1,213 matches
-
frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig încît/ numai vecinii stau pînă la brîu în făină de lemn și cîntă/ numai vecinii ca niște flăcări verzui”. Poezia, de o constituție fragilă, se termină înainte de a începe cu adevărat. La fel stau lucrurile cu De la fereastră: „Dacă vreodată vom ajunge în Oraș/ vei vedea și tu cum se deschid obloanele/ cum femeile aruncă în stradă aripile de
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
geamătul, Nea Mârâilă cu bastonul în aer apărând la colțul străzii în brațele lui Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur, dacă vedeți
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
manager. În cadrul procesului avocatul bărbatului a prezentat și cazul unui alt manager care și-a dat demisia în 2011 pentru că “nu a mai putut suporta să servească mâncare putrezită clienților”. Proprietarul îl obliga să vândă “carnea care căpătase un aspect verzui și depașise de câteva zile bune termenul de valabilitate”, după cum reiese din dosarul prezentat la proces.
Concediat şi dat în judecată de KFC pentru că a refuzat să vândă carne de pui putrezită () [Corola-journal/Journalistic/58418_a_59743]
-
cu o nulă .../ Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată/ De sticle-n care doarme, hermetic astupată,/ Facticea veselie așa de scump plătită .../ Supt orice etichetă pândește o ispită .../ De fum păliteatârnă afișele din cuie,/ De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie,/ Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute/ La infinit macabrul acestei scene mute ...”. Caleidoscopul a fost, se știe, gluma a doi poeți astăzi trecuți cu vederea, la aproximativ un secol (câteva luni în plus la Iosif, câteva mai puțin la Anghel
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
Pseudomonas și celelalte specii de microorganisme pot trăi în mediul respectiv fără nutrienți considerați elementari pentru suportul vieții, precum zahărul. Dar atunci, cu ce se hrănesc? Răspunsul este uimitor: cu fier! Fierul este, alături de magneziu, componentă a olivinelor (silicați cristalizați verzui), care se găsesc din belșug în gheața din galeriile de lavă vulcanică. „Am tot căutat în ultimii 10 ani dovezi ale existenței vieții în olivine și acum am găsit o mulțime”, a declarat, cu satisfacție, Radu Popa. Astrobiologul și-a
Există viaţă pe Marte! () [Corola-journal/Journalistic/67600_a_68925]
-
frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig încît/ numai vecinii stau pînă în brîu în făină de lemn și cîntă/ numai vecinii - ca niște flăcări verzui.” Las cititorilor plăcerea de a urmări literal aceste versuri și de a constata care e mecanica lor internă. De ce totuși Marta Petreu a ocolit poezia în demersul său? Poate pentru că, decodând-o astfel, i-ar fi anulat misterul în care
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
urc niciodată" (remușcare). Sau într-o mai complexă compoziție (un soi de voyeurism baroc): "o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
zi-două, singur. Ei, atunci să fi văzut strategii nimicitoare. Întîi că dl. Sache avea pentru muște și un plici special adus din Chină și care, pe lîngă că pleznea musca, o și îmbiba pe loc cu un soi de zeama verzuie, - nu verde de Paris, - îi spunea, cu litere chinezești, ireproductibile, cam așa uhî. Zeama era un acid puternic din clasa europeană, - se informase, - a zeythonului, cred că am transcris corect. Dar să-l fi văzut cînd, vara mai ales, și
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
care și-a vîndut pielea celor care i-au amputat Ardealul natal, Liviu Rebreanu", pe "celălalt instigator la pogromuri în numele crucii, Nichifor Crainic", pe "părtașul direct la fără-de-legi Radu Gyr" și, în fine, pe "mentorul Gărzii de Fier, dialecticianul fericirii verzui, Nae Ionescu". Problema nu e dacă puteau fi scoși din Istorie toți aceștia ori doar unii dintre ei și nici măcar dacă vinovăția lor era egală, meritînd a fi puși în aceeași oală. Istoricii (și literari) privesc astăzi cu mai multe
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
bărbat să nu se oprească cu atenție”... Întâlnirea cu celebra Lupeasca a regelui Carol II e descrisă astfel: „Prin anul 1923, pe Calea Victoriei,... am fost izbit la vederea unei femei înalte, de o statură plină,... cu părul roșcat,... cu ochii verzui, trăsături care, toate laolaltă, grație mâinii măiastre a Creatorului, întruchipau farmecul feminin, care atrage(...) sexul celălalt”... Groza a fost, însă, înainte de toate, un politician care și-a slujit țara în măsura în care i-a permis o conjunctură politică nefastă, care avea să
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
că uneori suferința nu alegea între învingători și învinși. Nu o dată au răbdat de foame sau au fost copleșiți de durere și de milă, români și bulgari laolaltă. Iată o pagină a istovirii colective: "O lumină de acvarium, searbădă și verzuie... o îngrămădeală mohorâtă de trupuri amestecate în poziții diferite - fețe plumburii, guri căscate, brațe încolăcite printre picioare străine... Pe un buștean, lângă rămășițele unei vechi șuri de paie, mucezită pe o parte, un soldat bulgar veghează topit de somn, cu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
de vreme, al suprafețelor, devenite "grație" unei așa-zise renovări - ce oroare! - netede, lucioase, sclipitoare, "nou-nouțe". De câte ori nu m-am uitat, în biroul meu, la pânza scorojită pe care se deslușea cu greu un Înger ascuns în întunericul cu tente verzui al nopții; după restaurare, l-am descoperit profilându-se dintr-o dată pe un strălucitor fond albastru. Era de nerecunoscut, era un străin pe care poate altcineva l-ar mai fi putut iubi, eu însă nu. Distrugerea semnelor timpului nu rămîne
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
și gîndit, nu descris. Doar cîteodată pripit, vara, deși ,chiar cînd îl potopesc, cereștii, uriașii grădinari de abur doar stropesc pămîntul", cîteodată gol, sau prăfuit, umplut de pămînt, iarna și în rest abia mișcător, bolborosind, în toamnele lungi, în primăverile verzui, parșive. Cînd gurgui parfumat de chiparoasă, ispititor, și alb, și plin, cînd chiparos vînturat a bocire. Cînd pîlnie din ibrișin, a cărei bortă cine știe unde duce, cînd ilustrată de carton, dincolo de care crezi că nu mai e nimic. Cerul, cu norii
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Emil Brumaru Moto: Iubito, nu deceda Căci nu am ce mai pupa! Fir de iarbă groasă Clipa-i puturoasă Puterea mă lasă Umblu bleg prin casă Pe covoare groasă Că eu plec și tu rămîi Pupa-ți-aș ochii verzui Dragostea mea de pe urmă Mă duc dracului de-acumă Să-mi scurme mormînt-o turmă De porci în rît cu parfumă Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama făcu Bărbat ce ferfa-i plăcu Cu picioare lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
Emil Brumaru Interpretează Marin Moraru Umblam umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu îți rîzi De sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
că nu visează acum. e trează și amorțită cum te simți după o anestezie locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși cu umbre paralele ca în fotografiile ratate. aerul e un fel de gelatină verzuie prin care zumzetul conversației în franceză abia pătrunde până la urechile ei. uneori aude vocea de călugăriță a lui sisi. când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
gînd să-l privesc în față, să-l înfrunt: animalele sălbatice și nebunii te atacă dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și respir lent. Ree- spiiir - leeeent. "Ceresc"... "Reee - spiii - iiir- leeeeeeeeent. Reeeeeeeees - spiiiiiiiiiiir - lllllleeeeeent. Inima mea e în același timp: -o cutie goală de conserve izbită într-un zid de valul mării
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de soare... constant-constant-constant... repede... dacă... dacă aș putea.... sus... GATAAA! Îmi așez perna pe
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Crochiu Un gutui pe-un răzor Frunzele, cerului spui-le Când sub umbrele lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor Ard în aur gutuile Este-un gând trecător Frunzele știu-l, verzuile, Când sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
vergului are 17 etaje și mai multe antene GSM înfipte în creștetul lui. De la balcoanele celor mai înalte etaje, oamenii văd pînă dincolo de complexul Lebăba, iar uneori, cînd cerul e limpede și aerul transparent, se poate zări, ca o pată verzuie, chiar și pădurea din dreptul mănăstirii Cernica. Dedesubt, rondul, părculețul, autobuzele și oamenii par atît de mici încît seamănă cu un desen de jucărie animat miraculos. La cîțiva pași de acest ultim bloc, se află un crîng semisălbatic, în mijlocul căruia
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
chiar cu un naționalist sadea?» ...Au trecut de atunci opt ani. Mă întorc din nou de la poalele Pirineilor în Scandinavia. Pătrund în tunelul care leagă acum Copenhaga de Malmö. Am în față un dreptunghi perfect, scăldat într-o lumină uniformă, verzuie, ireală, încât am impresia că parbrizul mașinii s-a transformat în ecranul pe care se desfășoară un joc electronic, am senzația - amețeală și teamă - că trec din real în virtual! Din tunel suim pe pod, la fel de futurist, și , nu știu cum - de unde
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de stat, care s-a identificat cu Revoluția franceză, a crescut și
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
Gheorghe Grigurcu Autumnală Casă-n flăcările cuvîntului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul îți cere să-l uiți limba guturală-a cocoșilor întinde cortul verzui din cînd în cînd lupta pietrelor încetează dintr-o țigară picură sînge pe cămășile lor impecabile petele ultimului tangou după multe antrenamente cicatricea ți se strecoară-n obraz lumina unei mici lanterne înmoaie-abisul ca pe-o rufă. Ilustratî din Târgu-Cîrbunești
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]