1,179 matches
-
adresează o replică), dacă imaginăm citat implicit. E.Vasiliu 42 prezintă alte două forme de manifestare intertextuală care derivă prin aplicarea criteriului explicit-literal. Situații în care relația de intertextualitate ne apare cu evidență : o parodia; o pastișa; o tema cu variațiuni; o citatul. Situații în care relația de intertextualitate este mai dificil de sesizat, ceea ce solicită cititorului un plus de competență. Annick Bouillaguet oferă o altă lucrare importantă. Ea încadrează în scrierea imitativă (denumire generalizatoare pentru rezultatul practicii intertextuale): pastișa, parodia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cărți noi. Pentru prezentul studiu, articularea intratextului vizează puncte esențiale ale cugetării eminesciene. Nu se întâmplă ca un text din corpusul supus analizei să remonteze întreg scenariul dintr-o altă nuvelă. Nici măcar în variantele rămase în manuscris nu vom găsi variațiuni ale întregii poveștii din operă. Sunt cel mult variante parțiale. Proza, antumă și postumă, gravitează în jurul anumitor nuclee intratextuale care țin de detaliu, ceea ce a inspirat abordări critice în termeni de fractalii. Este incontestabilă fascinația lui Eminescu față de umbră nici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu vizează scenariul, ci descrierile care înaintau în nuvela publicată firul epic (nu îl întrerupeau). Din acest motiv, lectorul nu simte absența vreunui episod important, ci a jocului narațiune-descriere care potența suflul dramatic al experienței lui Dan-Dionis. Varianta nu este variațiune a operei, ci chintesența, livrată asumat, direct, pozitiv. (H2a) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era decât un dialog al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oarecum stabil, funcția ei fiind aceea de a distinge valoarea de non-valoare. Arta poetică a clasicismului francez i-a oferit instrumentele teoretice. Sigur, în fiecare epocă literară cu o manieră cristalizată în ceea ce astăzi numim canon, exigențele criticii au suportat variațiuni. Însă funcția axiologică, teoretic rămâne constantă. De vreme ce puneți problema unei "Schimbări la față", sigur că ați perceput ceva ce s-a putut întâmpla. Și acum voi proceda la câteva întrebări din care veți deduce un răspuns. Mai este astăzi cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți fie în antologia comentată Cartea cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare nouă lectură alte și alte căi interpretative ale unor opere ce se deschid mereu diferit cititorului atent. Literatura stă sub semnul heteronomiei, psihologia, sociologia, imagologia dialogând în aceste cărți despre epoci de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
urmăriți fie în antologia comentată Cartea cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare nouă lectură alte și alte căi interpretative ale unor opere ce se deschid mereu diferit cititorului atent. Literatura stă sub semnul heteronomiei, psihologia, sociologia, imagologia dialogând în aceste cărți despre epoci de altădată, când nu scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
timpurile moderne, oricît de amestecate ar fi exponatele, refacerea unui parcurs progresiv nu ar fi prea dificilă. Dar în fața unor versiuni literare ale unei figuri mitice, ar mai fi la fel de ușor? Am mai putea vorbi de evoluție, de sursă și variațiuni, cînd obiect și subiect par să se confunde și să se transforme în anamorfoza unui joc de oglinzi, remodelîndu-se reciproc? Prin urmare, rescrierea pare a fi un procedeu stilistic de sine stătător. În general, ea modifică, acceptă alterarea, tinde spre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
niciun fabricant de lumînări nu a inventat becul incandescent? Vă întrebați vreodată de ce vorbim mereu de schimbare, dar ne încrustăm tot mai adînc în rutina cotidiană? Sau de ce toate soluțiile inventate pentru a rezolva o problemă nu sunt decît biete variațiuni pe aceeași temă? În fine, oare de ce noii veniți reușesc mai mereu să bulverseze referințele celorlați, mai vechi în sistem? Dincolo de dezbaterile simpliste, Andreu Solé ne antrenează de partea cealaltă a oglinzii. Decorticînd canoanele care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dar și aici persistă o ușoară ceață cronologică, tema tică și generică pentru că, dincolo de faptul că încalcă aproape toate regulile cunoscute ale unui jurnal, conținutul este practic un "macu lator" pentru toate textele publicate. Mesajul este același, dar marcat de variațiuni în jurul acelorași teme. Tendința către repetiție este inevitabilă și se manifestă la Cioran în mai multe moduri: reformulări, autocitări, anafore. Pentru că a spus deja totul, nu mai poate deci decît să reitereze, sau să se disimuleze în spatele unor instanțe discursive
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
act, în timp ce în Roland Barthes prin Roland Barthes spațiul libertății descris anterior este refuzat, astfel încât scriitura reverberează frustrarea indusă de separarea sau chiar excluderea din limbaj în totalitatea sa (scriitura ca breșă și niciodată ca o contopire cu întregul limbii). Variațiuni pe tema scriiturii, care încearcă a descrie scriitura "pe înțelesul publicului larg", deschide alte orizonturi; scriitura nu este legată de cuvânt, ci de un anume fel de gest manual (le faire de la main), așa cum funcția ei nu este aceea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anticiparea unei stări perfect omogene a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra scriiturii nu se poate alcătui decât ca scriitură (metalimbajul va avea aceeași structură ca și limbajul-obiect). Vorbind despre mutațiile propriei teorii, Barthes recunoaște că, dacă într-o primă perioadă a înțeles scriitura într-un mod metaforic, cel puțin în Variațiuni pe tema scriiturii este mai mult interesat de "sensul manual al cuvântului", de felul în care scriitura "se revarsă" (depășind nu doar limbajul oral, ci chiar limbajul în sine), precum și de modul în care limbajul decupează realitatea prin ceea ce s-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
începutul secolului al V-lea î.Hr.), putem accepta metafora lui W. Weischedel (1905-1975) de "gemeni spirituali", pentru că "acești doi filosofi de început dezvoltă două posibilități fundamentale ale filosofării metafizice ce vor reveni în întreaga dezvoltare ulterioară a filosofiei, în nesfârșite variațiuni: privirea cufundată și pierdută în absolut și încercarea de a interpreta realitatea enigmatică pornind de la acesta". (11, p. 32) La originile ei "naturale", creației i se rezervă și explicații supranaturale, prin entități ca "destinul", "menirea", "harul", "predestinarea" și altele. Astfel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai ales stoicismul. Dintre obiceiurile grecești s-a acceptat regula donațiilor făcute cetății, în speranța că cei ce își exprimă astfel generozitatea nu vor fi uitați de concetățeni. Civilizația bizantină a lăsat moștenire Estului nu numai ortodoxia creștină, dar și variațiunile ei culturale la numeroasele populații rurale din Balcani și din Est intrate mai târziu în modernitate din motive complexe. Cu toate acestea, în lucrare sunt vizibile tendințele pentru conceperea unitară a episoadelor mari din evoluția Europei. Luate drept fugitive configurații
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pahar o corolă, așa cum un fruct ne dă ideea primelor recipiente, cutii. De aici, ideea că Art Nouveau-ul este vechi de când lumea, operațiunea prin care materia este incorporată în artă fiind stilizarea. Pentru lumea Orientului ortodox, arta decorativă constă în variațiuni pe tema crucii, crucile de lemn care au găsit în Nicolae Grant cel mai bun poet și primul lor pictor, vezi crucile celtice ale reginei Maria și cele pictate de Otilia Michail-Oteteleșanu, temele florale în broderie. Animalele, plantele trebuie concepute
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o poziție apropiată de aceea a lui Leon Bachelin în ce privește artele decorative. Iată pasajul care ilustrează viziunea lui Baltazar cu privire la proiectul de Cortină a Teatrului Național, așa cum apărea el în 1905. Tonalitatea generală trebuie să fie una simplă, fără multe variațiuni, dacă se poate să se apropie de acele camaieux sau grisaille, preparate numai în două tonuri. Numai desenul, desenul să fie corect, academic, fără detalii multe, el trebuind să fie singura calitate de căpetenie a picturii decorative. Cine cunoaște pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
destinată pentru escalierul vilei d-lui Burileanu din T.-Severin. Pentru arta noastră, această lucrare se prezintă ca un eveniment istoric, fiind prima în gen decorativ din mult căutatele noastre teme: din "lumea basmelor". Tonul coloritului predominant, potolit, liniștit, cu variațiuni de culori, îți dă impresia unor Gobelinuri de cel mai rafinat gust artistic"171. Studiind la München între 1894 și 1899, în perioada de maximă efervescență secesionistă, Ștefan Popescu se lasă influențat de simbolismul german, fapt decelabil și în panoul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În mijlocul acestor artiști bolnavi imaginari de neurastenie expune, din sentiment paternel probabil, d-l Storck"311. Sub raport tematic, influența rodiniană este recuperabilă din obstinația cu care acești artiști revin la tema gândirii, a gânditorului și cea a sărutului, ca variațiuni tematice ale sculpturilor rodiniene, cât și la exprimarea unor états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la relația sculpturii simboliste cu literatura, relație sesizată pe un alt palier și de Adriana Șotropa "Titlurile indică explicit apartenența operelor la un repertoriu simbolist sugestia misterului, a angoasei, tristețea, durerea, visul (...)318. Devine semnificativ faptul că artistul reia în variațiuni același subiect prezentat în lucrarea Spre infinit, una din versiuni aflâdu-se la Muzeul Național de Artă din Craiova, lucrare executată "à la cire perdue", pe care și Constatin Prodan o alegea pentru a sublinia influența rodiniană în opera sculptorului 319
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului femeii fatale. Ca și Judith I, eroina ține agățat de degetele crispate capul lui Holofern riguros
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă un culcuș confortabil femeii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele două tablouri ale lui Gustave Moreau conținând aceeași imagine emblematică, Fecioară tracă cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încredințată arhitectului A. Clavel. Perioada dintre 1913 până în 1916 ar sta sub semnul influenței lui Gauguin. Există la Cecilia Cuțescu-Storck trei modalități de a se sustrage anecdoticului și planului realității. Prima constă în hieratismul figurilor, reluat de-a lungul unor variațiuni, hieratism care extrage aceste personaje din planul real, situându-le într-un timp indeterminat, cel al propriei lor interiorități, bogat în sugestii, sau în cel al unei culturi îndepărtate, o cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]