1,115 matches
-
patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au spintecat pîntecele femeilor însărcinate ale Galaadului ca să-și mărească ținutul: 14. de aceea, voi aprinde focul în zidurile Rabei, și-i va mistui palatele în mijlocul strigătelor de război în ziua luptei, și în mijlocul vijeliei în ziua furtunii. 15. Și împăratul lor va merge în robie, el și căpeteniile lui împreună cu el", zice Domnul. $2 1. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Moabului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că a ars, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
sigură că ceea ce simt nu e dragoste. Ce pasiune ai mai avut în copilărie? — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe patine cu rotile, îm pre ună cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu lapte. Jocul poate deveni periculos. La școală, în recreație, pui o piedică unui coleg fără să-ți treacă prin cap că celălalt ar putea să-și spargă țeasta. Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu vijelii ca pe timpuri, primăria dăduse ordin să se Închidă școala. Autobuzele nu răzbeau până la noi, toată lumea era fericită, stătea pe lângă sobe, se Îndopa cu carne de porc și cârnați, se mângâia cu vinișorul roșu din butoaie, iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape nimic, zăpada care gonea prin aer mă izbea și mă orbea. Nu-mi zăream vârfurile Încălțărilor, pășeam pe dibuite. În foișor nu voiam să mă cațăr, căci eram convins că urma să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de mine, nu l-aș fi văzut, nu l-aș fi auzit. Peste manta purtam o șubă lungă, căptușită cu blană de oaie, peste bocanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în clipele supreme, Din leagăn pân‐la cea din urmă vamă. Din veșnicii, ca focul unei steme Își flutură a dragostei maramă ... Păstrează‐ i chipu‐ n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț ce vrea să mă cuprindă, Iar trestii îmi șoptesc cuvântul drag! O, sfântă mamă, cer pe veci ascuns, În care vijelia vieții n‐a pătruns, Cu negurile triste și pustii; De când te‐ aștept, la pieptul meu să vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa‐ mi cale! Din câți copii pe lume‐ s, nici unul nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau, cât de târzie, Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! C.D.Zeletin (n.1935) Numele adevărat: Constantin Dimoftache, născut în comuna Burdusaci, județul Tecuci. Poet
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
își spuse: „Ceea ce fac acum e un lucru de cea mai mare importanță și trebuie să-l fac bine.“ Din acest motiv, acțiunile lui s-au lăsat așteptate. Atât de circumspect era. Mintea lui, însă, alerga spre Kyoto ca o vijelie. Era cel mai sus-pus vasal al clanului Oda și guvernatorul militar al provinciilor din miazănoapte. Acum, echipat cu o viață întreagă de înțelepciune și de putere, își miza întreaga carieră pe o singură mișcare. Abandonând câmpul de luptă din nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reciproc. În finalul discuției și al vizitei m-a rugat să-i trimit unele date personale ce urmau a fi consemnate în monografia satului. După ora 20, în timp ce eram la televizor pentru știri, ca din senin s-a stârnit o vijelie amenințătoare, primejdioasă, s-a întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
satului. După ora 20, în timp ce eram la televizor pentru știri, ca din senin s-a stârnit o vijelie amenințătoare, primejdioasă, s-a întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
încredințându-mă odihnei de noapte. Trezindu-mă mult după miezul nopții am ieșit în curte și grădină și am constatat că cireșul meu goldan pe care-l udasem din belșug chiar în seara trecută, era îngenunchiat la pământ de strașnica vijelie!... Către ora 7 mă scol perfect odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a crescut mare. În ultimii zece ani (i se declanșase un fel de cancer) l-am îngrijit ca pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am venit cu această completare a personalității de care a amintit în scrisoarea din 21 mai 2007. Tot astăzi vreau să răspund dorinței d-lui Oprea privind încercarea mea de a scrie despre unul din cireșii mei goldani, doborât de vijelia din mai 2007. Domnia sa îmi și motivează de ce dorește acest lucru, afirmând următoarele: „Astăzi se scrie puțin despre oameni, iar despre pomi și vegetație în general din ce în ce mai puțin. Scriind despre cireșul dvs. readuceți în literatură aspecte precum cele din Puiul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mine, ca să nu mă rănești și să nu mă doară apăsarea directă a lemnului dur. - Sigur că știu toate acestea, îi răspundeam eu. Pe cât am putut, te-am ocrotit. - Îți amintești ce mi s-a întâmplat în 1997, când o vijelie asemenea celei din zilele trecute mi-a doborât la pământ creanga aceea mare și doldora de cireșe din partea de răsărit? - Cum să nu-mi amintesc de faptul că în seara când m-am întors din Franța ți s-a întâmplat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sfătuite să evite această calamitate. În colțul meu de rai am liniște și umbră reconfortantă, care-mi creează o stare de bine, de confort. Citesc cu spor ori recitesc versuri și proză din marii noștri scriitori. Căldura excesivă produce unele vijelii, ploi și vârtejuri cu imense pagube materiale, începând din vestul țării... Și în părțile noastre am putea avea surprize nedorite. Politicienii noștri își văd nestingheriți de interesele lor. La TV, calul de bătaie este mult controversata lege a majorării pensiilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu doar a le propune lecturile și incertitudinile. Să le spună că ea însăși rămăsese, mereu, un fel de copil al lui Marcu Vancea? Cui să-i vorbești despre ceea ce fusese în urmă, cândva, tot mai în urmă, anulat de vijelia neagră a prezentului? Tolea trebuia ferit de emoții: după accidentul acela nenorocit cu bicicleta, ceva se rupsese și se rotise imprevizibil în adolescentul studios și manierat care fusese. Zadarnic încercase Marcu Vancea să-i ascundă băiatului consecințele stupidei întâmplări. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurândă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întâmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adânc și mă privesc lung În oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gheață, doamna mult visată; sublimă, visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit, lucru pe care îl știa foarte bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie, viscol și ninsoare, toți îndrăgostiții știau că nu au nici o șansă la inima ei de piatră. Însă prințul având totuși o speranță, aspira la ea. Urmărind-o de atâta timp, știa că zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
când și-au văzut sclipirea imaculată din ochi, dându-și seama că aveau aceleași sentimente unul pentru altul, au fost spulberate asemenea unei oglinzi a sufletului când cei doi s au îmbrățișat cu atât de multă pasiune: au format împreună vijelia, dându-și însă ultima suflare împăcați. Chiar dacă povestea de dragoste a durat doar câteva secunde, aceștia au murit cu gândul unul la celălalt și la faptul că vor fi împreună pentru totdeaua.
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
la mișto nu rezistă. Închide cu pocnet Război și pace. Cam un ceas pe zi stă cu cartea deschisă la intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și în prezent: atunci aveai bani, dar ce să cumperi cu ei? Acuma în magazine găseai toate alea, dar bani ioc. Să te-mbolnăvești de inimă rea, nu alta. De la Adjud încolo, vremea s-a stricat. S-a pornit o vijelie și un vifor de ne era frică să nu rămânem înzăpeziți. Piciorul se umflase ca o pâine dospită, pantoful stătea să pocnească, vorbăria mă scotea din minți. Nimeni nu se plângea că pe vremea Marelui Cizmar nu aveai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]