7,806 matches
-
ultimul timp de gândurile lui. I se pare o prostie să-i schimbe cineva viața. Nu vrea. Nici Plăcințica nu vrea asta. Nici Ben nu vrea și nici chiar ceilalți locuitori ai ghetoului, pentru care libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să reziste. E drept că nu l-a Împins la asta un destin nedrept sau vreo familie minată de sărăcie și vicii. După moartea mamei nu i-a lipsit nimic, tatăl a suplinit pierderea printr-o atitudine părintească exemplară și o implicare maximă. Și-a putut continua studiile, și a urmat o facultate pentru care părea predestinat. A fost un student bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată că nu apucase să urce În camera rezervată, blocul ,,Carlton,, prăbușindu-se În urma cumplitului seism și, a doua oară, pentru că nu fusese acasă, În momentul dezastrului. Și tatăl lui scăpase: se afla Într-o tabără de cercetași, la Sinaia. Vicii de construcție făcuseră ca imobilul cu două etaje să se prăbușească, deși era de dată relativ recentă. După cincisprezece ani, tatăl meu avea să se căsătorească cu cea care m-a născut. Iartă-mă, dar pari plictisită de istoria familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În ultimele două luni cele două tabere fuseseră angajate Într-o dispută care, cu cât trecea vara, cu atât părea să se Încingă mai tare. Cât despre Siegfried Vogelsang, acesta era un sergent pensionat cu viziuni clare despre legislație și vicii, dar cu un control defectuos asupra propriilor fluide corporale. — Am făcut, desigur, ceea ce mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pedepsește elevul neastâmpărat. Dar se aplică și pe dos: domnișoare tinere, disciplinând domni În vârstă. Dacă rolurile condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum puteți observa, - arătă spre un perete - viciul englezesc nu e exclusiv apanajul britanicilor. Dar aceasta - Își dădu din cap spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ești suspectat Într-un caz care implică anumite... Mă rog, hai să-i zicem „anumite“ obiceiuri sexuale. Obiceiuri care nu sunt caracteristice pentru conaționalii noștri. Obiceiuri deviante față de cele normale. În două cuvinte: obiceiuri proaste. Sau, Într-un singur cuvânt: vicii. Dădu din cap solemn. Nu-i nici un secret că astfel de obiceiuri au tendința de a sfârși violent. Nu Întotdeauna, vă garantez. Dar se mai Întâmplă, și atunci e nevoie de intervenția poliției. Datoria noastră e simplă. Putem spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brusc țigara apăsând-o cu degetul mare. Un caz „normal“ de omucidere, cum spune partenerul meu. Un ultim nor de fum Îi părăsi buzele. Ce mi-ar plăcea să-i cred! O grijă În minus! Dar eu când văd un viciu, Îl recunosc. Își scutură capul. Și dacă nu avem grijă, exact ce i s-a Întâmplat femeii ăsteia, Wilms, i se va Întâmpla și altcuiva. Așa e de obicei cu comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-a Întâmplat femeii ăsteia, Wilms, i se va Întâmpla și altcuiva. Așa e de obicei cu comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada de la Moravuri nu și-ar asuma responsabilitatea? Permite-mi să răspund, domnule Knisch: viciile s-ar Înmulți. Ca păduchii! Oftă. E păcat. Dar uite că așa stau lucrurile. Viciile, ca păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obicei cu comportamentul ăsta deviant. Și ce s-ar Întâmpla, dacă Brigada de la Moravuri nu și-ar asuma responsabilitatea? Permite-mi să răspund, domnule Knisch: viciile s-ar Înmulți. Ca păduchii! Oftă. E păcat. Dar uite că așa stau lucrurile. Viciile, ca păduchii: sunt peste tot. Și tocmai de aceea ne-a rugat inspectorul Wickert să procedăm cu vigoare și fără a sta la discuții. „Diels“, mi-a zis, „nici măcar geniala de Manetti nu poate nega că Wilms era Îmbrăcată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un curs de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să citesc semnele astea. Și experiența Îmi spune că unele trăsături nu dispar niciodată. Viciile rămân vicii. Îmi pare rău s-o zic, dar curva tot o curvă rămâne. Diels șopti ultimele cuvinte cu atâta convingere, Încât aproape că mi-a venit să-l cred. — Sunt recunoscător pentru... Nici nu știu cum să-i zic. Grija poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să citesc semnele astea. Și experiența Îmi spune că unele trăsături nu dispar niciodată. Viciile rămân vicii. Îmi pare rău s-o zic, dar curva tot o curvă rămâne. Diels șopti ultimele cuvinte cu atâta convingere, Încât aproape că mi-a venit să-l cred. — Sunt recunoscător pentru... Nici nu știu cum să-i zic. Grija poliției, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spună ceva, diferența nu e foarte mare. Într-un caz se spune despre păcate că sunt iertate, iar penitentul părăsește confesionalul cu mintea ușurată și intenția de-a o lua de la Început; În celălalt se consideră că simpla declarare a viciilor pacientului și scoaterea la lumină a motivelor subconștiente pentru care le practică Îndepărtează puterea lor de atracție. Pacientul pleacă de la psihanalist cu capacitatea - dar și cu dorința - de-a o lua de la Început. Ușa de la culoar se deschise și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la ea, m-aș lecui, ori m-aș îndrăgosti. Eah! La anii noștri, avem timp, avem speranțe. Plec, zice ridicîndu-se vreau să mă bărbieresc, să mă schimb... Să faci curat în garsonieră rîde Mihai. Nu... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică fiartă, frumos mirositoare. Ciocnește paharele unul de altul și-i întinde lui Vlad: Noroc! Ce Dracu'! De la un timp, abstinența seamănă a boală, ori, mai degrabă, a viciu. Nu pot, zău! Ce-o să zică Sorina? O să zică bun găsit și ce mult te iubesc rîde Mihai. Dacă-i mai spui că i-ai reținut și cameră la hotel, de una singură, hotel de lux, cameră cu fereastră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin dacă obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu o asemenea mișcare, încît partenerul poate jura că a fost cartea de la bază. Profesorul stă prăbușit în scaun și se uită lung la el, clătinînd încet din cap. În "Arcul de triumf", Remarque spunea că prostituția e meserie, nu viciu face Lazăr un gest de amenințare cu arătătorul. Eu cred că pocherul ăsta, ce l-am făcut noaptea asta, e mai mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeile ar fi în stare să-i sărute și mîna... Cu ăla vrei să te bați tu, că ai o poză a lui femeie?! Tu nici măcar sexul tău nu ești în stare să-l menții viu. Un păcat bolnăvicios, un viciu la urma urmei, crezi că poate anula o valoare?! Rămasă numai în furou și cu cizmulițele în picioare, indiferentă la vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei, nu-i așa? o Întrebă el patetic, apucînd-o de Încheietura mîinii - o Încheietura subțire și delicată. Nu! răspunse ea, fără să-și elibereze mîna din strînsoarea lui. Rowe era sigur că nu-l mințea: avea, poate, o mie de vicii, dar fără Îndoială că nu și pe acesta atît de la Îndemîna tuturor! — Eram convins că nu ești dintr-ai lor, dar atunci... atunci Înseamnă că ei au vrut să ne prindă pe amîndoi... A! exclamă ea, ca și cum ar fi lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin faptul că este susținătorul proprietății private, garantează eliminarea corupției.” Despre lehamite și circ politic, un alt publicist - Constantin Iftime -, remarca: „Sub potopul lehamitei, oare ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-și învingă inerția și resemnarea. Sunt în măsură s-o facă, spunând fiecăruia că spiritul omului este activ și nu se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos, că optimismul nu dăunează ci chiar este foarte sănătos și că putem învinge definitiv sărăcia împreună. Prin urmare, o prioritate națională trebuie să devină sectorul educației și culturii. Învățământul trebuie modernizat și racordat la parametrii internaționali
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
această șansă) a dat câștig de cauză de multe ori celor vinovați într un fel sau altul. Faptul se explică prin aceeași neputință de a stăvili corupția la orice nivel, iar în unele cazuri datorită speculării cu abilitate a unor vicii de procedură. Când dovezile există, se încearcă pe orice cale micșorarea pedepsei sau suspendarea. A acuza direct pe cineva de asemenea lucruri este grav. Cert este că extrem de rar apar cazuri de corupție cu magistrați sau avocați. Justiția, din cauza unora
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
energia productivă a unei culturi se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe aceste meleaguri. Ei nu se temeau de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pasiunea distructivă pentru un ideal;” „Românul este consecvent numai în luciditatea față de condiția românească. El știe că nici unul dintre semenii lui naționali nu este entuziasmat de soarta lui de român. Și atunci, începe mărturisirea deficiențelor proprii, interpretate și scuzate prin viciile substanțiale ale României. Nici un român nu se simte personal vinovat. Toate ratările și golurile și le explică prin vidurile României, dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării nu se poate face prin eforturi divergente
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de a stăpân. [...] Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
va trebui să ne schimbăm atitudinea față de sărăcia noastră fără de scăpare și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau să-i invidiem pe cei care s-au realizat material. Sărăcia nu este un viciu chiar dacă îi umilește pe unii până a-i face să roșească de virtuțile lor. Ne putem lipsi de bogăție ori de dorințele și plăcerile noastre dar de suflet nu putem. Desigur nimeni nu-și dorește sărăcia cu orice preț și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]