2,160 matches
-
fie părtaș unei bucurii a scrisului de nedescris în cuvinte! Delectare pe care numai retrăirea prin scris o poate furniza omului! Într-o complicitate desăvârșită, cititorul știe și simte aceasta, răspunde grabnic chemării autoarei. Scrieri pline de neastâmpăr, iuți și vioaie, vii și atrăgătoare prin noutate, prin ineditul abordării, prin neprevăzutul anunțat încă din titluri incitante:Pietre de aducere-aminte (prima secțiune), Nașterea, Curca, Dracu-n farfurie, L-am cunoscut pe Dumnezeu, Focul, Cântecul sapelor, Furtuna, Prima zi de școalaă, Crăciunul, Tata
VIAŢA CA O PUNTE ...SAU CA O PRADĂ, TOT TREBUIE TRĂITĂ (TITINA NICA ŢENE) de MIHAELA ROTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360297_a_361626]
-
propriile picioare și atât de hotărâtă. - Ar cam trebui să te apuci de învățat și să lași obrăzniciile! - Fii fără grijă, deja m-am apucat de învățat, dar te anunț că dau la Agronomie, nu la Medicină! Trecu în pas vioi prin hol și se trânti în camera ei pe pat, scoțându-și telefonul: - Auzi, Crețule, cică un inginer agronom dă de un țăran bătrân pe câmp: „Ce faci aici moșule?” Zice țăranul:”-Noa, măsor temperatura cu dosul, ca să știu când
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
praf din vântul galactic, Ce se ascunde-ntr-un suflet sălbatic. Sunt oglinda cu argintul aburit, În care privind,numai tu m-ai găsit. Sunt focul iubirii arzând nencetat, La atingerea ta,un gest temperat. Sunt glasul copiilor cu râs vioi, Ce traiul își duc alăturea de noi. Sunt infinitul sublim dintr-un suflet, Ce tace acum,dar ieri a fost urlet. Sunt ființa creată din jocul Divin, Mi-ai ieșit în cale,ești oare destin? Sunt...Cine sunt? ...Un om
CINE SUNT EU... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360522_a_361851]
-
că mergea cu un om așa de important. Când au ajuns la biserica satului și au părăsit drumul principal pornind spre casa lui Beldie care se afla într-o vale largă și plină de răchite, calul parcă devenise și mai vioi. Colorado nu se aștepta la o asemenea vizită. A deschis poarta mare și șareta a intrat în ograda mare pictată cu mari insule de troscot. Imediat lui Suru i s-a adus un braț mare de lucernă pentru ași întregi
BELDIE SE ÎNTOARCE LA ŞCOALĂ... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360598_a_361927]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > NEMĂRGINIRE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nemărginire Au obosit de drumul lung prin viață, Chemări către odihnă se ațin... Porniți în ritm vioi de dimineață, Voiau să mai răsufle doar puțin. Pe cale de mistere au trecut Hotarul veșniciei și-al uitării, Limanul de sfârșit și început, De nevăzut, prin fumul depărtării. Și timpul curge-ntruna...timpul trece Spre veșnicii, secundă cu secundă, Un
NEMĂRGINIRE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360643_a_361972]
-
pe ea. Dar așa însingurat Se topește de uitat Sus pe cerul plumburiu La un soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
fiecare făcând parte din loturi diferite de sportivi aflați în cantonament. S‑au văzut întâmplător la antrenamentele de atletism și, chiar în seara zilei cu pricina, la restaurant s‑au recunoscut, s‑au prezentat și au dansat împreună. Era la fel de vioaie ca acum. Dansa elegant, cu pași ușori, pe vârful picioarelor adesea, simțind muzica trup și suflet. Au rămas prieteni buni și au corespondat câțiva ani, timp în care s‑au mai văzut de două ori. La Bucureștiși la Brașov. Destinelelor
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
prima ploaie de după aproape două luni de secetă. Căzuse dimineața, la răsăritul soarelui. Aerul s-a împrospătat și toată vegetația s-a înviorat de parcă se trezea la o nouă viață. Orașul părea mai curat ca de obicei și oamenii mai vioi. Numai Mișu mergea posomorât, îngândurat, fără să se bucure de prospețimea florilor și ciripitul păsărelelor, ce se auzea de prin toți copacii parcului pe care-l traversa el, imediat după ce ploaia s-a oprit și primele raze de soare apăreau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
virtuțile de compozitor ale dramaturgului, arta suculentă a textului, îți dai seama la a doua lectură, că dincolo de comedia amar-tragică a destinului clasei țărănești, te așteaptă o piesă de teatru filozofică în cel mai profund sens al cuvântului. Aparent ușoară, vioaie și pitorească, dar și surprinzătoare, chiar șocantă, piesa mustește de semnificații filozofice, fiind de fapt o parabolă, o filozofare profundă și amară pe marginea sensului, destinului nostru ca popor. Încercăm să ne adunăm cuvintele căutând un unghi, un loc de
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
mari, care sacrifică totul doar pentru el, dar mai mult ca sigur își va rata viața. La această vârstă nu mai e vreme de copilării. Trage sau rămâne de căruță. I-au spus-o părinții, bunicii, doamna. Dintr-un băiețel vioi și vesel s-a preschimbat într-un roboțel harnic pe care adulții îl învârt cu cheița. Pentru că are o inimă bună, nu vrea să dezamăgească pe nimeni. Se teme că mama și tata n-o să-l mai iubească dacă nu
Copiii nu trebuie lăsați liberi () [Corola-blog/BlogPost/338251_a_339580]
-
colecție de ”așa nu-uri”, numai bune de îndrumat un exemplar așa special cum aveam să fiu. Nu trecuseră nici câteva ore când cineva din salon s-a întâmplat să constate că fata mea pare cea mai mare și mai vioaie dintre nou-născuții ultimelor zile. Hopaa, stai așaaa! Chiar are dreptateee! Atât mi-a trebuit: a năvălit în mine toată mândria din lume: făcusem ceva grozav, toată lumea vedea, deci, neapărat, asta! Copilul meu era deja mai bun decât toți ceilalți! Trebuie
Pierduți în comparație. Ce se întâmplă când îi spui copilului tău () [Corola-blog/BlogPost/338236_a_339565]
-
anul trecut, „Birdman”. A mai realizat un film superb, poate l-ați văzut, „Babel”, și alte câteva memorabile: „Amores perros”, „Biutiful” și „21 de grame”. Impresionant, deci. Totuși, n-am ajuns în sala de cinema cu organul meu cinefil foarte vioi, îmi transmitea mai degrabă să șed blând. Dar... o asemenea prăpastie, hău, genune între ce așteptam și ce mi-a intrat prin ochi și prin urechi mărturisesc că n-am trăit în toată viața mea din cinema. Și cuvintele se
„Reveneala” – o telenovelă Animal Planet () [Corola-blog/BlogPost/339016_a_340345]
-
scena mare a politicii americane, Barack Obama a adoptat un comportament cool și apoi și-a făcut un titlu de glorie să mențină reputația de a fi astfel. Gestica reținută, discursurile regizate și întotdeauna puse pe teleprompter, coborâtul în pas vioi pe scările avionului prezidențial, pozele studiate - toate au urmărit continuu să-l facă pe Barack Obama să arate bine, în formă sportivă, stăpân pe el și pe situații. Unii comentatori au făcut chiar observația că Obama este lipsit de pasiune
Donald Trump l-a făcut pe președintele Obama să-și iasă din pepeni, insinuând că este de partea teroriștilor () [Corola-blog/BlogPost/338495_a_339824]
-
scrisă de mână, în bărbatul respectiv explică de ce a ales să fie donator. Prețul procedurii de inseminare e de 250 de euro, în timp ce prețul probei de spermă începe de la 350 de euro. „Prețul depinde de calitatea probei, de cât de vioi sunt înotătorii. Până la urmă nici Messi nu are același preț ca Tătărușanu”, glumește Anca Coricovac, medic specialist în obstetrică-ginecologie și embriologie. Anca lucrează la clinică de câțiva ani și e mămica lui Alexandru, un băiețel de 10 ani, pe care
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
stăpânului îl urmări printre genele mari, clipe-ndelungate. - Dacă nu-ți umpli stomacul o să te care Stela la râpă! Molfăi, și zi - și noapte, fără rost!...gândi el, neliniștit de felul cum arată. Soarele ardea cu putere. Fluturi multicolori valsau vioi în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte-o găină mai curajoasă se tupila sub căruță ciuculing semințele și gângăniile ce se strecurau printre scoarțe și pomostină. Bătrânul, cu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui schelet de
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
politice adânci și serioase” în favoarea țăranilor „nu gloanțe și închisori”. A avut relații strînse cu mari biologi din România și din întreaga Europă, dar printre prietenii săi apropiați s-au numărat de asemenea Alexandru Vlahuță și I. L. Caragiale. Mereu activ, vioi, inventiv, știa să privească adesea dintr-un unghi cu totul nou lucruri considerate definitiv rezolvate. Poate de aceea penelul neîntrecut al lui Geo Bogza a scris cîndva despre el: „Avea un ochi mic și rotund, de porumbel, pe care mereu
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
la mâna-i marmoreană, la toată alcătuirea-i gingașă, chiar diafană, de lungă și apetisantă libelulă)... și constată/decide că a sosit marea clipă a micului dejun! Lasă foarfecul și gândurile în vie și pleacă în pas ostenit, dar destul de vioi, la căruță și la măgar! Aici... mare surpriză mare: iepurele altoit îi scormonise-n traistă... și-i mâncase pâinea cu tot cu ziar, ouăle cu tot cu pungă, dar și țigările “Amiral”!... Nu-i lăsase decât apa! Atât!... Conul nu are ce face! Înghite
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
complicitatea lui Maiorescu? - Eugen Simion este un personaj închipuit, care fantazează de unul singur că ar fi vreo instituție intelectuală care-și permite să dea verdicte. Într-un fel, el este scheletul din propriul său dulap. După crizele de inchizitor vioi din Lupta de clasă și din Gazeta literară, a ajuns astăzi să aibă crize de ramolit care nu mai știe nici ce-a zis Noica și nu mai știe bine nici versurile lui Eminescu (a se vedea prefață lui Simion
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
ce le veți purta pentru împingerea granițelor civilizației dincolo de stelele barbare. Fiecare dintre voi va avea alături un camarad credincios. Primul om din prima linie, înainte marș și fă cunoștință cu tovarășul credincios!”. Corpsmanul strigat ieși în față cu pas vioi și pocni scurt din călcîie, zisul pocnet găsindu-și ecoul în cel al unei uși date de perete; involuntar, toți ochii se îndreptară spre deschizătura întunecată din care ieși... Cum să descrii așa ceva? Cum să descrii o tornadă care te
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Apropo! Ai aflat că a venit în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dorință Aș vrea ca tinerețea să vină înapoi, să fiu puternic, plin de prospețime, gândul să aibă iarăși zglobie agerime, iar trupul să-l simt sprinten și vioi. Dau corpu-acesta care prea mult a obosit, o mantie de molii ciuruită, pe unul cu vigoarea în el nepotolită, arzând de patimi și dezlănțuit. Cer asta fiindcă-n mine simt sufletul la fel ca-n anii când de-abia plecam
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
cu bătrânii și femeile, doar cu cei slabi se bate el, când întâlnește un bărbat adevărat devine atât de liniștit. Virgil dacă nu ți-a fost de ajuns vino și mai caută-mă ha, ha, ha.” Virgil porni cu pas vioi pentru a părăsi acea stradă cât mai repede pentrucă pe la porți ieșiseră vecinii ce îl priveau destul de straniu. Va urma... Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25 septembrie 2016
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
ajutorul acordat, Ion îl petrece până la poartă, îi urează drum bun, după care intră în casă, își îmbrătișează oaspeții, apoi cântă impreună "O ce veste minunată". Ion era fericit cum n-a mai fost demult. Se simțea mai tânăr, mai vioi. Nu-l mai durea nimic și de rana de la genunche deja uitase. Și de data aceasta, simții că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care ia fost dat să o trăiască. Era umil
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
părinții, locurile natale... PRINȚIȘOR:(cu o undă de tristețe) Părinții mei nu mai sunt... Adevărul despre mine este straniu... Fata îl mângâie pe obraz. NARCISA: Ești iubirea vieții mele! PRINȚIȘOR: Te-am plăcut ... și te urmăresc de mult timp... NARCISA:(vioaie) Aha, erai îngerul meu păzitor!? PRINȚIȘOR: Și tatăl meu a fost din rândul muritorilor... Fata sare vioaie în picioare. NARCISA: Să nu-mi spui că mama ta a fost marțiană!? Băiatul continuă să rămână tolănit în fân. PRINȚIȘOR: Ea a
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]