1,001 matches
-
au recunoscut foștii prieteni. Așa s-au bucurat de niște primiri pline de farmec. Au stat o săptămână, au dormit într-un cămin de fete vreo două nopți iar la cantine intrau ca la ei acasă și toți îi întâmpinau veseli: - Au venit bucureștenii! În orice caz, Laur i-a impresionat cu mulțimea de cântece. Vocea nu conta, era execrabilă... noroc că aveau ceilalți. Au vizitat muzeele, bisericile și mânăstirea, teiul lui Eminescu, hotelurile din centru.. să știe orientativ cât costă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și bastoane, olteni chiuind și jucând în jurul unor fete sănătoase, îmbrăcate pe jumătate ca la țară, rMnd cu toți dinții și veselindu-se că era ziua lor de sărbătoare. Lina le simți privirile curioase și se lipi de umărul puternic al lui Stere. Birja o cotise spre mahalaua ceferiștilor. Vecinii toți, în păr, la poartă. Se auzeau lăutarii cântând marșul de bun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Colo-n vii la Drăgășani. Guristul știa oful nașului. Cu el petrecuse la toate nunțile. A luat-o ușor, cu vocea caldă: Colo-n vii la Drăgășani, Peste deal, la Merișani, Are neică, n-are bani, Bea și mi se veselește, Că puicuța îl iubește, Trece-un drum și trece-o vale. De e vin și nu-s parale, Lasă repede zălog Calul său cel pintenog, Și la mândra fn pridvor Mi se-oprește-ncetișor... Socrul oftă alături, amintindu-și de tinerețe. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii, se ținea lîftgă Gara de Nord, la "Locomotiva", într-un salon cu becuri electrice și cu parchet pe jos, balul meseriașilor. Aici veneau meșterii din tot Bucureștiul cu nevestele să petreacă și să se veselească. La urmă, spre ziuă, se trăgea tombola și se alegea regina balului, pe care o dansa într-un vals de onoare președintele federației meseriașilor, secretarul sindicatului cooperativelor și câte unul mai îndrăzneț. La ușă se punea pază, nu intra oricine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înghețate. La gară, au simțit hamalii că e rost de petrecere. Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei: - Luați, mă, și beți de sufletul lui Bozoncea! C-a murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea. Starostele se așezase pe treabă. Îi trebuiau bani pentru petrecere și se pusese cu jaful, ca în tinerețe. Luase Oborul, îl cutreiera, furase boi, dăduse buzna în case de negustori, le-adunase banii, el cu Sandu și cu Piele, veseli amândoi că se trezise Stăpânul și că aveau de lucru. Când își făcuse suma, și-a scos și galbenii ascunși de-i avea de la un omor și i-a pus la bătaie. A cumpărat Didinei rochii scumpe, a tocmit doisprezece
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în hainele lui cele mai bune, negre. Astfel ieși pe uliță. Căzuse cea dendîi ninsoare și pe zidurile de-a lungul ulițelor el văzu pe ici, colo câte un copilaș îmbrăcat bine, făcând bulgări de omăt și aruncând unu-ntr-altul. Erau veseli și râdeau copiii. - Măi băiete, cum te cheamă? îl întrebă el pe unul. - N-am nume, n-am fost botezat, zise copilul râzând. Același răspuns i-l dete al doilea copil. Astă - seară el nu mai merse la cafenea, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
petrecerii toată libertatea. Deocamdată, lumea petrece În chinurile erosului. Pann trage acum spre partea desfătătoare a lucrurilor: „Chitar’, muz-armonicească PÎnă cînd o să tăcem? PÎnă cînd să ne muncească Întristarea ce-o avem? Și cînd iarăși o să-ncepem Dulce să ne veselim? Că din griji, precum priceperii, Nimica nu folosim. Ceasul umblă, vremea trece, Și noi nainte pîșim, Ne spune, ne dă junghi rece, Că vîrsta ne-o moleșim. Și dacă În asta floare Cu dulceață nu trăim, Tu cînd nădăjduiești oare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ți este rumenețea Și drăgăstosul zîmbit? Unde ț-e cătarea blînda Asupra mea s-o arunci? Să-mi vezi jalea netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine! Te-am răpus, soarele meu, Am rămas fără de tine, Nenorocitul de eu. De acum dar te voi plînge Și țărîna-ți voi uda PÎna moartea ne va strînge Sufletul cînd Îmi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i mai pasă. CÎt trăiești, nu mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
culoarea. Ringul nu era departe, de altfel, nimic nu era prea departe, dacă voiai să privești, n-aveai decât, mesele erau așezate în semicerc, ca în teatrele vechilor greci. Și tot așa, oamenii purtau măști, veniseră cu gândul să se veselească și se străduiau să facă asta cu orice preț. Bărbații gesticulau, femeile râdeau, încurajându-i. Câțiva ospătari strângeau paharele goale și scrumierele pline, pe tunicile lor albe se învârteau culorile curcubeului. Vocile se adunau deasupra, în punctul de fugă, apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
între dinți, încuviință, apoi scrise în catastif. O mângâie pe păr, privind-o cu înduioșare : — Boul cunoaște pe stăpânul său și asinul ieslea, dar nenorociții ăștia nu m-au cunoscut, ci numai tu... Gata ! strigă Calu. Io ziceam să ne veselim, da’ răspopitul ăsta e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie : — Voi nu ieșiți cu nimic pe interval ? — Noi nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu petrec în lumină, că nu sunt luminați, că nu Te văd neîncetat pe Tine, Mântuitorule, să învețe că n-ai strălucit în gândul lor, nici nu Te-ai sălășluit în inima lor murdară și că în zadar se veselesc în nădejdi deșarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârșit (moarte). Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruiește negreșit<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 1, p. 53. footnote>. Vederea Dumnezeirii devenite perceptibilă în lumina necreată, în harul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama de robie ne veselim și sub amenințarea morții râdem”<footnote Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol. 72, Editura IBMBOR, București, 1992, p. 298. footnote>. Ei nu au dorit
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
îmi place și un film cu probleme care are un mesaj pozitiv, din cauza crucii pe care trebuie s-o duc pe viața din cauza lui Herrmann... MARIEDL: Veselia este polenul sufletului, atunci când păstrează buna-cuviință. Domnul își iubește oile atunci când ele se veselesc, așa a spus domnul preot. GRETE (ridică paharul): Noroc! (bea) Hai să bem un păhărel de vin! Hallario... ERNA (râde): Tu chiar că ești un om nostim, Grete, ai o fire care se pricepe la buna dispoziție. Pentru așa ceva trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
uhuie, așa de bucurie. Uite că mă ia, uite că mă ia, jubilează el, și e deja pe scenă. Toți camarazii săi muzicali îl felicită pentru chipeșa Grete, și Freddy cântă la tubă, așa că sparge tuba. Toți oamenii prezenți sunt veseli și dansează în jurul chipeșei perechi. Mulți bărbați sunt dărâmați, pentru că și ei tare ar fi vrut să pună mâna pe Grete, dar Grete a ales și trebuie să-i gonească pe bărbații triști, pentru că ceea ce a ales ea este de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
arunce o privire pe o pagină de internet specializată în matrimoniale. Toată lumea arată cel puțin „foarte bine” și un număr impresionant de persoane se definesc drept „uimitare”. Subliniază că sunt foarte inteligenți și răbdători, foarte prietenoși, relaxați și politicoși. Sunt veseli. Citesc în mod regulat, evită mâncarea de la fast-food și le place la teatru. Beau moderat și niciodată prea mult și prea puțini au nevoie să slăbească. Un observator ar putea cataloga această laudă ca o artă a vânzării, dar dacă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de manifestare a nădejdii și a bucuriei întru Hristos. Mucenicii și-au îndeplinit cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama de robie ne veselim și sub amenințarea morții râdem”<footnote Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol. 72, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1992, p. 298. footnote>. Ei nu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
de taină a lui Ciprian, are structura unui "simposion gotic", este o Pileata Biblia pentru că "toată Biblia, toată Evanghelia sunt parcă decupate în bucăți și apoi aranjate astfel încât se obține un tablou grandios al banchetului unde beau, mănâncă și se veselesc toate personajele istoriei sfinte, de la Adam și Eva până la Hristos și apostolii săi"182. Printr-un grad de maximă apropiere de înlănțuirea faptică excepțională se trece, astfel, de pe terenul biblic pe cel al percepției umane. Ideea i-a condus pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nicidecum la cea civilă și etnică a popoarelor, întrucât scutirea de rău și harul divin, sunt singurele lucruri capabile să-i creeze pe fiii lui Dumnezeu. Aserțiunea noastră este confirmată de salutul sfântului Paul adresat corintenilor: În rest, fraților, fiți veseli, fiți desăvârșiți, mângâiați-vă, fiți uniți, trăiți în pace, și Dumnezeu păcii și al dragostei va fi cu voi (2Cor 13, 11). Apostolul propunea corintenilor și Bisericii primare valorile spirituale, care se puteau obține din armonia existentă într-o comunitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor, cântând și strigându și unul alt uia: „pace mie și pace ție!” Era convingerea lor că păcatele le fuseseră iertate. În aceeași noapte, mulți dintre ei aveau să se întâlnească la sinagoga lor, să petreacă împreună, bând și mâncând, veselindu-se. Așa se încheia atunci ziua Ispășirii! Alte relatări despre viața social-economică a populației evreiești în special, despre școală și știința de carte, despre obiceiurile la nunți, naștere și înmormântări, despre viața religioasă, fac din referirile celor doi misi onar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu frică de Matale îi zic, dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de voie bună s-au cam dus naibii, deschid cartea aceasta plină de năzbâtii și mă veselesc mai ceva decât cum mă veseleam odinioară, când pe lumea aceasta exista și umor de calitate și revista Urzica. Și cum azi, data din perete, bateriile mele antistres secaseră binișor, a trebuit să le încarc la repezeală cu umor de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dându-și cu smerenie ochii peste cap, Sfânta Scriptură. Iartă-mă Doamne, că ori de câte ori simt că rezervele mele de voie bună s-au cam dus naibii, deschid cartea aceasta plină de năzbâtii și mă veselesc mai ceva decât cum mă veseleam odinioară, când pe lumea aceasta exista și umor de calitate și revista Urzica. Și cum azi, data din perete, bateriile mele antistres secaseră binișor, a trebuit să le încarc la repezeală cu umor de calitate garantată, așa că am deschis cartea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]