1,354 matches
-
iar interioarele sălilor de curs, seminar și laborator sunt în pas cu tehnica de comunicare cea mai de vârf. Cum să pui în paralelă două instituții - ambele fiind universități, căci și a doua își spune așa - dintre care una e venerabilă, cu realizări și înaintași celebri în știință, pe când cealaltă nu concentrează decât cultura fabricării și comercializării hamburgerilor? Nu-i asta o blasfemie care nici în discuțiile de doi bani n-ar fi acceptabilă? O fi pentru unii, dar paralela lor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și bolnav. Nu i-am condamnat erezia și nici inumana plăsmuire a „omului nou”. Ca ales al Domnului, n-am știut să predic prin vorbe și fapte speranța și curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala față de credință. Deși creștinii venerabili făcuseră temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în Ucraina și din landul branderburgic până în Vorkuta sau Kamciatka -, tinerețele mele s-au obișnuit cu trista duplicitate a vieții de preot al Bisericii și colaborator al organelor de stat. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2001) și, în pregătire, o tâlcuire la Psalmi intitulată Să ne veselim de Domnul 1. Excelenta ediție românească a cărții despre „viața în Duh” confirmă impresiile pe care cititorii și le-au putut face la apariția volumului despre „pecetea adevărată”. Venerabilul stareț al mănăstirii Simonos Petras (Athos) și al chinoviei „Buna-Vestire” din Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile Părinților filocalici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
discută o posibilă antiteză. Scrierea sa e filtrată vizionar și redactată sintetic, în rostiri călite sub focul rugăciunii, într-o disciplină liber asumată. Hristos, calea vieții noastre este un exemplu fericit de exegeză fidelă, redactată în maniera scoliilor monastice din venerabila tradiție patristică. Trăind douăzeci și șapte de ani alături de starețul Sofronie, autorul a avut privilegiul și datoria de a cunoaște pe viu înțelesurile teologiei acestuia. Mai târziu, a putut aduna tot ceea ce starețul Sofronie, prin rugăciune, faptă, tăcere și cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
braț, ca pe-o cîrjă și rămase așa, cu ochii ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea puternic și spune-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
are storurile acelea de os, după cum n-are nici o buză inferioară groasă și nici o limbă care să merite acest nume. în afară de asta, balena normală are două răsuflători exterioare, pe cînd cașalotul are numai una. O ultimă privire asupra acestor capete venerabile, cît mai sînt unul lîngă celălalt - căci în curînd unui dintre ele se va duce, fără epitaf, în fundul mării, iar celălalt nu va întîrzia să-l urmeze. Vedeți ce expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. Apartenența lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt sociabili din fire. Totuși, se ținea scai de celelalte, măcar că apele răscolite de trupurile lor îi întîrziau înaintarea, după cum o dovedea hula albă ce se forma la botul său masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dădea unora dintre elevele sale. Ceea cu am spus despre existența retrasă și singuratică dusă de cașalotul-dascăl în anii bătrîneții sale, este valabil pentru toți cașaloții vîrstnici. Aproape întotdeauna, un cașalot singuratic se dovedește a fi un cașalot bătrîn. Aidoma venerabilului și bărbosului Daniel Boone, acest cașalot nu vrea să lase pe nimeni lîngă dînsul, în afară de însăși Natura, pe care o ia drept soață pe apele pustii; iar ea este într-adevăr cea mai bună soție, deși ascunde atîtea taine întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil, cu capul și cu cocoașa albe, se repezi drept în cîrd, mușcînd cu furie saula harponului meu, înfipt în balena aceea. Ă Da, da, voia desigur s-o taie, ca să slobozească balena prinsă de voi - e unul din trucurile ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cunoștință: domnul căpitan - domnul Mounttop) și, cum spuneam, am sărit în ambarcațiunea domnului Mounttop, care era lipită în clipa aceea de ambarcațiunea mea, copastie lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la timp, cîteodată? Dacă l-ai fi luat la tine pe acest bătrîn fierar înainte de a se fi abătut asupră-i întreaga năpastă, atunci tînăra văduvă ar fi încercat o durere plăcută, iar orfanii ar fi păstrat imaginea unui părinte venerabil și legendar, la care-ar fi putut să viseze mai tîrziu; și ea și copiii ar fi trăit într-o îndestulare, capabilă să îndepărteze grijile. Dar Moartea l-a doborît nu pe el, ci pe un frate mai mare, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orizontal de energie din corp. Sistemul este predat pe patru niveluri și folosește plăci de Frecvență a Maestrului, care au scopul de a schimba polaritatea corpului. Reiki Jin-Kei Do© Aceasta este o filieră Reiki occidentală, de la Usui, Hayashi, Tekeuchi și Venerabilul Seiji Takamori pînă la dr. Ranga J. Premaratna, care este actualul Conducător al Filierei. Denumirea se traduce prin „Reiki: Calea (Unificarea) Compasiunii și a Înțelepciunii”. Sistemul pune accent pe un mod de viață spiritual și pe o evoluție către iluminare
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
-i vorbesc! Ce lucru măreț! Ce-i voi spune? De multe ori mă gândesc. Și mă pregătesc pentru asta!” (în Thomé-Renault, 1992). Mai puțin teatrală, dar și mai emoționantă, este anticiparea morții imaginată de Winnicott însuși, aflat la o vârstă venerabilă. El s-a apucat să-și scrie autobiografia „pentru a face față, ne spune soția sa, problemei sale stringente de viață care era aceea a morții”. Cu ocazia redactării autobiografiei, Winnicott face această descriere anticipată: „Am murit. Nu era prea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Al. Gregorian (Itinerarii hispanice, Colindul ciubărarilor, Jocul îngerilor), George Ciorănescu, care reunește sub titlul Preacurata în literatura universală traduceri din Francesco d’Assisi, Dante, Vicontele de Altamira, Sf. Iosif Scevophylaxiux, Francis Jammes, Paul Claudel, Pierre Emmanuel, din Vicleimul castilian, „o venerabilă relicvă literară care precedă și anunță viitoarea literatură dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i-se și un medalion datorat lui Miron Kiropol (Întâlnire cu Vintilă Horia, 3/1970). Între colaboratorii
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
Franța un stat puternic și respectat. Nu doar în Europa. Cum era și normal, au început să apară reacții de tot felul și din toate straturile sociale. Inclusiv din rândurile celor ce se ocupau cu scrierea textelor glumețe. De pildă: „Venerabili părinți ai republicii, / Mari maeștri într-ale politicii, / Durerea v-o împărtășesc, sunt dezolat! / Veniți la marea înmormântare / A bietei noastre fiice, care / Muri născând un împărat”. împăratul Napoleon I Bonaparte. Mai era și Josephina, care își folosea toate darurile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
se murdărească. M-am uitat la mâna mea drăguță și apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu pagini Îngălbenite, purtând urmele mulțimii de oameni care le consultaseră Înaintea mea. Avea mâzgălituri de creion și pete de cerneală, sânge uscat și firimituri de pâine. Coperta de piele Însăși era prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o laudă cu voce scăzută bătrâna. Își retrage mâna udă din strânsoarea copilei. Cunoaște forul ca-n palmă, de pe vremea când încă vedea. Dar îl cunoaște altfel decât micuța asta. Chiar dacă a orbit, tot își dă seama că cele mai venerabile clădiri ale cetății sunt reutilizate de propaganda im perială. Mulți au ochi și totuși nu observă cum noile mesaje ide ologice se juxtapun celor vechi. Altele sunt alipite. Sau poate-și dau seama, dar n-au curajul să vorbească. Nici măcar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa, cum să iasă din pasa asta proastă și s-a gândit că nu se cade ca tocmai el, ditamai Dumnezeul să se prăpădească
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
erau îndreptate împotriva persoanelor. Doctrinele nu-l interesau. Cât de sterpe și de inactuale erau partidele de guvernământ o dovedește nu numai crescânda popularitate a mișcărilor revoluționare și republicane, ci chiar procesul de dezagregare ce are loc în sânul acestor venerabile partide. Tinerii progresiști și regeneratori înțeleg că momentul istoric îi depășește, iar pentru că structura politică sau conducerea partidelor din care fac parte nu îngăduie o readaptare în conformitate cu cerințele ceasului, ei trec fățiș în disidență. Joîo Franco rupe unitatea partidului regenerator
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas se încearcă o ultimă rezervă: bătrânul Bernardino Machado, fost de atâtea ori ministru (regalist și republican), fost Președinte al Republicii și președinte de Consiliu, figura cea mai venerabilă a revoluției republicane, e chemat să alcătuiască guvernul. Se credea că, în sfârșit, acest om de imens prestigiu, va putea stabiliza situația. Pe la 23 mai, Bernardino Machada e silit să demisioneze chiar de Garda Republicană! Urmează un nou guvern care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe care o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De aceea, ca să poată trece legea prin Parlament, se țin ședințe care acoperă de ridicol venerabila instituție. Deputatul Camoezas vorbește nouă ceasuri în șir, până la sosirea rapidului de Porto, care aducea voturile necesare trecerii legii! Nu era, de altfel, un record oratoric, pentru că în ședința de noapte de la 16 iulie 1925 un deputat anunțase de la tribună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Maria da Silva, tehnicianul societăților secrete, era când expulzat, când îngăduit să se întoarcă în țară, și pus sub supraveghere, îmbătrînea. Era depășit de alți complotiști, mai abili, de școală nouă, comunistă. Bătrânul Bernardino Machado, care era un bătrân venerabil când aderase la republicani, continuă să trăiască, nonagenar, la proprietatea sa din Nordul țării. Nu recunoaște dictatura. Nu recunoaște pe Salazar. Nu recunoaște nimic ce s-a făcut sau s-a desfăcut de la plecarea lui de la Președinție, în iunie 1926
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la fiecare dată, dar o alege mică întotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da în spectacol cu floare în piept. Floarea asta mică se adaugă la celelalte din alte zile, mărind colecția presată în paginile lui Diogen Laerțiul, între venerabilii Crates 1 și Metrocle 2!... Adela s-a dus la Piatra pentru o zi. Am refuzat să mă duc cu dânșii, ca să-i arăt (și probabil să-mi arăt) că viața mea e independentă de a ei, alături de a ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]