727 matches
-
prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta poetică a estetului, iar mult solicitata implicare în real se vede concurată până la eliminare de asumarea exclusivă a imaginarului, într-o profesiune de credință, ecou al celei barbiene din Joc secund (fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
confruntă. Iată o notă dată de Ioana Em. Petrescu În D. Popovici, Studii literare, vol. I., Literatura română În epoca „luminilor”, postfață de Aurel Martin, ediție Îngrijită și note de I. Em. Petrescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 505: Asupra versificației În Țiganiada, v. Florea Fugariu, Despre lectura manuscriselor lui Ioan Budai-Deleanu, Limba română, VII (1958), nr. 4, pp. 11-42; Id., Influența versificației populare asupra poeziei lui Ioan Budai-Deleanu, Limba română, anul VIII (1959), nr. 5, pp. 96-101; L. Gáldy, Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de Aurel Martin, ediție Îngrijită și note de I. Em. Petrescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 505: Asupra versificației În Țiganiada, v. Florea Fugariu, Despre lectura manuscriselor lui Ioan Budai-Deleanu, Limba română, VII (1958), nr. 4, pp. 11-42; Id., Influența versificației populare asupra poeziei lui Ioan Budai-Deleanu, Limba română, anul VIII (1959), nr. 5, pp. 96-101; L. Gáldy, Încă o dată despre metrul „Țiganiadei”, Limba română, VIII (1959), nr. 2, pp. 102-120. CITAT RETRAS!!! 2.3. Trimiterile interne Notele servesc la trimiteri
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
al limbii române, care o face mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu și pe iamb, decît pentru metrica bazată pe unități ritmice mai ample. Din acest motiv, limba română poartă pecetea definitivă a predispoziției pentru un anumit tip de versificație și a inaptitudinii pentru alte tipuri 385. Realizînd această perspectivă pe baza limbii populare, Blaga nu ia în discuție și posibilitățile ritmice și de versificație ale limbii române literare, posibilități pe care el însuși, ca poet, le-a actualizat, ca și cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Din acest motiv, limba română poartă pecetea definitivă a predispoziției pentru un anumit tip de versificație și a inaptitudinii pentru alte tipuri 385. Realizînd această perspectivă pe baza limbii populare, Blaga nu ia în discuție și posibilitățile ritmice și de versificație ale limbii române literare, posibilități pe care el însuși, ca poet, le-a actualizat, ca și cum limba literară nu ar aparține aceluiași spațiu etnic și cultural. Filozofia ca artă și filozofia ca știință După ce mare parte din lucrările sale de filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost jucată la Teatrul Național din Cluj în același an. În 1974 reia, în ediție bilingvă, poemul La Chanson de Roland, care va fi transpus după un manuscris descoperit la începutul secolului al XIX-lea, aflat la Oxford. T. respectă versificația alexandrină ce a înlocuit de-a lungul timpului dispunerea decasilabică, dar în gruparea liberă medievală, renunță la asonanța originală în favoarea rimei, conformă exigențelor cititorului modern care, în absența acompaniamentului muzical, cum se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor strofice din lirica vremii. A evoluat de la poezia de meditație intimă, influențată de Young, Byron și Lamartine, către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurînd la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin". E o poezie mereu însoțită și de o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există, atenționează cu îndreptățire poetul, versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia ( În loc de prefață) și o introducere de Aureliu Răuță. Este, așa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
al poeziei culte, D. se va dovedi, ca traducător al psalmilor, un inițiat al legilor prozodice (mitropolitul este, în Viața și petrecerea svinților, cel dintâi creator de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mare pas înainte. El, cel dintâi dintre vlădicii Principatelor, a deschis drumul limbii românești către altarul bisericii. Străduințele lui vor fi continuate mai târziu, în Țara Românească, de mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea Psaltirii în versuri, Dosoftei a așezat temeliile versificației în literatura noastră cultă, iar prin Viețile sfinților a dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
poemului dramatic Luna vinovată de Massimo Bontempelli. Pleacă definitiv din țară în 1948, stabilindu-se în Italia, la Milano. Traducerile lui C. din poezia italiană se disting mai ales prin corectitudinea față de original (nu numai ca expresie, ci și ca versificație), precum și prin resursele lingvistice surprinzătoare pe care tălmăcitorul le descoperă în structurile lirice ale limbii române (Perpessicius). S-a menționat, de asemenea, selecția riguroasă și reprezentativă pe care C. o operează în antologarea poeților prezentați în versiune românească. „Totuși este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
și internă, fixarea momentului istoric, politic și literar, influențe literare sau numai sincronități, descrierea operei cu ample citate, ideile generale, ideile estetice, mitologia, universul poetic, momentele poetice tipice, listă de teme, listă de epitete, listă de metafore, lexicul și gramatica, versificația și fonetismul liric etc. Un oponent la critica mea poate ataca acest sistem obiectiv al recepției. Ar putea descoperi lecțiuni greșite ale textelor (obiecție filologică), rea interpretare a ideilor, unilaterală folosire a documentelor, producîndu-se altele care ar infirma observațiile mele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Răzvan se învîrtesc un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel Cumplit a fost Istoria românilor sub Mihai Viteazul a lui Bălcescu, interpretată în sensul culturii marilor genii. Concepția istorică a autorului e sănătoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci. Poeziile, venerate în școală Unde ni sunt visătorii?, La icoană sunt doar niște versificații corecte. O anume atmosferă personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fericirea lui senină O-ntipărește pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc tresare, Tinzîndu-și dornic brațele-n lumină... Surâzi, șoptești, tot sufletul aieve-i - S-a risipit cu mirosul din floare. ORESTE Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niște versificații corecte și solemne (ecou sacerdotal din lirica lui Macedonski), cântând marea, stepa, florile, copacii, pădurea. AL. DAVILA Fiului generalului Davila, lui Al. Davila (1862-1929) i se datorește una din cele mai bune drame românești. Vlaicu-vodă analizează cu o maturitate tehnică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice sunt faraonii, sicriurile de santal, parfumurile de naft și de bitum, teorbele, numele proprii sonore ca Iahveh, Thabaur, Ecbatana, într-o versificație cu ecou hohotitor, solemn: Eu sunt o piramidă a vechiului Egipt Pe-al cărui creștet luna clorotică s-a-nfipt Și-n care faraonii culcați sacerdotal Se-nșiruie-n sicriuri masive de santal. Orbitele lor pline de-al veacurilor scrum Afumă cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la o masă, O bătrînică-n fustă de dantelă. Mai în urmă poetul compilează un soi de "legendă a secolelor", intitulată Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl concepe într-un spirit cu totul liric, de o falsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un demon și un Barbă-Albastră, reprezintă un soi de solitar, un geniu, năpăstuit de imaginația prăpăstioasă a lumii. Valoarea piesei, care rămâne o încîntătoare și fericită producție a teatrului nostru, stă în explozia juvenilă de poezie mitică, în maturitatea versificației. Versurile au destulă somptuozitate ca să placă în sine, dar și necesara fluiditate spre a nu îngreuia declamația. Călin-Nebunul al lui Eminescu, puțin scurs de miere, dar încă păstrând miresmele, a trecut pe aici. Și peste tot plutește o jovialitate sănătoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carieră. El a dat de o femeie superioară lui intelectualicește și mai ales de o pasionalitate morbidă. Cuceritorul devine victimă. Prin acest schematism substanțial și prin rotunditatea tehnică, Patima roșie se va citi și reprezenta oricând cu mari satisfacții estetice. Versificația trudnică și dealtfel mai mult grafică, deși cu încercări lăudabile de arhaizare, îngreuiază mișcarea din Letopiseți, dramă istorică în cinci acte, ce suferă dealtfel de o încetineală structurală. Ideea este originală, mai nimerită într-o epopee. Ion-vodă cel Cumplit e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dar se deosebește de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își turna în mine fântânile.” Numeroasele volume ulterioare - Ritmuri române (1969), Sunt pionier al României socialiste (1979) sau Torentul Roșu. Epoca Nicolae Ceaușescu (1989) - se pierd într-o versificație abundentă, facilă și convențională, aducând în prim-plan naționalismul declamator al dictaturii ceaușiste din anii ’70-’80: „Se-aude țara-n oameni și-n unelte, / Prin lanuri trece tânăr și visând zefirul / Și când orașele vuiesc de ritmuri proletare, / Chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
poeziei. SCRIERI: Cauza limbelor și naționalităților în Austria, Viena, 1860. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 293; Iorga, Oameni, I, 250-251, II, 422-423; Ilie Gropșianu, Vincențiu Babeș, Timișoara, 1938; Vicențiu Bugariu, Figuri bănățene, Timișoara, 1942, 75-89; Mihai Zamfir, O polemică despre versificație la 1844, AUB, științe sociale - filologie, t. XII, 1963; Octavian Metea, Publicistica lui Vincențiu Babeș, O, 1970, 11; Corespondența lui Vincențiu Babeș (Scrisori primite), îngr. și introd. Mihail P. Dan și George Cipăianu, pref. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1976; Dicț. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
dificultatea invocată de Ovidiu nu era decât o scuză. Poetul demonstrează acest lucru în scrisoarea prezentă și cea următoare (XIV), pe care i le adresează, în care această "dificultate" este depășită în mod excepțional de virtuozitate ovidiană în materie de versificație. Mai mult, Sulmonezul pare să se distreze depășind această dificultate, în mod repetat, ca și cum ar fi pentru el un simplu joc pueril. De acum înainte nu va mai fi așa: îi va plăti cu vârf și îndesat această omisiune: îl
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]