18,503 matches
-
de preț, în île du jardin, în catacombele secrete ale bisericuței-marii-tale-speranțe, unde se roagă la marea sărbătoare veverițele-călugăr. nouă în al doilea loc: nu știi dacă vei mai putea strânge avere ca până acum, pot veni vremuri de restriște, umpli vagoanele tale cu multe pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, cu o sumedenie de carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și petale de petunii magice, cu ulcioare de lăptișor de matcă al albinelor superpolenizatoare, cu nisip fin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe ziarul bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de mână, pe pământul curat vagoanele de amurg vor șuiera în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit din gară și noaptea a înghițit trenul. La curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu n știa... Apoi cine să mai țină șirul zilelor și nopților petrecute în acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde? Întebarea asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile iestea” - am propus eu. „Se vede treaba că ai fost și cercetaș, Costăchele. Să facem cu schimbul. Întâi stau eu de veghe. Ne interesează
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau în cale, gările cu mulțimea pestriță a pasagerilor pe care-i purta după el în vagoanele înșiruite ca un alai de nuntă. Acum se vedea ca un om de prisos, fără nici un rost. Singurul gând care îi mai încălzea inima și-i mai însorea sufletul era să-i facă un rost în viață fiicei sale. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore în șir, lângă o cinzeacă, cu gândurile plecate peste dealurile și văile pe care le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
1968, în comuna Vama, a finalei pe țară a „Cupei Agricultorului” cu participarea a peste 400 de sportivi din toată țara. Mi-a fost șef în anii în care am lucrat la Fabrica de Cherestea, încadrat ca muncitor sortator, încărcător vagoane C.F.R. Marfă, fiind foarte sever cu mine, și cu cumnatul său, Niculai Simionescu. După pensionare, a continuat să lucreze tâmplărie, să ridice case din lemn împreună cu verii mei Ticu și Gabi. Cultul muncii la el a fost ridicat la nivel
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la Gura Humorului, bunica a avut neinspirata idee să-l trimită după un tăbuioc cu mălai pe Sâlică, cu trenul. Cum trenurile epocii erau rare și aglomerate ochi, de se circula frecvent pe scări, pe tampoane și pe acoperișurile de la vagoane, Sile a mers pe scara vagonului până în gara Humor. La piață a târguit făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
neinspirata idee să-l trimită după un tăbuioc cu mălai pe Sâlică, cu trenul. Cum trenurile epocii erau rare și aglomerate ochi, de se circula frecvent pe scări, pe tampoane și pe acoperișurile de la vagoane, Sile a mers pe scara vagonului până în gara Humor. La piață a târguit făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
VIII, în cadrul CFR-ului la plivit buruieni de pe calea ferată. În perioada liceului, am lucrat la Fabrica de cherestea, la secția de confecționat panouri pentru silozuri și cofraje industriale. Săptămânal, la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
patru sute de scaune, a avut pe scenă vedetele la modă pe atunci: Sofia Vicoveanca, Angela Moldovan, Ionel Miron și Alexandru Jula, Mihai Constantinescu, Dan Spătaru îbeat turtă), Margareta Pîslaru, Corina Chiriac. O atracție de senzație a stârnit sosirea, într-un vagon de cale ferată, a Omului cu cap de bou, spectacol ținut cu casa închisă, multă lume curioasă așteptând afară să vadă „monstrul”. Eu cu amicii mei de peste linia ferată l-am văzut ziua, în vagon, chiar am schimbat câteva vorbe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a stârnit sosirea, într-un vagon de cale ferată, a Omului cu cap de bou, spectacol ținut cu casa închisă, multă lume curioasă așteptând afară să vadă „monstrul”. Eu cu amicii mei de peste linia ferată l-am văzut ziua, în vagon, chiar am schimbat câteva vorbe cu ”dihania”, iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului de frână al unui vagon de marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
monstrul”. Eu cu amicii mei de peste linia ferată l-am văzut ziua, în vagon, chiar am schimbat câteva vorbe cu ”dihania”, iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului de frână al unui vagon de marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan. Revin la coșmarul copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a răspândit ca fulgerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o mișcare haotică. Fiecare alerga spre vagoane, se urca grăbit pentru că altcineva îl împingea de la spate, și se băgau unul în altul, cu tot cu valize, copii și saltele gata umflate, împingând-o pe Mara mai în spate, până ieși de pe peron. Pe Mara nu o mai durea capul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iar când ajunse cu privirea spre chipul ei văzu că i se zâmbește. Îngheță. Închise repede ochii, ca nu cumva garoafele din buchet să îi zâmbească ca și Delia. — Bă, m-ai spart. — Ce mă? Ce ți-am făcut? În spatele vagonului două perechi de blugi largi și căzuți măturau podeaua. Cămășile în carouri se revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
doamnă grăsuță ducând două plase cu mere. Doamna respira greu și căută repede un loc liber. Picioarele ei umflate se cuibăriră sub scaun, iar în fața lor aterizară cele două plase. Deliei i se părea firesc ca cei aflați deja în vagon să-i privească pe cei în spatele cărora tocmai s-au închis ușile. Faptul că au urcat înainte le dădea un aer de superioritate și mândrie, se știau stăpâni pe situație și pe scaunele libere. Delia zâmbi atunci ușor gândindu se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre coloanele de beton. Tot atunci, cel în maiou se întoarse pe partea cealaltă și începu să sforăie. Vagonul părea mai mic și mai cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia consideră că e normal ca tânărul cu trandafiri să se așeze lângă ea și fiecare să înceapă să se gândească la celălalt, în timp ce își aplecau capul spre florile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea proastă servită la bufetul gării și dispărea în norul de fum ce ascundea o parte din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și tuși încet. Dorea să treacă neobservat, un călător oarecare, pierdut în mulțime. Închise repede
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru a-și crește, în timp cât mai scurt, profitul. Cui i-ar fi putut trece prin cap, că, vor fi comercializate și arme nucleare, ori, componente ale acestora? Nimănui. și, totuși,...Când acel ceferist descoperi că ușa unuia dintre vagoanele de marfă era deschisă, iar,din locul lor, lipseau, după aprecierile sale, patru lăzi mari cu focoase atomice, se alarmă foarte. Imediat anunță faptul la 112; la numărul poliției, deci! Alarma se răspândi cu viteză. Garnitura de marfă se afla
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lipsa a patru lăzi, în care ar fi trebuit să se afle optzeci de focoase, de mare putere, și-i căutară, de îndată, pe jandarmii care însoțeau trenul. Potrivit programului, ar fi trebuit să fie câte doi jandarmi la fiecare vagon. Dar aceștia fuseseră dați afară, cei câțiva, existenți, se instalaseră în primul vagon, încă înainte de pornirea garniturii, și aprinseseră televizorul. Tocmai se transmitea un meci de fotbal, între vestitele echipe Petrolul Galați și steaua lui Becali. Nici n-a putut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de focoase, de mare putere, și-i căutară, de îndată, pe jandarmii care însoțeau trenul. Potrivit programului, ar fi trebuit să fie câte doi jandarmi la fiecare vagon. Dar aceștia fuseseră dați afară, cei câțiva, existenți, se instalaseră în primul vagon, încă înainte de pornirea garniturii, și aprinseseră televizorul. Tocmai se transmitea un meci de fotbal, între vestitele echipe Petrolul Galați și steaua lui Becali. Nici n-a putut, vreunul dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]