2,248 matches
-
de la mine Voi rătăci pe căi universale Doar cugetul să mi se lumineze Când voi traversa de la rău la bine Să învăț vremea rea să mai ofteze PSALMUL 42 Să mă aperi de neamul necuvios Departe de omul nedrept și viclean E Doamne întărirea mea peste an Durerea de vrăjmaș mi-a ajuns la os Trimite raza și adevărul Tău Acestea m-au povățuit și condus Pe muntele Tău cel sfânt tainic adus În jertfelnicul Tău nu-i nimic de rău
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
rănită Peste cele rele zboară lebăda Calea spre Cel de Sus e infinită PSALMUL 51 De ce te fălești întru răutate Fărdelege toată ziua prin viață Nedreptatea crește de dimineață Faptele tale nu vor bunătate Iubit-ai doar cuvintele pierzării Limba vicleană cultivă vicleșug Cei ce nu se supun îi vrei în coșciug Dușmănia trece limita zării Pentru toate Domnul te va doborâ Te va smulge te va muta din locaș Și trupul tău în pământ va coborâ În casa Ta eu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
vorbit Sfântul Petre într-un târziu, după ce a tras o gură de aer în piept mare cât un văzduh, ce am văzut eu pe pământ nu este bine! Oamenii, în loc să se facă mai buni, mai miloși, s-au făcut mai vicleni, mai pizmași, mai păcătoși... E multă prostie și răutate pe pământ, Doamne, multă lăcomie, multă hoție, multă dușmănie ... - Așa este, a oftat Dumnezeu, lăsându-și capul în jos de durere și de supărare, mă așteptam la asta... A mai oftat
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
poată să își pună domni pământeni... - Așa e, Doamne, și-a șters Sfântul pentru o lacrimă care-i aluneca pe obrazul stâng, dar așa după cum știi și Sfinția Ta, Doamne, căpeteniile lui Tudor l-au trădat și l-au vândut vicleanului Ipsilante cu grecii lui, care l-au tăiat în bucățele și l-au aruncat într-o fântână lângă Târgoviște. - Și unde este tâlharul acesta netrebnic de Ipsilante? a scrâșnit Domnul din dinți, mânios foarte. - Unde să fie, Doamne, a oftat
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > OGLINDA DURERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Blestemele pândesc neadormirea, Insinuându-se viclean în molecule Și strangulează cu venin iubirea, Vaccinul se strecoară prin branule Spre inima ce-abia se mai trezește Din letargia toamnelor târzii, Mai cânt o clipă, mai pictez un pește Dar, de-așteptat nu te aștept să vii. Rămâi
OGLINDA DURERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358653_a_359982]
-
lumea vie. Evident erau astfel eliminate problemele cauzate de poziția bipedă, dispăreau problemele de coloană, nu mai existau deficiențe mintale, nici digestive (hai, să fim serioși, cine a auzit, vreodată, de un tigru cu arsuri, sau cufureală!) Aici o nimerise vicleanul! Supremul tresări de plăcere la auzul unei asemenea perspective și convocă imediat Marele Consiliu. Îmbrăcă roba de gală și prezentă în fața Consiliului. Nici nu apucă să spună despre ce era vorba că aceștia, niște lingăi exemplari, aprobară cu aplauze, apoi
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de blânde flori și-mi sună macii spânzurați de zori, iar timpu-mi dă vestirea lui vicleană. O urmăresc trecând spre depărtare și știu că nu va fi nicicând a mea, că locul meu e-n luminiș de stea Zidit în piatra dintre cer și mare. Leonid IACOB Referință Bibliografică: trecere / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
în gândul meu. Poți despărți cerul de ape, suflet de suflet, tu și eu? Mi-e dor de iriși înfloriți, ce lăcrimează în condei, De fluturi albi fardați cu maci din anotimpuri fără chei. N-aș vrea că timpul hoț, viclean, secundele să ni le-mpartă, Să rătăcim spre nicăieri, înspre cândva sau niciodată. Mi-e dor de vals dansat de luna, cu spic de grâu pe trup de ram, De pescăruși perechi nostalgici, de ce-am fi fost, de ce eram
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
Mesia însă a fost prea preocupat de ceea ce făcea Botezătorul în pustiul său, interveni cineva. Așa că nu puneți nimic în spatele tetrarhului! mai spuse acela. -Și nu-l subestimați pe Irod, întări și arhiereul Caiafa. Deși nu pare, e mult mai viclean decât credeți. -Gândiți-vă la ceva! interveni un fariseu pe nume Boriel. Dacă n-ar fi fost Irodiada cu vicleniile ei Irod nu l-ar fi ucis pe Botezător. Un alt fariseu vorbi ridicând o mână. -Să ne folosim de femeia
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
pe decolteu. Pretutindeni vii și intrinseci, Voi două lumini rotunde-n ceață, Nu vreți să îmbătrânesc în veci Încălzindu-mi clipele de gheață. Doar dracul v-a scornit mișelul; Răsună-n mine nechezat de cal... Dar, tot aleargă caruselul Destinului viclean și amoral. Vă e rostu-mbujorat și viu, Și-n spargul nopții, moale blândețe. Copil cărunt azi, nu mă abțiu Să-mprumut din voi o tinerețe. Eram vijelie și zburdând Cu voi, răscoleam nopți stufoase, Iar acordeonul meu cântând Vă schimba
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
alt-ădată Când eu dormeam hipnotic, pe brațul tău domol Și viscol străbatea prin sufletul tău gol. Nesigur rătăcesc în prelungitul anotimp, Nihiliste calendare aleargă-n contratimp; Dinspre iubire, ruginit un clopot bate, Iar suspinul meu se acoperă cu moarte... 17-12-11 Vicleana soartă Se-aprinde cu miresme moi un anotimp Și ning în șoaptă printre scântei de ape Copaci de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
cu moarte... 17-12-11 Vicleana soartă Se-aprinde cu miresme moi un anotimp Și ning în șoaptă printre scântei de ape Copaci de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean Și semăn doar cu cerul când este azurit. Sub el mă-ntind la soare, albastrul meu tavan... Dorm anii mei în valuri cu tenebru
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
soarele recade la apus. Mestecenii copilăriei versuri spun Din cartea lui Esenin, pe de rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât deștept și bun, mai bine prost. Viața-i neplăcere, prea mult chin, Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct. Trăim în anarhia cu moroi, Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit, Ne-ajută mai puțină ură-n noi, Un început de simpatie, chiar
ÎN SOMN ŞI ÎN NESOMN de BORIS MEHR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358896_a_360225]
-
Spre a se pierde din ele, Tot ce am adunat în lumea pieritoare. Le-am curățat cu nesfârșită răbdare... Am șters din ele mersul tău harnic, Obiecte familiare... Cu durere, am șters și albastrul ochiului tău, Am șters și bucuria vicleană a apei - ai crezut prea mult în ele ! - Și sunetul vocii tale, și gesturile-ți. Am închis culorile tale În zile de sărbătoare... Ca să rămână în ele gândul tău Crescut la umbra lui Eminescu și a lui Noica; Să curgă
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
scena actorilor aștri, aștept răbdătoare ca-n magica urnă din palmă, să-mi cadă luceferi sihaștri. Iar sufletul meu își deznoadă frânghia cu care-l legasem de trupul de lut și zboară spre stele, departe de glia ce-n chingă vicleană, de fier, l-a ținut. Cu lună, luceferi și sori laolaltă dansează, azi, sufletu-mi, arc peste vreme, în valsul celest prin genune tresaltă, se bucură... Cerul va ninge devreme. 13-14 iunie 2012 Referință Bibliografică: Arc peste vreme... / Curelciuc Bombonica
ARC PESTE VREME... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359075_a_360404]
-
verdeață, în care se auzea vesel ciripitul păsărelelor. Prințesa era proaspăta moștenitoare a unei averi fabuloase, dar mai avea un timp până să intre în posesia ei, neavând împlinită încă vârsta stabilită în actele princiare. Tutorele ei era un om viclean, cu nasul în vânt, un mincinos care nu urmărea decât să intre în posesia acestei avuții și făcu tot posibilul pentru a o îmbolnăvi, dar la început nimic nu îi reuși. Nici măcar cucuta pe care i-o puse în băutura
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
Fiat voluntas tua! (Facă-se voia ta!) ACTUL I Adam și Eva în grădina Edenului, îndată după săvârșirea păcatului. Scena 1 Glasul Domnului: O, voi mișei fără de minte, vicleni ortaci ai ispitirii, ce voia Mea ați necinstit-o ca servi să-i fiți neascultării, aflați că dup-această faptă o altă viață veți avea - sunteți nedemni de nemurire, așa că morții vă voi da! Veți părăsi fără zăbavă Edenul cu
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
aveți teamă, sunt cu voi și vitregia vom învinge, ca din țărână să răsară o dragoste ce nu se stinge. (Adam și Eva se destind și pe fața femeii chiar apare o umbră de zâmbet.) Ispititorul îi privește cu mulțumire vicleană și continuă: În schimbul dărniciei mele, vă cer o justă chezășie: Să dați uitării Paradisul și să vă-nchinați doar mie! (Văzând că fețele celor doi se lungesc, el adaugă repede): E timp destul de parafări după ușcheala din grădină... Căci, dragii
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
reprize duble de sete aprigă, niciodată îndestulată de apa încinsă din gentuța păzitorului de vaci si de neasemuite capre. Poate ar privi de departe carțile mereu puține, somnambulic recitite până la memorarea prefațelor și a notelor de subsol, în timp ce soarele tâdălea viclean, neîndurându-se să anunțe semnalul eliberarii. Ar renega ciorbele suplimentar sărate, grație șiroaielor de lacrimi, somate să se ițească de rația spartană de pâine: una sau poate (salvator) două bucăți de aluat copt - revendicate săptămânal prin asaltarea brutăriei sătești - alocate
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
Și legea aceasta nu cunoaște nici un fel de excepție. Quot errat demonstrandum. Bine, spunea un pictor, aflat temporar în vogă, dar Și Leonardo Da Vinci a pictat astfel. Adică, el de ce avea voie și eu nu aș avea? Meschină și vicleană întrebare. Dar și plină de obrăznicie pentru că acela care o punea încerca să se asemnene acestui titan al Renașterii. Numai că Leonardo Da Vinci cerceta corpul omenesc în scopul cunoașterii, el căuta flacăra dumnezeirii lui, locul sufletului. Ceea ce este cu
VISELE, 10 de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359461_a_360790]
-
de coapse al unei doamne bizantine ce basm frumos umblă prin casă cu umărul virgin al tău ce basm frumos în scrum de timp se varsă-n vasul funerar cu săli de bal în tonuri vii și cu surâsul tău viclean cu buzele căzute-n patimi într-un dezmăț de nervi carnal ce basm frumos dansează azi prin ochiul meu de catifea ca un copac prin care luna se joacă ca o balerină din studiile lui degas zburând cu aripi transparente
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
mi-am amanetat, Cu bancnote noi mi-am cumpărat Hrană pentru-a noastră empatie. Dorurile le-am făcut grămadă, Să le împrumut cinstitei joi, Poate până-n ziua de Apoi Le va zăvorî în vechea ladă. Libertatea ce-o mai am, vicleană, Se strecoară peste tot, haihui, Vinerii am să i-o pun în cui Ori i-oi agăța-o pe o geană. Mi-a rămas o firavă dorință, Sâmbetei am să i-o dau în dar, Poate îmi va trece-n
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
Taur fioros Lumea fuge în destin Ce pradă ușoară Imposibilitate Auzi, cineva A furat dintr-o frază Numai verbele... Prânz Pe colț de masă Pâinea se taie-n felii La mijloc, supa Amirosit Stânci de rouă De departe mustăcind Vulpi viclene Pârtieeee... Trage Universul- Luceafărul înhămat La Carul Mare Furt În amurg pirații Strâng în grabă catargul Cu Luna în vârf George NIcolae Podișor Referință Bibliografică: Domestice... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 387, Anul II, 22 ianuarie
DOMESTICE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360459_a_361788]
-
Trăim între șmecheri, fraieri și proști. Ne uităm toată ziua la telenovele și la filme sexe pline de agresivitate. De aceea am ajuns fără o cultură politică, fără Cultură Duhului*, am ajuns să fim fascinați numai de derbedei agresivi și vicleni, care ne vând pâine, circ și sex cât cuprinde. (* Cultura Duhului este o carte scrisă de Rafael Noica, un preot român care trăiește la Londra, fiul filozofului Constantin Noica, o carte pe care v-o recomand cu plăcere) Tăcerea noastră
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]