să o găsească zăvorâtă. Se apucă să manevreze încuietoarea în timp ce Hicks își folosea iarăși aparatul de sudură pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
moment și s-au retras tăcuți și neauziți, ieșind din salon. Iuliana a avut un gest de respingere a invitației, dar simțea nevoia să se liniștească. Își simțea trupul greu și obosit, iar în cap avea senzația că este un vacarm greu de suportat. A observat gestul medicului și a înțeles, deși nu a auzit cuvintele ce au însoțit acest gest. Era tulburată peste măsură, iar durerea din suflet și teama provocată de starea gravă a fratelui o împiedicau să se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen și mama sa că totul fusese o farsă, bine jucată de viitoarea lui soacră. S-au bucurat cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns și la fel de bine ascunse de Iuliana, se părea că petrecerea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vor revendica reducerea prețurilor. Prioritatea crescândă acordată termenului scurt, prezentului, precarului și lipsei de corectitudine va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor. Dezvoltarea, care permite astăzi oricui să spere, nu va mai putea servi ca alibi. Hipersupravegherea va îngrădi libertatea și va stopa inovația. Nomadismul care se află chiar la baza dinamicii Ordinii economice va fi și el blocat treptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzit glasul șoferului care Înjura și striga În gura mare la un pieton ce se ivise pe neașteptate În mijlocul străzii, traversând de-a curmezișul o intersecție pe culoarea roșie. Șoferul a țipat Întruna până când vocea sa s-a pierdut În vacarmul orașului. Articolul Doi: Marea majoritatea a oamenilor nu gândesc niciodată, iar cei care gândesc nu devin niciodată o mare majoritate. Horărăște-te de care parte vrei să fii. Articolul Trei: Dacă nu te poți hotărî, atunci trăiește pur și simplu; fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici ne ocupăm doar de partea electronică. Pe aici, domnule. Intrară pe o altă ușă, traversară Încă un coridor și ajunseră Într-o cameră largă cu tavanul jos, plină ochi cu monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reformării justiției, adică exact capitolului pe care avem clauza. Iar vocile roșii din presă vor face ecou, n-au mai văzut atâta autoritarism de la Ceaușescu. E adevărat că la unele mineriade au lipsit, nimeni nu-i perfect. La sfârșitul acestui vacarm, lucrurile se vor așeza mai bine. Puterea va fi întreagă și guvernarea mai coerentă. Doar PSD-ul se va întreba retoric: cine m-a pus?! POLITICA DUPĂ POTOP Aproape că a curs la fel de multă cerneală câtă apă în ultimele evenimente
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
mai coerentă. Doar PSD-ul se va întreba retoric: cine m-a pus?! POLITICA DUPĂ POTOP Aproape că a curs la fel de multă cerneală câtă apă în ultimele evenimente. Criza politică și cea a inundațiilor s-au suprapus, dând naștere unui vacarm în care nu se mai înțelege om cu om. Strigătele de disperare ale sinistraților s-au amestecat cu vocile politicienilor, care se răsteau unii la alții pe tema anticipatelor. Iar televiziunile au splitat ecranul, acreditând ideea a două Românii: pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
au fost de acord. războiul dintre lilieci și porumbei a durat de altfel trei zile și a fost atît de zgomotos încît am sperat că vecinii mei de la ultimele etaje vor observa ceva, că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]