1,948 matches
-
par foarte vulgar și brutal în ce scriu, și recunosc deschis că mi-e greu, mai degrabă imposibil să mă exprim ca tine. Asta ține fără îndoială de faptul că mi-am făcut educația pe străzile din Bruxelles, unde brutalitatea, viclenia și sarcasmul erau calități dominante. Am multe lucruri, prea multe, să-ți spun și îmi rezerv dreptul de a le spune la viitoarea noastră întâlnire. Ca să vorbesc ca Snoopy când scria „scrisori-roman”: mă întreb unde mă vor duce toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să aducă la valoare și îndeplinire principiile noastre și care să lege una de alta ca într-un lanț condițiunile esistenței noastre pentru mântuirea tuturora. Trebuie să ne simțim și înțelegem cu acurateță unul pre altul, pentru ca să facem de rușine viclenia inamicilor noștri comuni, a căror țintă rămâne totdeuna aceeași și cari nu vor nimica mai puțin decât de a ne dezbina întotdeuna. Nici un popor să nu se mai lase sedus de la flamura comună prin promisiuni cari se inspiră doar conducătorilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
MAGARUL ȘI BOUL Un măgar la un prinț mare ajunsese favorit; Dar pentru ce, cum și ce fel nu mă 'ntreba că, nu știu - Calitățile din fire astui neam nepricopsit De comun fiind știute, de prisos să mai descriu. Lăcomia, viclenia, sumeția și mândria Întocmeau tot caracterul și acestui fericit. Dar cu Toate - aceste daruri orice măgării făcea Toate-i erau lăudate, toate lui i se trecea. Era de toți lingușit Și neîncetat curtenit Și onori și căutare Avuție, 'mbelșugar Toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și până astăzi s-au arătat incapabil de-a constitui un stat ca oamenii. În lumea antică caractere nobile {EminescuOpIX 228} și mari erau răsplătite de acest demos disculț și palavragiu cu ostracismul; Imperiul bizantin, venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunei și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii. Mai mult încă: dacă turcii de astăzi duc frânele guvernului în acest fel este pentru că totdeuna au găsit în greci unelte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mediu au corupt arhitectura, muzica, pictura, această nație care au înveninat viața popoarelor învecinate, care le-au trădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, această nație cu înnăscut instinct de viclenie și tîlhărășug, aceasta să fie conducătoarea Orientului? Dar vom uita oare identitatea și atavismul caracterului? Oare neapolitanii, de mii de ani colonie grecească în Italia, și-a pierdut caracterul? Nu sunt tot lași, mincinoși, înșelători, hoți precum au fost înainte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
într-un imperiu mare, într-o {EminescuOpIX 349} putere europeană, dincolo omul viclean, prepuielnic și gelos. În unele momente Petru uită persoana lui proprie, rațiunile de stat dictează reci, crude și neîmpăcate faptele lui. Dar alăturea se ivesc deodată neîncrederea, viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ale gestului, a mînilor chiar, totul era studiat în amănunțime. Am admirat într-adevăr acele tonuri cu care d-sa colora tranziția dintr-un afect la altul. Acuma mușchii feței se dispuneau într-un gest de o rece și neîndurată viclenie, ochii pândeau și musculatura gurii arăta un ușor tremur de nerăbdare; acum aceeași fizionomie arăta hotărârea, cruzimea, furia. Tot astfel a fost și vorba. De la vehemență până la tonul cam răgușit al patimei ascunse, scara întreagă de tonuri a fost observată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
broderie și-și lua portțigaretul. Pe vremea aceea femeile încă nu aveau obiceiul să fumeze. Mai puțin cele din intelectualitate - un termen pe care și-l aplica sieși. Cu portțigaretul între gingiile ei mici și negre, dintre care țâșnea toată viclenia, maliția și autoritatea, avea cele mai bune momente de inspirație strategică. Era smochinită ca o pungă veche de hârtie, un autocrat, cu înveliș de fier, perfidă, un șoim bolșevic bătrân și hrăpăreț, și își ținea piciorușele cenușii cu fundulițe nemișcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fără să fie tras pe dreapta de vreo mașină de poliție. Așa că nici capul nu-i doare. Am auzit că aproape au omorât în bătaie niște tipi numai pentru că nu știau destulă engleză ca să răspundă la întrebări.“ Și acum, cu viclenia avidă a nasului și ochilor lui cu cearcăne, începea să pluseze; uneori, cu părul ăla alb care creștea în smocuri peste urechi și cu capul ridicat și dat pe spate, arăta impozant, mai degrabă suferind pentru ceva decât din cauza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că știa în adâncul sufletului care era adevărul. Ceea ce știa deja despre mine, vreau să spun ce știa cu adevărat, era îndeajuns de bine pus la punct, căci îi dădusem de bună voie o groază de informații. Involuntar. Însă și viclenia ei era involuntară, acea minte suspicioasă și vicleană pe care o are o fată bogată. Și apoi, o dată ce ai hotărât ceva irevocabil, înseamnă asta oare că nu ți-e o frică albastră că ai putea să greșești? Chiar și Thea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tu în Mexic pentru un motiv asemănător? Așadar asta credea ea că ne leagă pe noi. Am venit pentru că eram îndrăgostit. Păi da, e o femeie frumoasă, presupun că asta schimbă lucrurile. Și totuși..., mi-a spus ea cu o viclenie și o franchețe bruscă în glas - și ar fi trebuit să intuiesc faptul că era așa - e casa ei, nu, și toate lucrurile sunt ale ei? Tu ce ai al tău? Ce am? N-ai nici un lucru, nu? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
completat douăzeci de chestionare și a dat cinci examene în condițiile în care nu dormise de treizeci de ore, i se poate întâmpla să mai și greșească? Da, dar de ce taman această greșeală și nu alta? a întrebat el cu viclenie. Am început să îl urăsc nespus, cum ședea acolo pe fundul lui alb și rece, în timp ce ochii lui galeși trăgeau tot felul de concluzii neplăcute despre mine. I-am spus: Vreți să mărturisesc că fac pipi în pat chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unele locuri. Oricine va fi fost el, slăbiciunea mea cea mare e că reacționez la genul ăsta de vise. Este acel amor fati, asta este, sau o adorație misterioasă față de ceea ce se întâmplă. Stella are o anumită candoare, combinată cu viclenie, un fel de seriozitate naivă. Plânge cu mare sinceritate și cu totală intensitate. Dar nu e treabă ușoară s-o faci să se răzgândească în legătură cu ceva anume. De pildă, am încercat s-o conving să își scurteze unghiile; și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și, de astă dată, presupun că vorbește fratele pornit), cred că avea ultima față absolut necontrolată din toată marea arie a New York-ului. Singurele prilejuri în care am văzut pe chipul lui o expresie lipsită de ingenuitate, o expresie de viclenie, erau cele când urmărea, intenționat, să amuze pe vreuna dintre rudele de sânge din casă. Dar așa ceva nu se întâmpla zilnic. În general, aș spune că împărtășea Umorul cu o moderație care nu le fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gâtul, am zis. — Copilul meu, copilul meu drag, răspunse ea. 4 — Deci nu mă urăști, Martin, nu-i așa? spuse Palmer. Stăteam întins pe canapeaua din cabinetul unde Palmer își primea pacienții. Eram cu adevărat pacientul lui. Eram împins cu viclenie spre a accepta un fapt neplăcut într-un mod rațional și civilizat. Nu, nu te urăsc, am răspuns. — Suntem oameni civilizați, zise Palmer. Trebuie să încercăm să fim cât se poate de lucizi și de cinstiți. Suntem oameni civilizați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
său de comportare și a ordinelor lui ulterioare. La proces, Antonescu XE "Antonescu, Ion" nu a recunscut că a dat ordinul masacrării evreilor și de evacuare a Întregii Comunități. Exista În persoana lui o Îmbinare de strateg și tactician, de viclenie și ipocrizie, având capacitatea de a instiga mase și, În același timp, să pară un om civilizat - dar, mai presus de toate, exista În el o ură oarbă, patologică, s-ar putea spune, Împotriva poporului evreu. Ordinul pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
lui Geoffrey Stillowen îi era inaccesibilă. Și o păstrase dureros de vie în amintirea lui în toți acești ani? O clipă mai târziu, Alex își răspundea singură: „Dar cum s-ar fi putut altfel?“ Totuși, își înfrână speculațiile. Cu o viclenie autoprotectoare, se calmă deliberat. Începu să se gândească la amănuntele mecanice ale vizitei. Nu-i propusese să vină el la ea și lucrul era de înțeles. Alex începu să-și făurească diferite imagini ale scenei de întâlnire cu filozoful. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nici o clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, omenești, prea omenești în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
hărțuirea invadatorilor, otrăvind fântânile, podurile erau distruse, grânele au fost îngropate, stogurile de fan pârjolite, satele erau distruse, astfel încât turcii și animalele lor răbdau de foame. A lăsat întregi satele înspre Bârlad și Vaslui. Ștefan i-a atras astfel cu viclenie, pe valea râului Bârlad, înspre Vaslui. Acolo își pregătise apărarea, în locuri strâmte, care nu permiteau armatei otomane să se desfășoare în lupta, hotărând că bătălia decisivă să aibă loc la Podul Înalt. La vărsarea Racovei în Bârlad, se află
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
nebunie să descrii o adulterină de vârstă mijlocie ca fiind inocentă și totuși există ceva fundamental inocent la Sheba. Asta nu înseamnă că nu e capabilă de tot felul de păcate. Dar nu e în stare să uneltească. Nu are viclenia necesară pentru a unelti și a țese intrigi - cel puțin nu într-un fel susținut, constant. Acum sunt mult mai înclinată să consider prima ei poveste ca pe un fel de confidență pe jumătate, ca acelea pe care le fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai departe (cu greu, neconfirmat, sub formă de „am auzit o vorbă“), ele nu desenau conturul unei realități cu prezent și viitor - poate doar al flăcării microscopice a speranței. Fără să fie complet lipsit de calități, traduse mai degrabă prin viclenie și printr-o ambiție brutală, Ceaușescu a fost un om needucat, aproape analfabet. În 1982, a descoperit un principiu financiar simplu: pentru orice Împrumut, orice bancă a acestei lumi cere o dobîndă. România, la fel ca orice stat din lume
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Oaie nu se ținuse de cuvânt: În loc de vin nobil din butucii boierului cu os domnesc, el Îi dăduse lui Hristu o damigeană cu vin obișnuit, care mirosea a doagă cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar, de viclenia celuilalt. La un moment dat s-a Însurat cu o elevă a lui de la o clasă unde preda educația fizică, desenul și geografia În calitate de suplinitor. Aproape tot În joacă, i-a făcut nevestei trei copii. Pe lângă ei, ea pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]