9,893 matches
-
cu adevărat al cui sunt: al Voicăi! Da, da, sunt al Voicăi mele dragi! Le sărută la părinți mâna, gest urmat și de mireasă și, cerându-i Voicăi să-l urmeze, porni spre ieșirea din spațiul nunții, depărtându-se de vatra unde șatra se așezase în urmă cu câteva săptămâni. * Un timp, Ina și Alex îl urmăriră pe Vișinel cum se îndepărta încet, încet, învăluit în ceața serii, ținând-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui că de fapt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și astăzi la modă. Această anormalitate perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt străin în țara mea, dar încrezător în generația tânără, nevoită a lua drumul pribegiei, și pe care o aștept să revină la vatră, mai ceva ca pe americani. Parafrazând titlul unei melodii a grupului Holograf, „Vreau o minune în viața îțara) mea”, vreau de la noii aleși în proporție zdrobitoare la ultimul scrutin, să coabiteze mai abitir cu poporul român, să taie odată nodul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
CRONICA” din Iași, poetul și scriitorul Valeriu Stancu, în duminica Sărbătorii hribului la Vama, din luna septembrie, 2012. După îndelungile căutări ale prețioșilor hribi de toamnă, furați de peisajul sălbatic al pădurilor de la Ciumârna, ce acoperă dealurile din nordul Mănăstirii Vatra Moldovița, am rătăcit drumul la întoarcere, mergând la întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-am născut într-un regal de toamnă târzie, din Zodia Scorpionului, în cel mai nordic oraș de munte al Bucovinei, Vatra Dornei, când de fapt toate rubedeniile sălășluiau în târgul situat mai la vale cu cincizeci de kilometri, la confluența Moldovei cu Moldovița. Satul Vama este atestat în documente prima oară la data de 18.X.1408, când Domnul Moldovei, Alexandru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Vodă rămase ca semn al neașteptatei manifestări războinice făcute de un voievod moldovean într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru”. Obcinile bucovinene sunt locuri mirifice, dăruite de Dumnezeu credincioșilor săi, căci Vatra Dornei, stațiune balneară bogată în burcuturi tămăduitoare, cu un climat numai bun pentru bojocii tuberculoși sau inimă rea, și comuna turistică Vama, supranumită Mica Sinaie, datorită formelor de relief ce dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stângă a parcului balnear, cu un etaj pentru închiriat turiștilor veniți la tratamente de recuperare balneo-fizicală. Proprietarul, inginerul Zambri, era șeful de birou al tatei, de unde coordona întreținerea căilor ferate pe distanța SuceavaIlva Mică, din cadrul regionalei CFR Iași, secția L6 Vatra Dornei, tata având funcția de șef de brigadă întreținere spații verzi din stații. Era lipsă în anii '50 de locuri de muncă pentru persoanele calificate din mediul rural, așa că ai mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii, bunica Ecaterina recolta o parte din știuleți de pe tujlean, îi desfăca și usca boabele pe vatra sobei. Apoi, neastâmpăratul Sâlică era sancționat cu învârtirea coarbei unei râșnițe rudimentare de mână, câteva ore bune și plictisitoare, până se aduna făina de-o mămăligă. Într-o zi de marți, când era piață mare la Gura Humorului, bunica a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noue... urmat de o carte de cântece intitulată În războiu și după războiu. Combatant în primul război mondial, în iarna anului 1915 se îmbolnăvește grav, degerându-i ambele picioare, pe frontul de la Mestecăniș, fiind tratat în spitale din România, la Vatra Dornei și Cluj, dar și în Germania, totuși rămâne olog în cârje timp de patru ani. Cunoscut de istoricul Nicolae Iorga, care venise în vizită la Vama la deputatul liberal Iorgu Toma, poetul este prezentat Reginei Maria în vara anului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ziuă am plecat ca din pușcă spre dispozitivele noastre, unde eu și cu caporalul eram așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau Lee, jeanși
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
precum ceara. Între patru pereți care îmi delimitează camera, în interiorul zidului de apărare care îmi închide existența și gândurile, viața mea se topește puțin câte puțin, ca lumânarea. Nu greșesc, ea seamănă mai degrabă cu un buștean căzut la marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în cărăușie. Da’ mai mult ca sigur că vrea. Și... ca să mori de curiozitate, Dumitre, am să amân povestea lui Sloi pe... pe la Paștele cailor, că altfel n-oi putea spune! Știi doar că am hotărât să ne lăsăm la vatră din cărăușie! Așa că... Lungește Doamne, boala, pân’ s-o coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se spune. Cine v-a luat locul așa dintr-odată? Păi dacă era după vrednicie, acela nu ne putea sta în față... El însă, avea avere și bătrânii au hotărât să-i întroloace. El cu averea, ea cu cenușa din vatră și cu... frumusețea... Toate ar fi fost cum ar fi fost, dar inimile noastre ardeau după Ileana, fiindcă drăcoaica a știut să ne puie pe jar pe amândoi... Dacă Costică Tânjală - tatăl Ilenei - nu ar fi hotărât să-și deie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru lifturile galbene). Mergi matale la etajul patru, biroul Sesizări, ghișeul trei. Următorul! De la etajul patru, Napoleon a fost trimis la serviciul „Cadre militare În rezervă“ de la etajul opt, deoarece În livret nu exista ștampila care să ateste lăsarea la vatră, apoi la nivelul doi, biroul „Mari Oameni de Stat“, pentru a obține adeverința de prim-consul al Republicii Franceze și copia legalizată după certificatul divorțului de Joséphine. A fost pasat apoi la secretariatul serviciului „Adopții teritoriale“, iar până la șapte a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la Spitalul militar la Iași, am făcut operație de varice și m-am întors la unitate. A fost o minune pentru mine deoarece comandantul unității nu-mi dădea voie, spunând că aceasta se poate rezolva și după ce mă lasă la vatră. Astfel în 1969 am mers din nou pentru admitere la Școala militară din Sibiu unde se înființase școala de maiștri militari. Am obținut examenul de admitere și m-am întors la unitate unde am predat echipamentele militare și după zece
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
Marelui Brigand (2000), ambele distinse cu premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Romanul Simion liftnicul, apărut În 2001 la Editura Compania, a primit premiul revistei Cuvîntul și premiul Uniunii Scriitorilor din România. Colaborări cu creație originală și publicistică literară la revistele Vatra, Familia, România literară, Convorbiri literare, Ateneu etc. Ortografia cărții respectă dorința autorului. Dintre tinerii prozatori, mai puțin cunoscutul și mai puțin răsfățatul Petru Cimpoeșu mi se pare unul dintre cei mai interesanți, mai exact spus, dintre cei mai dotați pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula, unde mai găseai uneori și pantofi. Khapsek mai avea doi frați, ambii angajați În marina comercială, și se gîndea ca, după lăsarea la vatră, să le urmeze exemplul. Probabil că magazinul avea să rămînă surorii sale Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cunoscători ai acestui sport intitulat minifotbal. Aceleași abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul lui de mizerie, fugarul Întors la vatră, respiră greu și fixează cu ochii Înfundați În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Un miros de grajd Îmi umple nările. Casa are o singură Încăpere mare, deși de afară mi se părea că este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și noi, copilașii străluciți, roadele. Știi, desigur, bancul ăla cu Milty, soldatul care dă telefon din Japonia. — Mami, zice el, aici Milton, am vești bune! Am cunoscut o japoneză minunată și ne-am cununat azi. De cum o să fiu lăsat la vatră, vreau s-o aduc acasă, mami, să vă întâlniți. — Păi, zice mama, adu-o acasă, bine-nțeles. Ah, minunat, mami, zice Milty, minunat, dar mă-ntrebam unde o să dorm eu cu Ming Toy în apartamentul tău micuț? — Unde? face mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a mai luptat pizda asta de țărancă! Soldățoaica asta lăsată la vatră! Surogatul ăsta de mamă. Zi și tu, cum e cu putință? Dar, rogu-te, lucrurile nu pot fi chiar așa de simple! Nu în cazul meu! Sau, cu un caz ca al meu, te pomenești că, de fapt, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
matură a început pentru mine, așa cum a început pentru toți tinerii americani în acești ultimi patruzeci de ani, când m-am eliberat din armată. Și totuși, știrea-bombă de la jumătatea lunii august a anului 1956 nu a fost lăsarea mea la vatră, ci desemnarea la Chicago, pentru a doua oară consecutiv, a senatorului de Illinois, Adlai Stevenson, drept candidat la președinție din partea Partidului Democrat, urmată, a doua zi, de desemnarea senatorului de Tennessee, Estes Kefauver, drept candidat la funcția de vicepreședinte. Principala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
opuse repercusiunilor pe care sperai să le provoci. Când m-am eliberat din armată, nu știam nimic din toate astea. Nu numai necunoscutul îmi era necunoscut, ci și o bună parte din cele cunoscute. Poate că împrejurările lăsării mele la vatră ar fi trebuit să mă pună în gardă în privința rolului infim ce ne revine în alegerea unui drum în viață. Deși intrasem în armată pe baza ordinului de recrutare emis după războiul din Coreea și era de așteptat să efectuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndîrjește Dorin. Ușa restaurantului a fost deschisă, iar pasagerii au dat buzna înăuntru, căutîndu-și locuri la mesele în dezordine, în sala plină de frig. Somnoros, chelnerul care a deschis merge la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]