2,633 matches
-
ca la cazinou.Subiectele textelor din volumul mai sus menționat se desfășoară pe perioada de după revoluție până ... XXII. COPACUL, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
principiu abnorm, care glăsuiește algoritmic faptul că singura lui valență fără echivoc nu poate fi reprezentată decât de umilirea în fel și chip a trupului omenesc în fața invaziei anomaliilor sexuale atât de exacerbate acum, dar considerate, culmea, drept posesoarele unei viguroase tușe de normalitate și nicidecum invers. Se pare că omenirea nu a înțeles mai nimic din firul diacronic al mileniilor trecute deja, dacă privim situația dată din perspectiva discutată aici. Pentru că, dacă iubirea adevărată „Are un ecou, are nevoie de
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
unde cântecele curg doar seara / printre aripile lebedelor fericite / Pe șapte viori orașul freamătă a istorie,/ Pe șapte coline Aegyssus tresare dintre veacuri,/...” Acolo) Poetul Ioan Gheorghiță este un căutător al esențelor, recurgând la simboluri pentru a-și materializa gândurile viguroase care se întind arborescent în spații nevăzute. „aveam cuvinte/ dar cuvintele au făcut aripi / și-au zburat în sintagme, și-n proverbe, și-n zicători / până când au trecut de soare/ până când mi-ai uibit și privirea lungă / cât dragotea de la
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
evanescență. Inutil și păgubos. Revoluția victorioasă a revărsat în noi, efluvii de speranță. În tranșeele fricii se sapă vârtos...Îmi închipui un scenariu în care acestea ar fi aidoma „subteranelor” ceaușiste care ar eroda însă sufletele, fibra noastră de români viguroși, și pe care le-ar restrânge la subțirimea pânzei de paianjen, spulberată în și de toate vânturile, venite din noi sau de aiurea. „Monstrul propagandistic al iepocii de aur” s-a lăfăit în noi, a crescut, s-a adăpat la
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei s-a născut la Paris, pe 18 septembrie 1923. Despre această familie princiară fiecare slovă înșiruie, din verva unor ani zbuciumați, un torent de trăiri care clatină, fără să usuce, un arbore viguros. Încă din copilărie, Principesa Ana nu s-a bucurat de traiul legendarei desfătări de la castelele princiare. Este al treilea copil între frații Majestății Sale, Principii Jaques, Michel, și André. Viitoarea regină avea de copil o personalitate predilect conturată în fermitate
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă și pe la bostana de deasupra lacului. De fapt acum a rămas doar urmă de lac. Mai apăreau în albia lui câteva locuri cu mocirlă
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
de denumire ar fi purtat ea. - Calmează-te! Vocea lui George nu părea deloc liniștitoare. - Cât mai e? - Dacă mă tot întrebi, nu va trece mai repede timpul! Mai e o jumătate de oră. Radu se trezi lovind tastele mai viguros decât o făcea în mod normal, semn că începea să își piardă răbdarea. Nu era nevoie ca picăturile ploii să fie reci și să-i cadă în același loc pe frunte, ca în tortura cu apă care provoca nebunie, era
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
birou devenit sufocant. Nu se putea concentra asupra programului la care lucra, așa că țâșni în picioare și începu să măsoare în pași distanța de la ușă până la fereastră. - Nu vrei să stai totuși jos? Îmi distragi atenția. O rafală nouă și viguroasă, seceră pervazul, sacadat, ca o mitralieră naturală. Radu se trezi că trage cu putere de jaluzele. - Uită-te și tu! Doar privește la toată apăraia asta blestemată. - Mai sunt zece minute, ai răbdare, omule! Radu porni să-și adune lucrurile
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
își definește și propria condiție că în acest simplu catren:“Autoexilat în lumi bizare / Disec prezentul și necunoscutul / Spre cer trimit priviri întrebătoare / Să știu und-se sfârșește infinitul” (Autoexilat). Tema această a condiției emigrantului, a omului fără identitate - în vecinătatea viguroasa a poeziei lui Octavian Goga din “Cântece fără țară” - revine frecvent, cu aprofundări și nuanțări.Poetul rămâne ancorat în real și angajat în toate bătăliile probabile ale omului fără identitate, dar iubitor de libertate. Pentru că angajamentele sale să fie ferite
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
lor căciuli fluturau semețe pene de vultur. Și se cădea ca cei trei să aibă veșminte de preț, căci Împăratul Tătarilor îi trimise ca soli, departe, la Împăratul Țării de la Răsărit! În urma celor trei soli gonea o ceată de călăreți, viguroși și devotați, ai căror menire era să vegheze drumul celor trei care era considerat a fi un drum presărat cu multe primejdii. Solii goneau pe câmpii pustii, pe cărări neștiute... Spune-ne, tu, care înșiri cu atâta tâlc istorii străvechi
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Spălarea cu pietre este datat: «iulie 1976, la București» - cf. AmNS, 91 - 107). Din prezentarea acestui ciclu în facsimil, reținem: «Nichita Stănescu își caligrafia rar poeziile, dar când o făcea îl încercau voluptăți de diac mănăstiresc. Scrisul lui e elegant, viguros, semnele sunt gravate în filă cu o mare, generoasă deschidere sufletească și e totdeauna... lizibil. Cititorul trebuie prevenit că de mulți ani (dar, paradoxal, nu totdeauna !) poetul săvârșea unele abateri de la normele ortografice în vigoare, de altfel lesne de detectat
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
mândru și mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat în estul Europei. Armonia ei amintește de dulceața severă a graiului strămoșilor noștri latini, veniți prin aceste locuri din Roma, acum două mii de ani, peste un popor activ și viguros care vorbea o limbă destul de înrudită cu cea a cuceritorilor Daciei. Frumusețea, cursivitatea și bogăția limbii noastre nu sunt cu nimic mai prejos de cea a limbii franceze, din care fluviul lingvistic românesc s-a alimentat selectiv până la refuz, atunci când
REVISTA „BOGDANIA”, O PUBLICAŢIE LITERARĂ EDITATĂ LA FOCŞANI, AL CĂREI SCOP PRIORITAR ESTE PROMOVAREA CULTURII ŞI A GRAIULUI DULCE ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351871_a_353200]
-
de conservare a vechilor ocupațiuni, dându-și seama că ameliorararea raselor de animale pe care le cresc ei este o condiție a satisfaceii trebuințelor, din ce în ce mai mari pe măsura creșterii demografice, au trecut la o selecție a produșilor moșteniți, crescând exemplare viguroase, cai, capre, oi, cornute. Într-unul din anii aceia, numai din munca în minele de uraniu au fost aduse profituri tribului de peste un million de dolari, la cursul de atunci al monedei naționale. Cumpătarea și adaptarea sunt cheia de boltă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
pornind de la fapte reale atestă o vocație certă. Tentația detaliului îl preocupă pe prozator în aceeași măsură ca și construcția acțiunii propriu-zise. Cu fiecare volum, Marian Malciu demonstrează găsirea unor noi modalități de expresie și conturarea unui stil concis, ferm, viguros specific prozei cu tematică actuală. O oarecare undă de mister este prezentă și ea, sporind atracția pentru lectură. Secvențial, parcă sub ochii noștri, prinde viață o situație, o fărâmă de viață, cu final deschis, lăsându-l pe cititor să construiască
PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, CONSEMNATE DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350514_a_351843]
-
un principiu greu de ajuns, ești luna mea de pe pernă, o buruiană extirpată, o floare presată între poeziile mele preferate. Același lucru vrem, să fie primăvară. Dormisem în camera cea mică, hărăzită pentru musafiri, dar având curba efortului de dimineață viguroasă, mă scol înainte de vreme, ies din camera fără viață și intru în bucătărie ... să mă întâlnesc cu o viziune magică. David al lui Michelangelo? Un gladiator în miniatură sau un Raffael în culori? Ceva din toate acestea și în plus
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
jocul metaforelor și al comparaților, în favoarea adresării directe, simple și concise (“dă-mi doamne mai dă-mi/ câteva zile de trăit”; “Cum le schimbă bătrânețea pe toate”), poezia din acest volum al lui Ion Cocora renaște din sine, convingătoare și viguroasă. 22 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: “...ascuns în poem ca sub o lespede grațioasă” / Olimpia Berca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 692, Anul II, 22 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
toți care ne vizitează țara, ne-o vizitează datorită lui. Iubesc oamenii care îți sfințesc locul și îi urăsc pe cei leneși, delăsători. Iubesc puritatea pruncilor nou născuți și mi-aș dori să crească în dragoste și afecțiune, mari și viguroși, cu hrană naturală, ca să poată să-și aducă aportul la înflorirea și prosperitatea patriei mele, nu a altora. Iubesc chiar și aerul cu mai puțin ozon ( cu exploziile solare în fiecare vară) pe care îl respir în țara mea, după
O ALTFEL DE SCRISOARE, DE 1 DECEMBRIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350913_a_352242]
-
superbe. (...) “Non”-ul și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist.” Paradoxismul, urmând linia Dadaismului, Lettrismului, teatrului absurd, este un fel de scriere cu capul în jos, metaforizează fondatorul curentului. Mișcarea s-a exprimat viguros, în mai multe limbi, în cadrul Antologiilor Internaționale Paradoxiste, apărute în 13 ediții până în prezent. Aproape 500 de scriitori din întreaga lume s-au exprimat în aceste antologii. Tot în zona experimentală se așază și piesele de teatru scrise de Florentin
FLORENTIN SMARANDACHE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/351592_a_352921]
-
unei limbi omenești/ Ori manechinul unei păci otrăvite”. Într-alt loc, același peisaj derizoriu este văzut cu autoironie: “O femeie cu plase, cu umerii tari/Cu prunci smiorcăiți/ Mărșăluind la orișice cozi cu răbdare/ Este/ Nobil pretextul unui posibil poem/ Viguros, energetic, chiar extraordinar/ Doar să-l culegi de pe pleoapele-i sacre/ De pe chipul de zahăr și sare/ Din zâmbetu-i rar..” Apar și accente polemice: “Cât sânge de bal traversează câmpul imaginației/ Dacă eu nu mai ard/ În acest pestriț carnaval
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
guvernul și cam toate instituțiile statului sunt pline de megarăufăcători (unii chiar cu mai multe dosare penale), de mirare ar fi ca ceva să se normalizeze și să funcționeze ca în alte țări. Devine tot mai evident că suprafața pădurilor viguroase ale unei țări reprezintă un indicator exact nu doar al gradului de civilizație, ci mai ales a stării de sănătate și echilibru pentru poporul respectiv. O asemenea relație nu este deloc hazardantă dacă se au în vedere imensele foloase (de la
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
-o pentru a rodi Sau rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim ca adevăruri prin ele însele Că toți oamenii s-au născut egali Că, Creatorul lor i-a înzestrat Cu anumite drepturi inalienabile Că între aceste drepturi se numără
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
Hristos deschide pentru totdeauna "porțile luminii celor care, fiind fii ai întunericului și ai nopții, năzuiau să se facă fii ai zilei și ai luminii". Pentru Sfinții Părinți nenorocirea păcătosului constă în "ignoranță". În acest fel se înțelege mai bine vigurosul accent pe care aceștia îl dau funcției revelatoare a Cuvântului întrupat. Tradiția reține plenitudinea titlurilor biblice: Adevăr, Înțelepciune, învățător, Cuvânt, Lumină. Nu poate exista diferență mai mare decât cea care există între Creator și creatură, și totuși, în taina lui
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
mărturisește: „pășesc încet prin vântul rece/ spre Patmosul exilului din mine/ tot mai bătrân cu ora care trece/ și mai senin cu ora care vine.” („Amurg singuratic”) Eul poetic traversează o serie de metamorfoze. Lumea sa interioară nu este una viguroasă, nu se detașează prin vitalitate, iar Patmosul, o expriență dusă la extrem, devine un termen simbol, o invitație la meditație și la cunoaștere. De altfel, îmbătrânirea fizică („tot mai bătrân cu ora care trece”) conduce la o maturizare, la o
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]