738 matches
-
515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole". Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând genului menuet (peste 100), contradans și alemandă (sau Dansuri Germane). În compoziția menuetelor Mozart a urmat în general exemplul lui Haydn, preferând caracterul lent al dansului. Alemandele (56, compuse între 1787
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
îi va provoca o surzenie severă. În 1918 a fost numit Director Muzical al Armatei, lucru care i-a permis să revină în viața muzicală. După război a adoptat un stil ușor mistic pentru lucrarea "Flos Campi", o lucrare pentru violă solo, cor mut și orchestră și în "Simfonia pastorală" (Simfonia nr. 3) care își trage seva din experiențele sale de șofer de ambulanță în timpul războiului. Această ultimă lucrare a avut premiera pe 26 ianuarie 1922 la Londra sub bagheta lui
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în simfoniile sale precedente. După moartea lui Mahler nu a avut loc nicio încercare imediată de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă temă, mai veselă. Muzica se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă temă, mai veselă. Muzica se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și dezvoltat cu o intensitate ascendentă. Și aceasta dispare făcând loc unor variațiuni a celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
vioară, în special din perioada barocă și din perioada contemporană, vioara (sau grupul de viori) este acompaniat de un ansamblu de cameră decât de o orchestră. De exemplu, "L'estro Armonico" de Vivaldi a fost compus pentru patru viori, două viole, violoncel și basso continuo iar primul concert pentru vioară al lui Allan Pettersson este compus pentru vioară și cvartet de coarde.
Concert pentru vioară () [Corola-website/Science/328671_a_330000]
-
septembrie 1587 Vincenzo a fost încoronat ca cel de-al 4-lea Duce de Mantua printr-o ceremonie ostentativă. El l-a angajat pe compozitorul Claudio Monteverdi și pe pictorul Peter Paul Rubens. În 1590 Monteverdi a devenit interpret de viola da gamba și dascăl în capela lui Vincenzo; în 1602 Vincenzo l-a numit "maestru al muzicii" după decesul lui Benedetto Pallavicino. De asemenea, Vincenzo a fost prieten cu poetul Torquato Tasso. O carte mică publicată la Verona în 1589
Vincenzo I, Duce de Mantua () [Corola-website/Science/335473_a_336802]
-
începutul Simfoniei, fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul: agitația și teroarea. În contrast cu cele două teme se dezvoltă o temă cu caracter militar de la instrumentele
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
scherzoului. Forma acestei părți urmează construcția obișnuită de simfonie: scherzo, trio, scherzo. O introducere a instrumentelor de suflat din alamă conduce către tema principală, care este declamată de trei ori în prima secțiune. Prima dată este auzită la corni și viole și continuă cu clarinetul, a doua oară în unison de coarde și mai poi la instrumentele grave de alamă, caz în care este augmentată. După atingerea momentului de climax urmează Trio, fără nici un fel de pauză. Aici, instrumente de suflat
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
nigra, Nigritella nigra ssp. rubra"), untul-vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis ustulata, Orchis militaris"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), pătlăgină ("Plantago gentianoides"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), măcriș de munte ("Rumex scutatus"), sipică ("Scabiosa lucida ssp. lucida"), punguliță ("Thlaspi dacicum ssp. dacicum"), trei-frați-pătați ("Viola tricolor"), unghia-păsării ("Viola dacica"), trânji ("Neottia nidus-avis"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), viutoare ("Empetrum nigrum ssp. hermaphroditum"), buruiană-de-junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), feriga mediteraneană ("Asplenium adiantum-nigrum"), cornișor ("Lycopodium annotinum"), limba-șarpelui ("Ophioglossum vulgatum"), verdeața-iernii ("Chimaphila umbellata"), horști ("Luzula alpinopilosa"), iarba-câmpului ("Agrostis alba"), păiuș ("Festuca versicolor
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Schumann și Max Bruch. În 1869 a fost fondat cvartetul de coarde Joachim, care a devenit în curând unul dintre cele mai bune cvartete de coarde din Europa. Ceilalți membri din cvartet erau Karel Halíř (vioara a doua), Emanuel Wirth (violă) și Robert Hausmann (violoncel). În 1884 Joseph Joachim și soția sa s-au despărțit după ce el a devenit convins că ea are o relație cu publicistul Fritz Simrock. Brahms, convins că suspiciunile lui Joseph erau nefondate, a scris o scrisoare
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
viscidus, Dianthus superbus, Dianthus carthusianorum"), degețel galben ("Digitalis grandiflora"), frag ("Fragaria vesca"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), anghinarea oilor ("Hypochoeris uniflora"), gizdei ("Lotus corniculatus"), nalbă moșată ("Malva moschata"), sparcetă ("Onobrychis viciifolia"), busuioc sălbatic ("Prunella grandiflora"), scrântitoare ("Potentilla argentea"), cimbrișor ("Thymus pulcherrimus"), panseluță ("Viola tricolor"), trestioară ("Calamagrostis arundinacea"), morcov sălbatic ("Daucus carota"), mălaiul cucului ("Luzula campestris"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), trifoi roșu ("Trifolium pratense"), timoftică ("Phleum pratense"), păiuș (din speciile: "Deschampsia flexuosa" și "Festuca amethystina") sau golomăț ("Dactylis glomerata"). În vecinătatea sitului se află
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
și "Nigritella rubra"), trânji ("Neottia nidus-avis"), untul-vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis ustulata" și "Orchis militaris"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), tâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), ochii-broaștei ("Primula farinosa"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), "Saxifraga cymbalaria" (specie endemică pentru această zonă), tămâioară ("Viola joói"), cimbrișor ("Thymus pulcherrimus"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), firuță ("Poa rehmannii"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, conace, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
de mijloc a terenului, inclusiv ca mijlocaș, mijlocaș ofensiv și playmaker. Montolivo a debutat ca fotbalist profesionist la clubul Atalanta în 2003, apoi s-a transferat la Fiorentina în 2005. El a jucat în peste 250 de meciuri pentru gruparea "viola" în decursul a 7 ani. În 2012 el a semnat cu Milan, fiind un transfer liber. a debutat la echipa națională de fotbal a Italiei în 2007 și a reprezentat naționala la Euro 2012 și la Campionatul Mondial de Fotbal
Riccardo Montolivo () [Corola-website/Science/331399_a_332728]
-
a născut în New Jersey, dar se identifică cu New York. Ea are doi frați mai mici. Este birasială, cu un tată afro-american și o mamă de culoare albă.Este bisexuală. Ea a avut rădăcini muzicale în timp ce creștea, cântând la vioară, violă, și violoncel până când a început să cânte la chitara acustica la vârsta de 14 ani. Halsey planificase să meargă la colegiu ca să obțină un majorat în arte. După ce a realizat că nu putea să-și permită, ea s-a înscris
Halsey (cântăreață) () [Corola-website/Science/334492_a_335821]
-
și Stradivari. În 2001 o vioară confecționată de Nicolò a fost vândută la licitație cu 292.000 de dolari. Astăzi viorile produse de Nicolò Amati sunt evaluate la circa 600.000 de dolari. Andrea Amati a proiectat și creat vioara, viola și violoncelul care fac parte din "familia viorii". El a standardizat forma de bază, dimensiunea, materialele și metoda de construcție. Mai mulți lutieri din apropiere de Brescia au experimentat cu forma de vioară, cum ar fi Gasparo da Salò, Micheli
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
Medici, regina regentă a Franței și poartă decorațiuni franceze pictate de mână în aur ce includeau deviza și stema fiului ei, Carol al IX-lea al Franței. Din cele 38 de instrumente comandate Amati a creat viori în două dimensiuni, viole în două dimensiuni și violoncele de dimensiuni mari. Au fost utilizate până la Revoluția Franceză din 1789 și doar 14 din aceste instrumente mai există și astăzi. Pe unele dintre viorile produse de Amati se mai poate cânta și astăzi. Instrumentele
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
fii ai săi, Antonio Amati (c.1537-1607) și Girolamo Amati (c.1551-1630). "Frații Amati", după cum erau cunoscuți, au dezvoltat designul viorii, inclusiv perfecționarea formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
c.1537-1607) și Girolamo Amati (c.1551-1630). "Frații Amati", după cum erau cunoscuți, au dezvoltat designul viorii, inclusiv perfecționarea formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al familiei. A îmbunătățit modelul implementat
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]