731 matches
-
putere”, a jucat în acele evenimente un rol disproporționat de mare în raport cu interesele sale în Orientul european. De fapt, Prusia nu avea interese directe în această zonă. Ea s-a implicat însă masiv aici, în negocieri, pentru a-și satisface veleitățile de expansiune pe țărmurile baltice, pe seama Poloniei. În acea conjunctură, Principatele au alcătuit pentru Friedrich al II-lea obiectul preocupărilor sale ca monedă de schimb. În plan general, regele și-a fixat conduita și în funcție de cea posibilă a Austriei și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sau rege al nostru”. Este greu de crezut că N. Bălcescu putea să-și atribuie o plenipotența atât de mare, propunând cu de la sine putere domn sau rege. Mai verosimilă ni se pare ipoteza că, bănuindu-i planuri mari și veleități de conducător, N. Bălcescu a încercat să le exploateze în favoarea mișcării românești. În sfârșit, deputații români de la Debrețin încercaseră să câștige protecția și bunăvoința lui Dembinski, crezând că el va accepta, după intrarea lui Bem în Banat, comanda armatei din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
luni mai târziu în Moldova, nu însă înainte de a încerca să obțină de la Omer-Pașa permisiunea de a pătrunde în Țara Românească. Așadar, se poate spune că Bem urmărea, totuși, să îndeplinească făgăduielile de extindere a operațiilor militare în Muntenia. În privința veleităților nemărturisite ale lui Bem, lucrurile par mai complicate. Ce-i drept, lui Bem nu i se poate pune la îndoială curajul, cinstea, spiritul de sacrificiu, dar nu pot fi escamotate și anume slăbiciuni, pe care s-au țesut rudimente de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nemărturisite ale lui Bem, lucrurile par mai complicate. Ce-i drept, lui Bem nu i se poate pune la îndoială curajul, cinstea, spiritul de sacrificiu, dar nu pot fi escamotate și anume slăbiciuni, pe care s-au țesut rudimente de veleități personale nedestăinuite. Probabil că acestea erau bănuite, căci altfel nu se poate explica tentativa lui N. Bălcescu și Cezar Bolliac de a-l câștiga cu promisiunea unei cariere strălucite. În această privință, semnificativă este reacția lui Bem la propunerea lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
copil mort în somn se află o carte, Versuri și poezii din lumea-ntreagă, deschisă invariabil la pagina 27. Acolo, în cele 8 versuri ale unui străvechi descântec african, pare că se ascunde forța letală a logosului arhaic. Descoperindu-și veleități de detectiv, Streator ajunge în preajma unui personaj fabulos, Helen Hoover Boyle, patroana unei agenții imobiliare ce se ocupă de vânzarea unor case bântuite. Învăluită în strălucirea unor bijuterii regale, cu o prezență amplificată până la limita grotescului de coafura exagerată și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele de navetă, elevii amărâți de la țară (un poem, intitulat două codițe blonde, închipuie o microbiografie de „om năcăjit”), o doamnă Elfriede, posesoare a unui sortiment de bunătăți „refegiste”, cuprinzând, între altele, „această pastă de dinți disident pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
De ce a fost comisă această crimă? În timpurile preistorice, crede Freud, oamenii trăiau într-o hoardă formată dintr-un tată atotputernic, înconjurat de fiii și femeile sale. Datorită forței lui, el exercita asupra lor o teroare permanentă. Nu tolera nici o veleitate de autonomie și nici afirmarea vreunei individualități rivale cu a sa. Fără să se preocupe de nevoile, simțămintele, opiniile lor, cerea o supunere totală din partea fiilor și femeilor sale. Pentru toți oamenii, modul de a vedea și dorința unui singur
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
caracter misterios aparținînd tuturor tiranilor al căror drept nu este întemeiat pe gîndire, ci pe persoana lor". Domnia sa era cea a bunului plac, a violenței unuia contra tuturor. Acest tată, probabil vînător, reprima pur și simplu, prin constrîngere fizică, orice veleitate de satisfacere a dorințelor erotice pentru alții din afara lui. În aceste condiții este ușor de imaginat cîtă ură s-a strîns. În spatele despotului arhaic, se clocea răscoala. Unirea face puterea, așa încît fiii s-au adunat pentru a-l doborî
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
restrîngă instinctele și să nu se împreuneze cu femeile decît în anumite condiții. În acest mod, miza luptei dintre sexe și generații, mărul discordiei, posesiunea sexuală devine mijloc de încheiere a alianței între bărbați și cu femeile. Primii abandonează orice veleitate de a deveni tiran colectiv, iar ele încetează să mai fie obiecte și devin partenere. În locul comunismului primitiv al femeilor apare exogamia. Ea dă o libertate de mișcare și posibilitatea de a alege. Incestul rămîne în continuare exclus, nu însă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
înverșunarea lui Marc Antoniu urmărindu-i pe Brutus și pe ceilalți conjurați, cu violența lui Stalin, umilindu-și și apoi exterminîndu-și tovarășii din timpul Revoluției. În acest fel, se leapădă de culpabilitatea cu care-i împovărează, ucide în față orice veleitate întru dobîndirea lui cum se întîmplase cu adevăratul tată. "Trebuie să spunem, susține Freud, că o dată revenit la drepturile sale după ce a fost răsturnat, tatăl se răzbună cu cruzime pentru înfrîngerea de odinioară și exercită o autoritate pe care nimeni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu marele boem Pîcă 1972 sau 1973. În "România literară", pe pagina a doua, apărea, într-o vreme, o rubrică intitulată Confluențe. Rostul ei? Să publice oameni care nu sînt scriitori de meserie, dar care au o mare pasiune, plus veleități, pentru literatură. Îl ajutam pe Vasile Băran (responsabilul de rubrică) să găsească asemenea oameni și-i aduceam articolele lor. Cînd erau plăți la Fond, la revistele Uniunii săptămînal, lunea, acești inși, recunoscători, ne mulțumeau; ba chiar ne mai invitau să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
general, beată în permanență (trăgea la măsea pînă cînd ajungea să fie cărată pe brațe). Mai erau oameni fără personalitate, cu un singur merit clar: dosarul de cadre. Erau și ei cam bețivi și oleacă pleșcari. Făceau, cei care aveau veleități, un fel de troc: publică-mi un articol și remunerează-l bine, dacă vrei să-ți apară revista (publicația); sau: lasă-mă să montez o revistă (estradă) pe scena teatrului tău, dacă vrei să ți se aprobe textul! Cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au combătut-o prin doctrinele lor revoluționare sau religioase, privind-o totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile statului roman, a apărut și atitudinea subversivă a creștinilor Bisericii primare, care și-a arătat primele indicii pe vremea scriitorului păgân Celsus, care nu a ezitat, neînțelegând substratul chestiunii, să-i mustre pentru slaba lor fidelitate față de împărat și Imperiu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva autorității romane au provenit tocmai de pe pământul african care, la începutul și mai ales spre sfârșitul secolului III, a prezentat veleitățile autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de aici în cel eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu alte mijloace, clasic realiste, și cu o detașare auctorială ironică. În cuprinsul lui, e restaurată, la modul așa-zicând „arheologic”, viața craioveană de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care se consumă melancoliile și obsesiile unui tânăr intelectual cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit, sub toate aspectele, este romanul Orașul (1978), striat de masive componente livrești, eseistice și funcționând după tehnicile parodiei și ale caricaturii. Autoarea întrebuințează procedee precum citarea și parafrazarea de versuri, evocarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
există, nu este conceput pentru a fi contrasemnat (deși mai apare, iată, cîte o Platformă). El, autorul, se reprezintă numai pe sine. Literatura franceză de azi nu mai suportă determinări ideologice la modul global, pentru că politica și-a pierdut orice veleitate revoluționară sau escatologică, o dată, dar mai ales pentru că sintagma de literatură națională iese treptat dintre dovezile existenței unui „suflet” comunitar. CÎnd Jonathan Littel cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide decît recunoscînd că limba franceză și literatura franceză nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pătrunde scriitura, de a-i evalua, cum se spune, literaritatea, șocul produs de ceea ce se spune În roman, de sexualitatea agresivă, de “timpul acțiunii” - anii 60-70 (cei mai frumoși de după război, o istorie care are vârsta adulților de azi), de veleitățile științifice afișate, cu nuanțe mesianice, primează și anulează judecata avizată. Specialiștii nu Întârzie să-și spună Însă cuvântul: Antoine Compagnon Îl critică, În revista Lire, În termeni duri, acuzându-l de ignorarea tehnicilor scripturale moderne și a Întregii tradiții literare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura inovatoare În limbaj, posesoarea unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale lui Michel Houellebecq). și, nu În ultimul rînd, există o scriitură a memoriei (la care participă și celelalte enunțate mai sus), o literatură a fluxului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și bani. O sumedenie de premii răsplătesc cele mai bune proze ale anului, peste douăzeci notabile, vreo cinci-șase importante pecuniar. Atît de importante, Încît. odată cîștigat, premiul Îți oferă posibilitatea reconversiei profesionale Întru scris. Așadar, majoritatea francezilor cu chemare sau veleitate literară se apucă de scris romane. Instituția literară franceză a făcut În așa fel Încît fiecare roman publicat contează ca un bilet de loterie În portofoliul de imagine al autorului. Loterie, zic, pentru că, deși este desigur necesar să ai oarece
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
invizibil, în afară de Dumnezeu care, tocmai din acest motiv, izbutește să fie, ca orice supraveghetor perfect, „pretutindeni și nicăieri”. Pentru ochiul divin nu există nimic opac, nici un secret nu îi rezistă, transparența este desăvârșită. Orice abatere de la normă este reperată, orice veleitate centrifugă localizată. Iată modelul propriu puterii sacre, cel puțin în Occident. Din această perspectivă poate fi citit celebrul motiv al „lumii ca teatru”, care coboară în timp până la greci și se menține până în zorii epocii Luminilor, pentru a se stinge
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Ele sunt sursa acelor situații inedite care dau peste cap un scenariu minuțios gândit și socotit inatacabil. Supravegherea ostentativă, afișată și explicită, este proprie oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a asigura funcționarea normală a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub semnul suspiciunii generalizate.) De altfel, acesta este și scopul real - nemărturisit, dar programat - al puterii instalate. Ea urmărește anihilarea oricărei veleități comunitare și, pervertind „reciprocitatea” relațiilor interpersonale, îi face pe oameni să caute singurătatea, să se izoleze, să se închidă în ei, să se îndepărteze de orice inițiativă colectivă. Supravegherea trebuie să stârpească în germene inițiativele bazate pe solidaritate socială și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
încâpățânare specific masculină, făcea o confuzie inadmisibilă între pâinea prăjită simplă și pâinea prăjită cu unt; „CU“! Contrazicea însăși denumirea preparatului... Mai și făcea pe deșteptul, că, vezi Doamne, nu stă el să-și piardă vremea cu toate fotomodelele cu veleități de gospodină; l-am întrebat imediat ce tip de prăjitor are acasă și aici l-am prins: avea unul nemțesc, nu ca al meu; în sfârșit, am renunțat la polemica sterilă și mi-am luat unul la fel; e mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]