1,315 matches
-
de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oaspeților lor. Și nu i-ar fi oprit nimeni să plece. Nu puteau pleca doar pentru că podul căzuse. Nimeni nu putea. Îl privi pe Pată Neagră În ochii lui goi. Poate că văzându-și familiile ucise, deveniseră paranoici și aveau vedenii. Sau poate delira din pricina vreunui Început de malarie. Părea cam Îmbujorat. Poate era cazul să le cheme pe bătrâne, să Îi facă ceai de pelin. În fiecare dimineață, Împărțiți pe perechi, cei mai În formă se apucau de treabă. Scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vă va da în locul acesta o pace trainică." 14. Dar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu, Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, și nu le-am vorbit, ci ei vă proorocesc niște vedenii mincinoase, proorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15. De aceea, așa vorbește Domnul despre proorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuși în Numele Meu, și zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu pelin, și le voi da să bea ape otrăvite, căci prin proorocii Ierusalimului s-a răspîndit nelegiuirea în toată țara." 16. "Așa vorbește Domnul oștirilor: "N-ascultați cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieșite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17. Ei spun celor ce Mă nesocotesc: "Domnul a zis: Veți avea pace", și zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: Nu vi se va întîmpla nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?" $21 1. Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miază-zi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ca anii unui simbriaș și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului." 17. Nu va mai rămîne decît un mic număr din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o. $22 1. Proorocie asupra văii vedeniilor. "Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd. 3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plîng cu amar; nu stăruiți să mă mîngîiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu! 5. Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte. 6. Elamul poartă tolba cu săgeți; cară de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7. Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de cară, și călăreții se înșiruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă. 6. De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pămînt și pocnet puternic, cu vijelie și furtună, și cu flacăra unui foc mistuitor. 7. Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strîngîndu-l de aproape. 8. După cum cel flămînd visează că mănîncă, și se trezește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur și simplu sufletește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreme pe ape, sau celor care suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de număr. „Și carei, la urma urmei, diferența? Pe care le consideră el adevărate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai greu accesibil, aporetic sau paradoxal. Însă observă bine altceva, un fapt ce ține de dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele apariții și întâmplări ciudate îi atrag enorm pe oameni și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În definitiv, oamenii gustă cu o plăcere aparte ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața tuturor preocupărilor și neliniștilor; dar și din el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vreme pe ape, sau celor care suportă efecte optice bizare, de pildă când privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
privesc o lampă și văd două lumini în loc de una. Ar putea fi asemuit uneori celor nebuni și celor în stare de ebrietate. Toți pot avea parte de vedenii și pot face, apoi, destule presupuneri cu privire la acestea (II, 59). Numai că vedeniile în discuție și - mai cu seamă - interpretările pe care le capătă devin ușor lipsite de sens. Ele nasc în mintea celui care privește de la distanță întrebări fără de număr. „Și carei, la urma urmei, diferența? Pe care le consideră el adevărate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai greu accesibil, aporetic sau paradoxal. Însă observă bine altceva, un fapt ce ține de dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele apariții și întâmplări ciudate îi atrag enorm pe oameni și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În definitiv, oamenii gustă cu o plăcere aparte ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața tuturor preocupărilor și neliniștilor; dar și din el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
bucată de pîine, și va zice: "Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoției, ca să am o bucată de pîine să mănînc." $3 1. Tînărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvîntul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese. 2. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, 3. iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare." 15. Samuel a rămas culcat pînă dimineața, apoi a deschis ușile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16. Dar Eli a chemat pe Samuel, și a zis: "Samuele, fiule!" El a răspuns: "Iată-mă!" 17. Și Eli a zis: "Care este cuvîntul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur și simplu sufletește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prostită. Atât capul de bărbat, cât și cel de femeie ce se ițea sub coadă Îi păreau cunoscute. Unde le văzuse oare? „Un astfel de monstru Întâlnești doar Într-un vis urât“, Își spuse ea, Încercând să se debaraseze de vedenie. În tot acest timp, Mașa vedea tot ce se petrece În jurul celeilalte Mașe, al Mașei-ou, În interiorul căreia Începuse. Mașa-ou continua să stea cu găletuța Între picioare, așezată pe un trepied de lemn lângă ugerul primei Evlampii, care se acoperise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut un fel de vedenie. Și Mașa se pregătea tocmai să povestească tot ce i se Întâmplase În grajd, În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cal, al cărui cap ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]