1,930 matches
-
decît „orgoliul” nostru: „Același orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiți, ne face să disprețuim Însușirile bune pe care nu le avem” (La Rochefoucauld). * „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia, de fermitate și viclenia, de spirit.” (La Bruyère) CÎt de departe sînt acești oameni de sensurile vieții de care vorbea Immanuel Kant!...: „Care sînt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvîrșirea noastră și fericirea altora”. * „Nimic nu apropie mai mult
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în lume, este și rezultanta unui conflict psihic personal declanșat atunci când o persoană a avut de ales între „a pleca departe” sau „a rămâne acasă”. Departe înseamnă nesiguranță, nevoia de a învăța lucruri noi, reguli noi, cere curaj, istețime (uneori viclenie), rezistență și poate și puțin spirit aventurier, în sensul că orice, rău sau bine, se pot întâmpla. Aproape înseamnă siguranța, existența unei comunități cu toate avantajele acesteia: familie, prieteni și cunoscuți, limbă vorbită, coeziune socială.<footnote Ibidem. footnote> O categorie
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
anticipației. Dar dezvoltarea unor fenomene care au cauze obiective nu poate fi împiedicată nici prin deziderate, nici prin decizii. Și nici nu cred că se pune aici problema de optimism sau pesimism. De unde putem ști ce forme va lua acea „viclenie a rațiunii” de care vorbea Hegel? Soluțiile obiective nu pot consta în opțiuni. Dar există, pentru fiecare, soluții ale conștiinței proprii - care nici nu pot fi altceva decât niște opțiuni. Iar opțiunea mea cred că rezultă destul de clar din tot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Însuți” este foarte greu, deoarece acest fapt echivalează cu un act de sacrificiu la adresa egoismului tău.) „Care sunt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvârșirea noastră și fericirea altora.” (I. Kant) Cel care se poartă cu viclenie față de lume va avea parte de trădare. Pentru că viclenia invită la a fi tratată cu viclenie: „Rău de vei semăna, mai rău vei secera”; Cine seamănă vânt culege furtună”; „Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un act de sacrificiu la adresa egoismului tău.) „Care sunt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvârșirea noastră și fericirea altora.” (I. Kant) Cel care se poartă cu viclenie față de lume va avea parte de trădare. Pentru că viclenia invită la a fi tratată cu viclenie: „Rău de vei semăna, mai rău vei secera”; Cine seamănă vânt culege furtună”; „Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”. Prin urmare: „De-ți vrei binele, fă și tu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Care sunt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvârșirea noastră și fericirea altora.” (I. Kant) Cel care se poartă cu viclenie față de lume va avea parte de trădare. Pentru că viclenia invită la a fi tratată cu viclenie: „Rău de vei semăna, mai rău vei secera”; Cine seamănă vânt culege furtună”; „Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”. Prin urmare: „De-ți vrei binele, fă și tu altora bine”; „Nu-i da binelui cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fără de minciuni”.) „Oamenii cei mai primejdioși sunt aceia care spun că le place virtutea, o predică, dar n-o practică.” (Diogene din Sinope) „Caracterul omului este destinul său.” (Heraclit) șoarecii cei mai șireți sunt prinși cei dintâi. (Prea Încrezători În viclenia lor, nu-și iau nici cele mai elementare măsuri de precauție.) „Cel mai bun mijloc pentru a fi Înșelat e să te crezi mai deștept decât alții.” (La Rochefoucauld) Când hoțul pleacă după apă are grijă să Încuie ușa. Pentru că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu, să primească cât mai multe laude nu vede aspectul lingușitor al acestora.) Ceea ce nu face leul face vulpea. (Viclenia reușește acolo unde forța mușchilor nu poate birui: „Mare-i puterea boului, dar și un copil Îi pune funia-n coarne”.) Logic, logică - ilogic, absurdtc " Logic, logică - ilogic, absurd" Nu se poate salva și capra, și varza. (Opțiunea pentru o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din urmă va fi Învinsă de curiozitatea altui prieten și așa mai departe...) Nu te Încrede În tot câinele care dă din coadă. (Zâmbetul mieros cu care ne Întâmpină unii dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propunem: cu cât vor fi mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar, la nevoie, la fel de bine s-ar putea preta
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să dobândească valoarea de unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care ne stimează mai puțin Îl complimentăm cu mult mai rar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ În timpurile foarte vechi, dușmanul era ucis fără nici un scrupul, fără nici un regret; În timpurile feudale/medievale era Învins cu grija de a i se fi respectat onoarea; În timpurile moderne, importantă și, totodată, hotărâtoare pentru orgoliul propriu era viclenia cu care dușmanul putea fi Înlăturat; astăzi Încercăm tot mai mult să Înțelegem și să ne convingem că trebuie să-l iertăm... În speranța că așa Îl vom face și pe el să ierte, apoi, pe altul. Μ Dacă basmul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
câteva luni, ei au devenit niște măști funebre. Este adevărat, continuă să afișeze zâmbete radioase, de o sinceritate incredibilă. În ochii lor pâlpâie o lumină adevărată, de bună dispoziție, când nu este vorba despre o lumină ce arată istețime și viclenie. Asta pare să le placă alegătorilor, la fel ca și fericirea deplină. Mai mult, conducătorii noștri își continuă imperturbabili poliloghiile de neînțeles, în care plutesc acele flatus vocis ale promisiunilor stereotipe. În realitate, ei chiar sunt niște măști. Niște măști
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
erau atât de nesincere, încât frizau delirul; tinerii descriși de Moro erau niște stafii care pot fi imaginate doar din fundul unei gropi pline de șerpi; tăcerea lui Andreotti 3 era străbătută de un surâs ca de ceară, de o viclenie îngrozitor de nesigură și de-acum iremediabil timidă... Tocmai la răspunsul lui Andreotti ar trebui să dau o replică. Desigur, nu fără ezitări. Lucrul de care mă tem este că el - cu abilitatea firească puterii - m-a târât intenționat în mocirla
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
indignată, dar, în același timp, nespus de delicată a romanului „fiului risipitor” sau enfant prodige, roman considerat scandalos și nedemn, deoarece folosește și manipulează personaje și evenimente adevărate, cu inexactitate, cu tendențiozitate, cu lipsă de pudoare, din interes moral, cu viclenie. Pe scurt, o carte ce discreditează și dezonorează familia Camon și sărmanul său sat de țărani, încălcând pactele, adică legea cârdășiei, tăcerea, respectul față de om. Toate acestea sunt spuse într-un „stil” căruia criticul nu poate să-i dea o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la Întîlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau vizibile rigiditatea și viclenia personajului); Mihai Ralea (inteligent și oportunist, tocmai de aceea nu putea fi dogmatic); Teohari Georgescu (dispus spre comunicare, rostindu-și bine „poezia”); generalul Rășcanu (oportunist, lăudîndu-i pe comuniști); Ștefan Voitec (banal); Lucrețiu Pătrășcanu (inteligent, capabil să discute, dar prizonierul propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
colectivizarea și majoritatea țăranilor, având În vedere rezistența lor Încrâncenată și ceea ce știm despre părerile lor. Confiscarea grânelor le amenința supraviețuirea. Țăranul descris de Platonov În romanul său despre colectivizare constată că acest proces contrazicea reforma funciară anterioară: „E o viclenie. Mai Întâi le dați pământul, apoi le luați grânele, până la ultima boabă. Nu poți să le iei așa pământul! Mujicului nu-i rămâne nimic altceva din pământul său decât orizontul. Pe cine păcăliți?”. Cel puțin la fel de amenințătoare era și pierderea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
care își acceptă răul sau, mai degrabă, îl urmărește“23. Au deprins elitele intelectuale românești, în anii regimului comunist, să suporte măcar cu înțelepciune ceea ce nu puteau schimba? Violenței regimului, intelectualii i-au răspuns diferențiat: unii cu lașitate, alții cu viclenie și, în fine, alții cu tăcerea. Lașitatea, cu deosebire, a făcut o nemeritată carieră. Nume prestigioase ale intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unii cu lașitate, alții cu viclenie și, în fine, alții cu tăcerea. Lașitatea, cu deosebire, a făcut o nemeritată carieră. Nume prestigioase ale intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care a făcut, la rândul ei, epocă. Purtătorii ei s-au mișcat cu abilitate în spațiul delimitat de fanatismul mărginit al mulțimilor și lichelismul adaptării la orice condiții istorice. Trecerea de la convingerile legionare la cele comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și forța copleșitoare a mării - sunt de netrecut. Toate acestea sunt relatate cu un remarcabil simț al proporțiilor și al culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de Gala Galaction și Muzica postwagneriană a lui Georgescu-Ștefănești. Revista publică de asemenea poezii semnate de Ervin (Ovid Densusianu), Eugeniu Sperantia, Matei Rusu, J.-B. Hétrat, Mihail
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]