6,856 matches
-
de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele perdelei. La masă, Ciuvică așteaptă ceva cu un instrument de scris în mână. Tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ocările cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi putut s-o ierte. Taina aceea avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se va întâlni acolo cu Costache, având o vagă bănuială că toate cele făptuite pe pământ sunt iertate, îi va spune, poate. Poate nici acolo... * Când Simona ajunse în gară, se simți strivită de cele întâmpinate acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu ea, să o implore, să-i explice în detaliu ceea ce se întâmplase, să se disculpe cât se putea, dacă era posibil acest lucru și dacă soția sa ar fi fost dispusă să-l asculte. Se întoarse la spital, cu vaga certitudine că seara, când va ajunge acasă, va găsi familia întreagă. Mai spera într-o posibilă reparație, dar când deschise ușa și sesiză lipsa valizei și a cărților fetei își spuse: ,,totuși a plecat, a plecat și a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încât să apuci doar pe calea cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
conștientiza destul de bine că ar putea exista posibilitatea de a avea de-a face chiar cu legea eternă a compensației. „Se vede limpede că ceva s-a schimbat în mine. Încă nu-mi dau seama bine, dar parcă am impresia vagă că 1 Am venit, am văzut, am învins (în limba latină). Cuvinte atribuite lui Iulius Cezar. schimbarea este de natură negativă. Foarte ciudat. Asta chiar căi interesant și nemaiîntâlnit. Merită investigat...”, îi trecu lui un gând prin minte. De când începuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se Întâlnească cu câțiva colegi, pentru Încheierea unor contracte. A fost o zi plină de fericire , de emoții. Eram În central atenției și el avea grijă să nu cumva să mă simt stingheră și asupra mea să planeze vreo umbră vagă de nemulțumire. Un sentiment atât de Înălțător mă cuprinse, atât de copleșitor... ( cum nu mai simțisem vreodată În această lume), că nu mai știam ce se Întâmplă cu mine. Aveam să aflu câțiva ani mai târziu, când destinul nemilos m-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zona respectivă, după cum ne informează măicuța. Deci, mâna de lucru era asigurată pentru pictarea bisericii. După atâta timp, picturile, culorile, erau foarte bine păstrate În interior. De pe pereții exteriori, supuși intemperiilor de tot felul, culorile s-au șters, rămânând urme vagi ale simbolurilor pictate. În anul 1996 au primit diploma de excelență pentru calitate. Maica L. era o bună cunoscătoare a istoriei, redându-ne Într-un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și am aprins lumânări
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va duce spre casă, voi merge pe Pitt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi vrut o dată cu prinderea băiatului, să cuprindă tot cerul și pământul din jurul lui. El o întâlni la jumătatea drumului, o îmbrățișă și apoi așa, înlănțuiți, se pierdură pe străzile ce duceau spre marginea orașului. Cei doi soți aveau o vagă bănuială: era posibil ca Rafira să se fi aflat în preajma casei lor încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră și pe geana Dealului Mare nu apăruse încă bulgărele de jar al soarelui. Ea își așteptase feciorul! Cei doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
privind recuperarea acestui băiat, despre care nu știau nici acum, după atâta timp, dacă puterea sângelui avea șanse de izbândă. Discuția avută cu o seară în urmă, gândi ea, cu siguranță lăsase urme în sufletul bietului copil, dar încerca o vagă liniște că acesta se putea odihni măcar vreo câteva ore în plus în acea dimineață. Nu putea bănui că Vișinel abia aștepta ca părinții să părăsească casa ca el să plece așa, fără țintă, prin oraș, în căutarea a ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe atât de contradictorii, după lungi zile de supraveghere si de studiere intensă a cazului meu, medicii cei mai avizați - sosiți de departe, Începură pe rând să bată În retragere, să ridice din umeri impasibili, neputincioși. Semnele vitale, deși foarte vagi, existau Însă (sânge nu mi se recoltase fiindcă acul nu trecea pur și simplu de piele, rupându-se cu fiecare nouă Împunsătură), iar faptul acesta Îi determină Într un final să dezvolte o așa-zisă teorie a așteptării, care Însemna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului colorează ireal clădirile suple, pierdute În depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un fel al ei, neștiut. O Înfiorare rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși În apă) Începuseră să-mi ardă. În spate percepeam vagi șuierături. Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri din povestire, sfârșind prin a sorbi gălăgios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i ușoare sângerări, pe care și le ascundea cum putea, cu un vag aer de vinovăție. Chestia cu zburatul mi-a venit așa, pe negândite, Într-o zi cenușie, cu lumina Înghesuită stins sub cerul sur, aplecat peste noi. Vântul pornit brusc, care ne Împingea din spate să ne răstoarne, mi-a dat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară pe ăsta, că ne-a Împuțit aerul. V-am zis să nu-l luăm, că-i pa-pa-gal. Asta nu mai iese din țoale, Nelule!” Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi trăi pentru... pentru toate minunile create de ei pe pământ. Nimic din ce-am mai purtat nu s-a comparat cu hainele acestea (și o spun fără nici cea mai vagă urmă de subiectivitate). Toți apropiații (atâția câți au fost - nu sunt o fire foarte prietenoasă), colegi și cunoscuți, toți se mirau de calitatea și de frumusețea acestor haine: ce materiale deosebite, domnule, ce cusături fine, ce lucrătură... de unde le-ai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]