752 matches
-
eu i-am iubit pe toți, pentru mine, de fiecare dată e ca la început, ca și cu primul, mă simțeam liberă atunci, în ziua în care eram cu Alex în casă, singuri, ca și cum n-ar fi fost nimeni cu verighetă în viața mea, era ca și cum aș fi avut un soț tânăr, mirosind frumos, nu știți că bărbatul bătrân miroase urât, din pielea lui ies putori care îmi fac rău, mă înțelegeți ca femeie, de asta vă povestesc dumneavoastră. De când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un țoc pe obraz, făcând eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mână are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că au intrat În vorbă admirându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce e, spun neajutorată. Nu sunt cine credeți că sunt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strânge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitându-se la mâna mea stângă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinându-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față, aproape râzând. O să-i placă la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În seara cu pricina, nu puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nou din pahar. -A fost.Acum mă numesc dna Torcescu. Orchestra atacă un nou șlagăr.Dansatorii se puseră în mișcare.Ringul de dans se aglomeră. Ești neînsoțit? -Da.Tu? -Cu Nic,dar e ocupat.Ii surprinse privirea alunecând întrebător spre verighetă. -Nu e soțul meu.E vărul meu.Dansăm? Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai bine decât un sac de cartofi,aprecie el.Trebuie să recunosc faptul că nu sunt un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
numele meu“, dar tipul ăsta avea ceva care-mi plăcea. Era strălucitor, zâmbitor și destul de tânăr. M-am trezit ridicându-mă în picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi spun gândul ca un început al pedepselor ce trebuiau să vină, dar atenția îmi fu atrasă de altceva. Începu să-și scoată mănușile cu febrilitate, și știam precis că și le scoate ca să-mi arate că nu are verighetă. (O pusese probabil cu cinci minute înainte în poșeta de alături.) Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să fiu bucuros dacă ajung la spital, între timp Vasököl și-a scos mâna din buzunar, avea ceva în mână, n-am văzut ce anume, dar nu era boxul, și atunci și-a băgat pumnul sub nasul meu, avea o verighetă foarte lată, îmi vedeam fața oglindită în ea, și m-a întrebat dacă pot să ghicesc ce are el în mână, dar eu eram deja atât de speriat că nici dac-aș fi ghicit, n-aș fi îndrăznit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vă fac o logodnă și așa, fără știrea lor, dar era bine să fiți binecuvântați și de părinți. - Cred că o sa fim iertați de Dumnezeu pentru că ne iubim, spuse George zâmbind. - Bine, o să vă logodesc și așa. Trebuie să aveți verighete și să țineți post o săptămână, să spuneți rugăciunile „Tatăl nostru” și Crezul” în fiecare dimineață și seară. Este o pregătire pentru voi ca să primiți binecuvântarea mea. - George, nu avem verighete! De unde facem noi rost de ele, într-o săptămână? - Ei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
zâmbind. - Bine, o să vă logodesc și așa. Trebuie să aveți verighete și să țineți post o săptămână, să spuneți rugăciunile „Tatăl nostru” și Crezul” în fiecare dimineață și seară. Este o pregătire pentru voi ca să primiți binecuvântarea mea. - George, nu avem verighete! De unde facem noi rost de ele, într-o săptămână? - Ei, draga mea, o să se întâmple o minune, ai să vezi! O să vină diseară o zână bună, să ni le aducă! - Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o minune, ai să vezi! O să vină diseară o zână bună, să ni le aducă! - Haide, nu te mai ține de glume! Cred că tu visezi foarte frumos! - Bine, vrei să facem pariu că mâine o să vin să îți arăt verighetele aduse de zână? El avea mai demult pregătite vereghetele pentru căsătorie. Strânsese bănuț cu bănuț încă din primul an de facultate din bursa lui și din banii pe care îi trimiteau părinții, lunar. George îi luase o dată măsura inelarului când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu a stat pe gânduri prea mult când i l-a cumpărat. Ei i-a plăcut foarte mult inelul și de atunci, nu l-a mai dat jos de pe deget. A doua zi s-a înființat la ușa Frusinei cu verighetele într-o cutiuță frumoasă, îmbrăcată în mătase roșie și cu un buchet superb de flori de câmp adunate de el, dis de dimineață; încă mai aveau rouă pe ele. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna Frusinei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îmbrăcată în mătase roșie și cu un buchet superb de flori de câmp adunate de el, dis de dimineață; încă mai aveau rouă pe ele. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna Frusinei. Apoi i-a pus verigheta pe deget. S-a ridicat și a cuprins-o de mijloc și cu mare drag a sărutat-o. Ea a fost foarte emoționată. Printre zâmbetele de bucurie, îi curgeau și lacrimi de fericire din ochi. Amândoi se simțeau fericiți și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și când îi întrebă de verighete, George se căută în buzunarul unde știa că a pus cutia. Nu o găsi. O căută prin toate buzunarele și nu dădu de ea. Fugi acasă, să le caute. Trecuse ceva timp și Frusina începu să se îngrijoreze, să simtă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Geta vorbi cu preotul când a venit să citească stâlpii despre acest lucru, dacă le dă o binecuvantare în situația de față. Preotul a spus că se poate, se mai fac excepții și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
preotul când a venit să citească stâlpii despre acest lucru, dacă le dă o binecuvantare în situația de față. Preotul a spus că se poate, se mai fac excepții și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și că ar fi bine să aibă și verighetele. Cutia cu verighete se afla la Frusina acasă. Pe ele erau încrustate numele lor: Frusina și George. Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea. Însă, preotul i-o luă înainte și-i spuse Getei că cei doi au verighete, că erau pregătiți cu toate, că voiau să se logodească. Ea nu a mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Se frământa cum să facă, să-i spună că ei erau pregătiți și cu verighete pentru logodna ce urma să aibă loc chiar în duminica aceea. Însă, preotul i-o luă înainte și-i spuse Getei că cei doi au verighete, că erau pregătiți cu toate, că voiau să se logodească. Ea nu a mai spus nimic, era tardiv să se revolte sau să schițeze vreun gest. Fiul ei era mort, durerea era prea mare. Frusina a rămas la priveghi prima
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mort, durerea era prea mare. Frusina a rămas la priveghi prima noapte iar la a doua, Geta o sfătui să se odihnească, să poată să-l conducă pe ultimul drum. A mers acasă, și-a pregătit toaleta și cutia cu verighete iar somnul a fost sporadic, întrerupt de lacrimile care izvorau și se transformau într-un plânset înnăbușit. Nu voia să o audă Gheorghe care era îngrijorat de starea ei și chiar se gândea să nu facă vreun șoc. Durerea îi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La atingerea pielii tresări pentru că își dădu seama că este tot rece, a unui mort. Tot timpul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bufetului un obiect pe care Marie Îl recunoscu imediat. - Un tip de la Federația franceză a navigației cu pînze a venit să te vadă azi-dimineață, a lăsat asta pentru tine. Îi Întinse, deschizînd-o, cutioara din piele roșie, Marie văzu scînteind aurul verighetelor. - Venea să-ți prezinte condoleanțe, au găsit-o În lucrurile lui Christian. Jeanne veni mai aproape Întinzîndu-i cutioara. Marie se dădu un pas Îndărăt, Își Întoarse privirea și se Îndreptă spre ușă, așa cum face cineva care vrea să fugă. - Prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]