1,227 matches
-
pot, Dar în suflet toată viața Cu dragoste o s-o port. Natura Natura e ca o floare, Care stă doar în picioare, E o zână cu mărgele Care duce doruri grele. E mușcata de la geam Și pasărea de pe ram, E veverița zglobie Care face-o ghidușie. E câmpia verde-ntinsă, De floricele cuprinsă, Este teiul plin de floare Cu miresme-mbietoare. Natura e precum dorul, Este codrul, e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am băut deja două. Nu prea mai am chef de încă una. Să citesc încă o dată ziarul ? Dar am memorie aproape fotografică. Așa că n-are nici un rost să recitesc ce-am citit deja. Privirea îmi zboară pe fereastră, unde o veveriță stă cocoțată pe un stâlp de piatră și se uită în jur cu ochi ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă ecologie generată de gunoaiele marilor orașe... - Vrei să spui că jungla citadină a Încetat să mai fie o metaforă? Îmi râcâie nervii păsările astea verzi, gălăgioase, de la tropice. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
captează toată lumina În ochii lor, Îmi spunea. Când urca târâș‑grăpiș până la etajul trei, o Întâmpina pisica, ori salutând‑o, ori acuzând‑o că a neglijat‑o. Era un motan de la țară, care se hrănise În trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reverendului doctor Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Doar la prima întâlnire, întâlnirea de pe banca din parc, am fost văzuți împreună. Și cei ce ne văzuseră era foarte puțin probabil că ne fixaseră în memorie mai mult decât o făcuseră veverițele și păsările. A doua oară când l-am întâlnit a fost la Wiesbaden, în Germania, în sala de mese a ceea ce fusese cândva Școala de ofițeri a Corpului de ingineri al Wehrmacht-ului. Pe peretele sălii de mese era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și purta la brâu o bandulieră. Pe moment nu i-am acordat nici o atenție, deși mi se păruse suspect să pleci la vânătoare într-un loc aflat atât de aproape de oraș; nici nu știam dacă e legal, și oricum, în afară de veverițe nu cred că mai avea ce să vâneze. Acum că aflasem cum stăteau lucrurile îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am dus flori lui Tom-Tom și am plâns pe mormântul lui. Lumea rămâne atât de pustie când moare un câine bun! Aveam doisprezece ani și l-am îngropat în parc, unde era tufișul mai des, unde ne jucam urmărind veverițele. Îi plăcea locul ăla. Era ca selvele astea, înalt și tăcut, des și întunecat. L-am îngropat, m-am aruncat pe mormântul lui să privesc norii ce treceau, cenușii și murdari, și mi-am spus că într-o zi norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Îmi amintesc cu drag de copacul din spatele casei bunicilor mei. Copacul despre care îmi amintesc este un stejar măreț, cu ale cărui ghinde atrăgeam veverițele pentru a mă juca cu ele. Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în fiecare dupăamiază. Îmi aduc aminte despre acest copac ca despre locul sfânt al copilăriei mele, unde îmi reuneam gândurile, unde am petrecut clipe minunate alături de
Stejarul amintirilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
pescuitului și mărginite cu stuf, pentru locuințe, păduri dese, cu vânat variat și cu lemn rezistent pentru ridicarea caselor. Completând ciclul natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dac-ai putea muri lumii în umbra femeii, dacă parfumul ei ar fi emanație de melancolie pentru adormirea unei inimi, smulsă pămîntului! Există dezlipiri de lume care te năpădesc subit, ca adieri mortale, și-n care înțelepții îți par biete veverițe, iar sfinții profesori ratați. Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă și tainică și mai durabilă ca dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și se apreciază că avea pe atunci un an și jumătate, în timp ce sora ei mai mare, care va fi numită Kamala, avea o vârstă estimată la 8 ani și jumătate. Amala și Kamala mergeau în patru labe cu agilitate, ca veverițele, iar Singh și soția sa se chinuiau mult să le prindă; coatele și genunchii le erau acoperite cu proeminente calozități și, în ciuda eforturilor, soții Singh nu au reușit să le facă să meargă. Refuzau contactul cu alți copii, își aratau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător cel ce le nimerea cu sula, cine lovea ținta. Era foarte greu și adevărul e că nu prea reușea niciunul, deoarece sula nu e ca cuțitul care să meargă drept după o traiectorie uniformă, ci are
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu urmeze voința lui Dumnezeu? În timp ce era frământat de astfel de gânduri, făcu drumul înapoi, bătu din nou la ușă, și fără să-i lase timp lui don Terentio să zică oarece, spuse: Provoacă numai necazuri, rupe crengile pomilor, omoară veverițe, iepuri, vulpi; se-ntoarce noaptea târziu acasă sau nu se întoarce deloc, nu ascultă nici de mine, nici de maică-sa, amenință pe cei ce-l enervează. E oare asta lucrarea Domnului? Geronimo, întoarce-te acasă; știu ce e în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
va întâmpla deseori și în alte părți: nu se trăiește doar așteptând în fiecare seară pe parapeți apusul soarelui ce aduce alte umbre de adăugat celorlalte umbre din atâtea și atâtea seri. Oamenii din părțile mele își dispută pâinea cu veverițele, fructele cu păsările. Secetei și epidemiilor ce ne seceră voi ați adăugat și frica, teroarea, obidirea și ați înăbușit pe oricine ar fi vrut să mângâie chiar și un nor. Mai rău decât pe animale îi chinuiți pe țărani și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simtă împunsăturile, tăieturile și orice alt soi de cruzime sălbatică. Izbuti să se despartă de sine însuși, redevenind copilul Giandomenico. Trăgând cu urechea învăța pe de rost predici, lecții și tot ceea ce asculta. Redeveni micul uriaș ce ochea cu sula veverițele și șopârlele fără să rateze aproape niciodată ținta, nebunaticul ce știa să țintească cu o piatră o rândunică în zbor. Se cufundă cu Telesio într-un dialog aprins despre Natură și Infinit. Iată, nu mai simțea nicio durere, acum puteau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la repezeală, ca să poată totuși crește cactuși și să aibă grijă cu multă dragoste de o seră. Eu voi pregăti în toiul verii piscina și nu voi fi făcută pentru D-voastră, cu toate că odată cu ocazia unui tur al orașului toate veverițele au dispărut, și cu toate că fantazările tale fără sfârșit le pot găsi simpatice și atrăgătoare. EL: Asta-i un mod de gândire de cea mai joasă speță, o fantezie care vrăjește stând lungită pe jos și spălându-se pe dinți. De
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru a mă putea specializa într-o profesie, fără a rupe contactul cu viața care mă înconjoară. Până la urmă mam contopit atât de profund cu pădurea și ajunsesem să-i cunosc atât de bine tainele, încât, în drumurile mele, veverițele mi se așezau adesea pe umăr. Devenisem un semen de-al lor. Pădurea m-a acceptat definitiv. Am încercat, de multe ori în copilărie, să le spun bunicilor mei că eu vorbesc cu copacii. Bunica râdea. Nu m-au luat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
silvostepei și pădurii de foioase: popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricitus), șoarecele de câmp (Mieratus arvalis), șoarecele de stepă (Sicesta subtilis), șoarecele de pădure (Apodemus agrarius), la care se adaugă iepurele de câmp (Lepus europacus), cățelul de pământ (Spalax leucodon), veverița (Sciurus vulgaris), părușul, 116 șoarecele gulerat (Apodemus tauricus). Musticidele sunt reprezentate prin dihorul de stepă (Mustela everamani) și dihorul pătat (Vormela peregusna). Dintre păsări se remarcă ghionoaia (Picus viridis), ciocănitoarea (Dendracopos minor), mierla (Turdus merula), privighetoarea (Luscinia), presura (Emberisa calandra
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în scurtcircuit (fig.5.1) și mașina cu rotor bobinat (fig.5.2 și 5.3). În fig.5.1a) este prezentată o secțiune longitudinală printr-o mașină asincronă de mică putere, cu rotor în scurtcircuit sau în colivie de veveriță. Jugul statoric se realizează din tole feromagnetice de 0,5mm grosime pentru diminuarea pierderilor în fier. Materialul feromagnetic este normal aliat cu siliciu și este laminat la cald sau la rece (cu cristale neorientate), tolele fiind izolate între ele cu
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
vor prezenta la vot. Dacă tot n-au alte opțiuni, la ce să se mai ducă ! Amestecând ce se vede cu ce se aude și știind pe competitori, vorbim în cunoștință de troaca alegerilor, din care-i greu să iasă veverițe și nu porcii obișnuiți. Vom avea 3 luni de analize și ipoteze. Troaca sau trocul să trăiască, nu ? Sâmbătă, 6 și duminică 7, cei care au absolvit Liceul Podu-Turcului sunt chemați în copilărie, adică la sărbătoarea generațiilor (de 50 de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
întâmplare, a cunoscut o fată, mai bine spus o sfârlează, îmbrăcată în rochie albastră, o bijuterie scoasă din cutia cu minuni a unui fachir. Părea cel mult elevă în ultima clasă de liceu. O păpușă veselă și zglobie ca o veveriță, cu o voce dulce ce-i încântase auzul și-i răvășise sufletul, înălțându-l direct în al nouălea cer. S-au plăcut reciproc încă de la prima lor întâlnire, când au făcut cunoștință grație unui bun amic cu doi ani mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un ușor miros de iod, care venea dinspre livada de nuci. Mai târziu, altădată, într-o zi de Paști, ultimul din viața sa, aflându-se în vizită la secția Bârnova, s-a oprit privind trist, cu chipul suferind, joaca unor veverițe printre crengile unui pin bătrân. Era un om sensibil, poate mai sensibil decât alții, însă nu-i plăcea singurătatea. Chiar dacă nu avea un motiv anume, dorea să aibă mereu pe cineva în preajmă. Știa să ne adune și știa să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
iernii). Prin somn o vizitează stafii, "ființe reci și înfricoșătoare" suscitând teroare: În zori cineva descoperă trupul meu / Care toată noaptea a săpat un tunel / Către lumea cealaltă". Nici primăvara, timp al expansiunii vegetale și al bucuriei ("mă uit la veverița care se joacă în brad") nu modifică umoarea melancolică; bucurie scurtă: "Mă gândesc, / De ce m-oi fi bucurat?" (Chiar așa). În cimitirul satului (Ce frumoasă grădină), spațiu scăldat în soare, răposații parcă "stau așa de bunăvoie". Propria moarte a cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vârful, a pus câte puțin din fiecare flacon pe tavă și s-a Întors la perete. Markovic a venit În urma lui. Luase un penel englezesc plan, de un deget și jumătate, pe care Îl studia curios. - E păr autentic? De veveriță, râs, ori un material oarecare? Sintetică, a răspuns Faulques. — Zidul strica serios pensulele. Nailonul era mai rezistent și mai ieftin. Apoi a privit un moment figura, ochii pictați În urmă cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]