1,940 matches
-
suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea peste care
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
sunteți protagoniștii. Cei cărora nu le convine, n-au decât să plece acasă. Nu-i așa?, se zburli el aruncând o privire ucigătoare lui Emil și oamenilor acestuia. - Eu zic să începem petrecerea, schimbă delicat Elena subiectul. Cu ce începem? Vals? Atmosfera se destinse, iar Elena își luă soțul la braț și păși în mijlocul ringului de dans. Sala arhiplină se opri în loc, iar muzica încetă. În clipa imediat următoare toată lumea se retrase pe margine, lăsând loc noii perechi sosite. Un ropot
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
român Iosif Ivanovici. Au urmat aplauze și urale îndelungi, apoi o liniște suavă învălui sala. Primele acorduri începură să se facă auzite, iar Elena păși prima pe ringul de dans, foșnindu-și rochia de mătase, ca o ispită dulce adusă valsului nemuritor. Bărbații o sorbeau din ochi, iar Nicu se simțea mândru că femeia asta frumoasă îi aparținea în totalitate. Era a lui de o viață întreagă, iar existența fără ea nu și-o putea imagina. Era de neconceput. Cei doi
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
adeptul ”Calității” în locul ”Cantității”; poate de aceea văd ”lucrurile” toate, cu alți ochi... Răsuflarea rece a toamnei ne face să ne ascundem în casă, ne silește să căutăm căldura... privind pe fereastră la dansul frunzelor galbene care dansează ultimul lor vals, înainte de a-și găsi odihna de...veci. Oricât m-ar sili Toamna, să stau în casă și oricât mi-ar bate în geam cu aerul ei rece și cu degetele uscate ale copacilor, eu nu am s-o ascult... Am
O LUME...IREALĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352426_a_353755]
-
Toate Articolele Autorului Toamna în suspine de dor și-n lacrimi ce spală catrene, se scurge în ploi de amor, trezind gânduri bacoviene. Chiar toamna se moare sonor, în vântul cu șoapte celebre, prin frunze cu-același decor și-n valsuri cu tacte funebre. Toamna se moare odată, în vise și-n sumbre comploturi, clipe de-o moarte brăzdată, mute-n palide eșafoduri. În toamne se moare ploios, cu amprente ce-n glod se-neacă, - un ritual misterios, când vântul crengile
TOAMNĂ BACOVIANĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352564_a_353893]
-
DJ-ii erau de obicei istorici de artă, înaintea fiecărei melodii spuneau câteva vorbe despre autor, momentul și locul lansării, interpreți celebri de-a lungul timpului. Siditecile erau specializate - rock, twist, blues, tango ... Cea în care mă găseam răsuna de acordurile valsului din Serenada lui Ceaikovski. Intrasem numai să ascult, trebuia să pierd cumva timpul. - Dan, dansezi ? Mă întorc încet către vocea ușor cântată din spatele meu. Posesoarea ei, aproape la fel de înaltă ca mine, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră, mulată pe corp
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
șuvițe roșii și aurii. Ochii mari, verzi se uitau întrebător la mine. - Cu plăcere. La dans constat că avea o ușurință deosebită, răspundea perfect și la schimbările de amplitudine și la cele de ritm. Puțină lume știe să danseze bine vals. Pe mine mă învățase mama încă din copilărie. Considera că face parte din cultura generală. - Ne cunoaștem de undeva ? îmi amintesc eu că îmi spusese pe nume. Mie figura mi se părea perfect străină, dar nu era prima oară când
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
se părea perfect străină, dar nu era prima oară când memoria îmi juca feste. - Nnu, nu-nu cred. Amuzat, îmi dau seama de confuzia creată. Numele meu era rezultatul unei mici bâlbâieli. Altceva nu mai vorbim, ne lăsăm cuprinși de vârtejul valsului. Mai târziu am constatat că ușoara bâlbâială apărea numai în momentele de intensă emoție. Probabil ezitase mult înainte de a mă invita la dans. De altfel, era un defect care îi dădea un farmec în plus, fără el ar fi fost
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
despic; Eu te rog să-mi fii aproape tu te depărtezi un pic; Am lăsat în urmă, zile, nopți și rănile să-nchid... Într-o oază nesecata sorb cu sete le deschid Întristați și ne-nfioară, ca-ntr-un ritm de vals trudim Dragostea de-odinioară, ce-n tăcere-o chinuim. Referință Bibliografica: Ecouri în eter / Elenă Buldum : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1217, Anul IV, 01 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ECOURI ÎN ETER de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350652_a_351981]
-
toamna îmi lasă în cămările sufletului un sentiment accentuat de nostalgie, un dor de ... infinit și de lumină, de izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei! În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții de
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
Și azi alegi să zbori cu caruselul, prin alții, care se urcă în scaune și merg până la cer, știi că la acea intersecție dintre scaun și vectorul cerului, e visul tău... un alb de crin trepidant care dansează într-un vals transparent, cu mângâieri verzi și sfioase, furând lumina galbenă care se apleacă să te absoarbă. Caruselul trăiește în noi ... pentru senzația zborului. Suzana Deac Referință Bibliografică: Caruselul / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 337, Anul I, 03 decembrie
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
el fiind cel care introduce dezinfectarea cu fenol a rănilor și instrumentarului medical, dar și cel care, în același an, folosește o nouă ață chirurgicală, realizată din intestine și numită „Catgut“, în locul firului de mătase. 1867 este și anul unui vals de popularitate mondială: „An der schönen blauen Donau” („Pe frumoasa Dunăre albastră“ - în germană) a austriacului Johann Strauss fiul. Elanul național maghiar, revitalizat acum după eșecul inițial din 1848-49 și tinzând în continuare spre separarea totală a Ungariei de Austria
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
nr. 667 din 28 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului ce frumusețe, sfinte Doamne! o văd acum în prag de iarnă și câte am pierdut eu, toamne, gustând poșirca din povarnă... culori atât de schimbătoare pălesc în nopțile senine și-n valsuri, frunze pe cărare, prin ramuri, pritocesc suspine. ce frumusețe, sfinte Doamne! ca un preludiu de vioară, într-un concert de triste toamne, mă zgândără și mă-nfioară! să fie semn de pocăință ori mă îndemni la cugetare? să văd cum tot
CE FRUMUSEŢE, SFINTE DOAMNE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346543_a_347872]
-
-ntoarce-n basmu-acela ostenit Al viselor meleag care te-mbată De-n brațe-ți tremur, poate-am amețit Mă iartă-n palma lunii preacurată. Strivindu-mă-n decor înnămețit În alb de nea și-o stea nevinovată Ne cântă clipa valsul nesfârșit Pe-o ciutură de vremuri înghețată. Lăsa-vom nopții vraja de argint Când umbrele pădurii se-nfioară Din cer ne curgă-n taină dulce-alint Doi îngeri triști și-o strună de vioară. De gerui-va crivățul prin noi Cu limbi
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
așa de frumos publicului, după doi ani de căsătorie, a plecat cu altul. Fără nici-o explicație. Socrii au murit și pe mine m-a luat valul ... “ Se întoarse cu fața spre Patrocle și-l cuprinse cu brațele. “Dansam într-un vals amețitor pe parchetul bine lustruit într-o sală din București după ce am luat premiul Academiei. Totul se învârtea în jurul nostru ca într-un film tridimensional. Era alb peste tot, până și în visele noastre acompaniate de orchestră. Rochile femeilor, costumele
VISUL ALB, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346704_a_348033]
-
prunci, și de la tați, Și dăm tot sânge, ca dobândă - Arginți, arginți, lei noi, lei vechi, Și viața noastră e de piață, Luăm văduvi bani, și dăm perechi La clovn, dresor, sau la paiață - Și-am vrea în loc de rock, un vals, Și-am vrea puțin - no time is money - Dar chiar și cerul este fals - Căci Dumnezeu din cer - sunt banii - Arginți, arginți, tot robi, tot robi, Și tot divide et impera, Dansăm nemernici și neghiobi, Ca-așa ne fac călăii
CÂNTEC DE LERUI-LER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351023_a_352352]
-
fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele. Doar și în sensul, mai personalizat, că e vorba, de o atribuție vocațională. Ce zmei beau ceața, rămîne de mărturisit în alt haiku. fanfara în parc - file din partituri în vals cu frunzele Doina Bogdan Să fie vorba de o fanfară adevărată? Mai cînta ea valsuri și azi? De ce nu. Dar, în închipuirea noastră nostalgică, valsul pare unul de adio: notele, melodia, filele, foile, frunzele se îndepărtează într-un vîrtej irezistibil
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
personalizat, că e vorba, de o atribuție vocațională. Ce zmei beau ceața, rămîne de mărturisit în alt haiku. fanfara în parc - file din partituri în vals cu frunzele Doina Bogdan Să fie vorba de o fanfară adevărată? Mai cînta ea valsuri și azi? De ce nu. Dar, în închipuirea noastră nostalgică, valsul pare unul de adio: notele, melodia, filele, foile, frunzele se îndepărtează într-un vîrtej irezistibil spre un trecut irecuperabil. prima ninsoare - din cărucior sugarul întinde mâinile Petru-Ioan Gârda Mai liniar
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
beau ceața, rămîne de mărturisit în alt haiku. fanfara în parc - file din partituri în vals cu frunzele Doina Bogdan Să fie vorba de o fanfară adevărată? Mai cînta ea valsuri și azi? De ce nu. Dar, în închipuirea noastră nostalgică, valsul pare unul de adio: notele, melodia, filele, foile, frunzele se îndepărtează într-un vîrtej irezistibil spre un trecut irecuperabil. prima ninsoare - din cărucior sugarul întinde mâinile Petru-Ioan Gârda Mai liniar decît cele anterioare, poemul de mai sus surprinde gestul de
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă veche a oprit și din ea au coborât măștile de carnaval marchizi pedanți în pași de gavotă și crinolinele care se rotesc în valsuri galante gondolierii dorm pe perne de vis într-o veneție înghețată așteptând să coboare luna pentru serenadele lor romantice e bal mascat la bellagune muzicile cu melodiile lor suave despletesc valurile ușor ondulate doar porumbeii în piața san marco ciugule
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
Acasa > Strofe > Creatie > BOTEZ DE CUVINTE Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Valsul tăcerii-mi dansează-n cuvinte, Pe ritmul sonetei ce-mi mângâie cântul, Din somn rătăcește-albatrosul cuminte, Lăsând să se-audă prin slove doar vântul. Și aripa lunii mi-atinge seninul Cu albul luminii ce mi-ascute gândul. Sub arșița verii
BOTEZ DE CUVINTE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345579_a_346908]
-
nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. ) Moldova este un pământ de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor.” Veritabilă demonstrație de forță, studiul Svetlanei Paleologu Matta face o fixare spațială a poeziei bacoviene care poate fi greu demontată pornind de la faptul că întreaga operă ține
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]