2,229 matches
-
decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am să-i revăd pe cei dragi? Noi nu putem înțelege toate aceste lucruri, dar credem în ele cu credința noastră fermă. Dar o să continui să fiu tot eu? Nu mi-ar plăcea să trăiesc sub chipul altei persoane sau viețuitoare. Viața veșnică nu ar avea nici un înțeles pentru noi dacă individualitatea noastră nu ar supraviețui. Dumnezeu n-ar fi în stare să ne înșele oferindu-ne altă formă de supraviețuire. Știu eu? El poate orice. — Nu poate să ne tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și obișnuințe, adică la tot ceea ce este sau ce ar putea ca să devină semnul a ceva. Limbajul este considerat, antropologic, „cea mai distinctă trăsătură a speciei umane”. Acesta l-ar diferenția pe om de animale sau de alte specii de viețuitoare, în sensul că l-ar așeza pe o poziție superioară în comparație cu ele, deși, la rândul lor, acestea au, un mod specific de „limbaj”, dar care nu se poate compara cu un nivel complex, sistemic și simbolic la care se găsește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ai fi fost de la începuturi / te aș fi creat, sentimentul făcând posibilă reiterarea Genezei: duhul meu plutind peste apele nevăzute / ar fi poruncit să se facă lumină / fixând cerul în cuiele stelelor, ar fi ivit / munți și câmpii și toate viețuitoarele, pentru că în a șasea zi aș fi împodobit / firea cu tine / tu de atunci și pururi prima / și fără-de-asemănare, forța ei având puterea de a-l recrea chiar și pe el: din coasta ta m-aș fi zidit / întrupându-mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apă, își baricadează ușile și ferestrele. Cu toate acestea, câte un acoperiș de casă sau de garaj o ia razna, încercând să zboare cât mai sus și cât mai departe. Pagube exagerate nu se produc, însă. V + V = vegetația și viețuitoarele La Réunion, orhideele cresc tot așa cum crește pe la noi păpădia. Sau troscotul. Ori urzica moartă. Varietatea speciilor conferă și o varietate pe măsură a spectacolului culorilor, dar și a foloaselor pe care omul le poate avea de pe urma lor. Când spun
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine în Réunion, se întoarce neapărat acasă cu o manguia cumpărată din magazin, pe care o atârnă pe un perete sau pe tavanul locuinței
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
față masca de sticlă și nu mai aud nimic. Pot să mă simt frate cu toți? Nu, domnilor, sîntem frați totdeauna doar cu o parte dintre oameni, trebuie să ne hotărâm cu care anume. În schimb, sîntem frați cu alte viețuitoare care ne seamănă. E curios numai că a trebuit să ajung într-o mlaștină ca să aflu că dragostea e și luptă sau chiar luptă. Am ieșit dintre bălți orientîndu-mă, bineînțeles, după zborul ciorilor și cu gândul să mă reîntorc, poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Demult, tare demult, adică acum mai bine de 20 000 de ani, aici a existat o grotă uriașă. în ea își găseau adăpost tot felul de viețuitoare: animale sălbatice, păsări și oameni. Cum dimensiunile acelei grote erau atât de mari și cu fel de fel de ascunzișuri, intrări și ieșiri, încât nu le puteai măsura sau număra, „locatarii” aveau suficient loc pentru a se adăposti și, mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
artistice, propria existență. Tocmai de aceea aceste adevărate creații artistice sunt atât de frumoase și de credibile, încât nimeni nu le contestă. Ele s-au întâmplat cândva, în timp și în spațiu. Așa stând lucrurile, nu se putea ca tocmai viețuitoarele să scape interesului omului. Se spune că, tare demult, în preistorie, aflându-se la vânătoare, un om a fost atacat chiar de fiara pe care voia să o răpună. Era o namilă mare și fioroasă, pe care povestitorul anonim a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
numită Lacave, se află cel mai mare parc preistoric din Europa și unul din cele mai mari din lume. Unic, din mai multe puncte de vedere: peste 150 de specii reprezentate, o originală și fidelă redare a apariției și evoluției viețuitoarelor care au populat cândva zona. Se pot „citi” astfel interesante pagini din istoria apariției vieții pe planeta noastră, mai întâi în mediul acvatic, apoi pe uscat și în aer. Fac deliciul și uimirea vizitatorilor dinozaurii, diferite specii de reptile, primele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
unor resturi sau chiar schelete întregi, în zona respectivă sau prin alte locuri. în baza celor citite și cu puțină imaginație, vizitatorul de azi își poate închipui, fie și cu aproximație, cam cum se desfășura viața omului și a tuturor viețuitoarelor în acele depărtate timpuri. Poți avea astfel o uimitoare revelație a istoriei omenirii. Spectacolul grotelor Departamentul Lot, ca multe altele de pe teritoriul Franței, este reprezentativ în ce privește numărul și spectaculozitatea grotelor. A lumii subterane, cu alte cuvinte, dacă ne
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mîncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat. 8. Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate. 9. Iată viețuitoarele, pe care să le mîncați dintre toate cele ce sunt în ape. Să mîncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi și care sunt pe ape, fie în mări, fie în rîuri. 10. Dar să priviți ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
aceste tîrîtoare care se tîrăsc pe pămînt. 45. Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, și să fiți sfinți, căci Eu sunt sfînt. 46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate viețuitoarele care se mișcă în ape, și toate vietățile care se tîrăsc pe pămînt, 47. ca să faceți deosebire între ce este necurat și ce este curat, între dobitocul care se mănîncă și dobitocul care nu se mănîncă." $12 1. Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
ceea ce voiam eu? Sau tu îmi arătai mai puțin decât trebuia? Nu știu, nu știu ce să mai cred. Te-am socotit flușturatic, rău și josnic, pentru că m-ai părăsit absolut fără nici un motiv; un om fără trăire interioară, asemeni milioanelor de viețuitoare ale pământului menite să înlesnească circulația materiei în natură ca, după despărțire, să-mi apari altul, în întregime altul, cu alt suflet, altă înfățișare, chiar alt trup, de parcă te născusei a doua oară. Până și micile tale defecte deveneau acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
castel, domnule? îl știm foarte bine, dar aceasta nu ne deranjează deloc. Dimpotrivă... - Mă bucur să aud așa ceva, țigăncușo. De altfel și eu știu câte ceva despre generozitatea voastră. Voi nu suferiți de boala orgoliului, așa cum se întâmplă în cazul altor viețuitoare, cu pretenții mult mai mari, dar nu întotdeauna justificate. - Mi se pare că sunteți cam aspru cu semenii dumneavoastră, domnule... - în nici un caz, bună prietenă. Cred că chiar și eu sufăr câteodată de această boală incurabilă. - De data asta, chiar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
Sărbători fericite! Cu dragoste, Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aparținea de episcopatul Longres. Seine făcea parte din falanga eroică a călugărilor, recunoscuți ca fiind singuratici și cutezători. Aceștia erau deosebit de fideli credinței lor și luptau cu înverșunare împotriva păgânilor și a celor considerați sălbatici. Aceștia din urmă trăiau împreună cu viețuitoarele codrului și nu cunoșteau preceptele religiei catolice. Propovăduitorii s-au făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
a muri! - Cuvintele sunt moneda măruntă a gândirii. - Să mă afund în eternitate, să scap de tirania și nedreptatea timpului. - Să lași omului posibilitatea de a fi liber, să ia deciziile pe care le dorește. Asta îl deosebește de celelalte viețuitoare. Să facă ce dorește cu trupul său. - Memoria omului e atât de veche și încărcată de sensuri ca și nefericirea. - Le-am spus principiul meu cum că oaia trebuie să fie tunsă și nu jupuită, când adună biruri pentru a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o fereastră Ploaia - acum pot să mă joc cum vreau cu pământul, să dau de-a dura casele oamenilor și viețuitoarele, ha - ha! Ce-a fost asta? - se alarmează Ana -, o altă zmeoaică? Fii liniștită, Ana - zâmbește blând Împăratul -, e Ploaia, o copilă zburdalnică și cam fără minte.. Se bucură că își poate face de cap nestingherită. Nu vrea să facă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
bine, îl preface în sol roditor. Înseamnă că râma cea mică e o zână. Din păcate, unele substanțe chimice cu care noi vrem să ucidem dușmanii plantelor, îi pot ucide și pe prietenii plantelor. Așa am făcut noi cu aceste viețuitoare. Am omorât râmele fără să vrem, de dragul recoltelor. Mulți oameni nu știu asta. Un pământ fără râme e un pământ otrăvit. Dacă în drumul tău întâlnești oameni care cultivă pământul, arată-le râma și spune- le ce-i cu ea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de pământ. Râma noastră îl privea cu interes. Grădinarul are grijă de Marea Grădină, adică de tot ce se naște sau răsare, crește și înflorește în Țara lui Verde Împărat, are grijă de oameni, de capre negre și de alte viețuitoare, de arborii pădurilor, de munți, de șesuri, are grijă de ierburi, de flori, de fluturi, de izvoare, de râuri, de lacuri, de spinările stâncoase ale munților, dar și de visele oamenilor, de strădaniile lor, de idei... Cred că el ar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]