2,162 matches
-
informativă”, „Suflet românesc”, „Poșta nouă”, „Bucovina”, Bucovina literară”, „Revista Bucovinei” ș.a. Mai toate poeziile publicate sunt adunate în plachetele Vestigii (1933), Irizări (1937) și Imagini muzicale (1938). Prezența în numeroase reviste literare îi aduce lui B. o anume notorietate, astfel încât Vestigii nu trece neobservată. Dar în raport cu debutul, poezia lui nu a evoluat. Trăirile vagi de coloratură simbolistă, sugestia unui rău profund, a unei devitalizări sunt mai degrabă grefe străine pe o sensibilitate destul de comună. Un topos frecvent e așteptarea zadarnică a
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
Trăirile vagi de coloratură simbolistă, sugestia unui rău profund, a unei devitalizări sunt mai degrabă grefe străine pe o sensibilitate destul de comună. Un topos frecvent e așteptarea zadarnică a iubitei, prilej de reiterare a trecutului, din care nu subzistă decât „vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N. Davidescu, „Vestigii” de N. I. Bontaș, FCL, 1934, 894; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Vestigii”, „Linia nouă”, 1934, 11-12; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Irizări”, PL, 1937, 4. V.D.
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N. Davidescu, „Vestigii” de N. I. Bontaș, FCL, 1934, 894; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Vestigii”, „Linia nouă”, 1934, 11-12; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Irizări”, PL, 1937, 4. V.D.
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N. Davidescu, „Vestigii” de N. I. Bontaș, FCL, 1934, 894; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Vestigii”, „Linia nouă”, 1934, 11-12; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Irizări”, PL, 1937, 4. V.D.
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
lume: „De ce te-ai lepădat și tu, Ioane?/ Cine mă strigă?/ Cine reînvie?/ E numai satul din copilărie.” Mitologia personală, cea locală sau cea elină devin pretexte de meditație asupra originilor, timpului/trecerii („drumul invers”) și cunoașterii. Resuscitarea trecutului, a vestigiilor istorice, fie că e vorba de Putna, de Athos sau de Grecia clasică (Templul dinafară, 1975), echivalează cu anularea sau amânarea morții atât în ordine individuală, cât și în cea a comunității. La această vârstă poetică, în Războiul cumoașterii (1979
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
din Spania sau exaltând fapte în realitate obișnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci. Din această producție de versificație se salvează doar câteva secvențe de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
șubrezit sănătatea, este grațiat în aprilie 1842. Din 1843, se află printre membrii de bază ai unei societăți literare; împreună cu I. Ghica și Chr. Tell, întemeiază societatea secretă „Frăția”, având ca deviză „Dreptate, Frăție”. Călătorește prin provinciile românești, în căutarea vestigiilor istorice, și leagă prietenii cu moldovenii V. Alecsandri, C. Negri, M. Kogălniceanu și cu ardeleanul G. Barițiu. Cu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum (1844), prima sa colaborare la revista ieșeană „Propășirea”, se afirmă
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
a reconstitui, cu ajutorul documentelor, viața poporului, „cu instituțiile, sentimentele și obiceiurile lui în deosebite veacuri”. Istoricul, cunoscând și apreciind cu discernământ operele istorice moderne, trebuie să cerceteze izvoarele adevăratei istorii naționale: tradițiile și literatura populară, hrisoavele și cronicile, inscripțiile și vestigiile arheologice, descrierile etnografice. Într-o perioadă când scrierea istorică nu se desprinsese cu totul de literatură, B., istoric romantic, este mereu preocupat de expresia stilistică și de arhitectura operelor lui. Datorită talentului său, aproape tot ce a scris, nu numai
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
dulce-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
caracteristic epocii lui Ștefan cel Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul lor „ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
urce În turn. Vezi? Ți-am spus eu. Dar la Hollywood știau mai multe despre natura umană decât ne dădeam noi seama. Confruntată cu pericolul, Tessie ne duse pe mine și pe Capitolul Unsprezece În pod. Poate că era un vestigiu al trecutului nostru arboricol: voiam să scăpăm de pericol luând-o În sus. Sau poate că mama se simțea mai În siguranță acolo din cauza ușii care se confunda cu tapetul. Dintr-un motiv sau altul, am luat cu noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
adoptării unei legi de organizare a serviciului porturilor, precum și inițiativa privind construcția unor vase de transport maritim și fluvial 1544. În calitate de vicepreședinte (1886-1887) și președinte (1887-1890) al Academiei Române, Mihail Kogălniceanu a manifestat un interes deosebit pentru trecutul Dobrogei și salvarea vestigiilor arheologice din această provincie. Astfel, la 17 martie 1887, aducea în discuția forului academic chestiunea monumentului de la Adamclisi, propunând reconstrucția lui în București, ca "o podoabă mare și frumoasă pentru țară"1545. De altfel, Mihail Kogălniceanu fusese însărcinat de către Academia Română
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu-ți contrazice vremurile. Atâta doar, nu le contrazice. Afară de cazul În care se Întâmpla să fii un Sammler și considerai că locul de onoare e Înafară. Cu toate astea, ceea ce se realiza prin distanțare, prin a fi doar un vestigiu, un conștient În vizită care se Întâmpla să locuiască Într-un dormitor din West Side, nu dădea dreptul la onoruri din afară. Mai mult de atât, Înăuntru era așa de mult loc și Încăpeau atâția oameni, Încât dacă erai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile și se întorceau aducând raze veștede. Erau plăcute aceste vestigii ale petrecerilor de la Prelunci și prin evocarea siluetei delicate a acelei femei tinere care acuma nu mai era. În cele două zile cât au stat acolo oaspeții, Culi a început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era semnul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
preoții templului. Acesta a fost distrus, la fel ca și întreg orașul, cu prilejul cuceririi musulmane; dar numele a supraviețuit, unic martor al acelor vremi de ignoranță. Două zile mai târziu, am trecut pe lângă un sat de munte presărat cu vestigii străvechi. Este numit „Cele o Sută de Puțuri“, pentru că în preajmă se găsesc puțuri de o asemenea adâncime că parcă ar fi niște grote. Se povestește că unul dintre ele are mai multe etaje, având în interior săli zidite, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Avea o experiență bogată. I-am oferit spre vizionare fața mea întreagă, și e vorba de o față care de obicei le lasă late pe toate, o față mare și cenușie, un adevărat șantier arheologic pe care s-au păstrat vestigiile adolescenței, ale hranei proaste și ale banilor niciodată suficienți, fața unui șarpe gras în care s-au săpat adânc toate păcatele. Preț de câteva clipe am avut parte, la rându-mi, de toată fața ei, cu dezvăluirea deplină a ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sculpturilor catedralelor. Ce semnificații pot primi aceste chipuri întunecate? Un prim nivel, utilitar, le expediază ca simple pretexte, banale burlane pentru evacuarea apei de pe acoperișuri. Alte interpretări le consideră fie expresii ale imaginilor biblice, fie ale subconștientului uman. Considerate ca vestigii ale păgânismului, li s-au atribuit funcții protectoare, de alungare a răului și protejare a clădirilor. În această ultimă situație, imaginea monstrului nu mai reprezintă forța răului, a tenebrelor, a diavolului, înfrântă de lumină și de Cruce. Ea devine în
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
tolăniți pe canapelele roșii--vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citiserăm prin cărți sau unul ca mine mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. În aerul proletar al „Capșei“, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gol de la intersecția dintre strada Diputación și Rambla de Cataluña. Marțea și joia, la ora trei după-amiaza. Uneori, după ce Aldaya pleca, Sophie rămînea singură, plîngînd sau tremurînd În alcov. Apoi, cînd venea duminica, Sophie căuta cu disperare În ochii pălărierului vestigii ale femeii care tocmai dispărea, urmărindu-i cu nesaț devotamentul și amăgirea. Pălărierul nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să mă întorc, iar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Zău! zise Lina mulțumită. Ce nostimă e fata asta și ce idei bune are. - Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care arată ,,particularități". Dar cum să convingă pe opacul Rim că acesta 64 65 e scopul adevărat al migălelilor lui anatomice! El era numai un instrument orb si surd de preciziune. 1: ... Și, deoarece Mini era blândă, constată că acel vestigiu de cruzime, care făcea să se slujească de cadavrul simpatic al bureților fără nici o mustrare, o înrudea de departe cu acei oameni care odinioară întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de existența actuală a Linei, a Lenorei. Era ca o carte cu poze naive, ca un album cu mode comice, ca un număr vechi dintr-un jurnal umoristic cu ... ieșite din curs. Tecuciul, Mizilul îi păreau simpatice suburbii mărunte: erau vestigii de moravuri, pe care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să vadă fapte neobicinuite. însăși liniștea lor nu mai era respectată. Erau martori tăcuți și neputincioși ai unor perturbări neîncetate. E păcat că nu se poate ști în ce fel obiectele, în acel vestigiu de viață care e închis în inerția lor, sunt agitate de agitația oamenilor? Ce fel de impresii primesc prin moleculele lor și ce efect 94 are către rațiunea lor geometrică, spirala incandescentă a nebuniei omenești. Stările succesive ale Lenorei în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]