KorAP: Find »[drukola/base=violet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...55 >

1,358 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

altă sticlă de șampanie. Devenind dintr-odată prudent, își plimbă privirile de la mine la Violet și apoi la Janey. —De ce chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu violență. I-am făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Stai la coadă, spuse Hugo cu acreală, umplându-i paharul. Ia uite câți s-au strâns aici. Când am văzut că Sophie se răsese în cap mi-am adus aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac. —A, Violet. Mi-am dus mâna la ceafă și am scos una dintre nenumăratele agrafe care-mi susțineau buclele. — Cred că asta e a ta. Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cap mi-am adus aminte de un lucru pe care trebuia să-l fac. —A, Violet. Mi-am dus mâna la ceafă și am scos una dintre nenumăratele agrafe care-mi susțineau buclele. — Cred că asta e a ta. Lui Violet i se lumină fața. —Minunat! Am căutat-o peste tot! zise ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ea, luându-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de capătul agrafei. De unde e? —Harvey Nicks 1, zise Violet cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment, puternic afectată, după care își lăsă privirea în pământ. Desigur, Violet ignoră cu grație această scenă de culise. Ne gratulă pe toți cu un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să am o discuție cu Trevor. Sunt sigură că până acum s-a făcut o coadă de un kilometru acolo. Greșit gândit, zise Hugo, autoritar. Ne așezăm lângă Trevor și purtăm o conversație aprinsă și așteptăm să ne salute el. Violet dădu din cap. —Bun. Veniți? făcu ea către mine și Janey. Am clătinat din cap. Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Eu mă plimb pe aici. Baftă. Au luat-o prin mulțime, în direcția în care se afla Trevor Nunn, sporovăind cu glas tare, având grijă să nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost nici o diferență dacă aș fi făcut-o pe Violet să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită agrafa? Până la urmă, s-a dovedit că nu ar fi contat deloc; n-ar fi fost nici o diferență dacă aș fi făcut-o pe Violet să înțeleagă, cu mintea ei creață, că agrafa fusese probabil lăsată pe platforma de serviciu de către persoana care-i sabotase calul Tabithei. Probabil că ar fi făcut o criză, lucru care nu ar fi ajutat pe nimeni. Din când în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bine, spusei eu, ferm. Aveam impresia că Sophie e tipul de persoană care prefera ca prietenii să dea de necazuri pentru ca să-i poată consola; avea nevoie să se conteze pe ea. Sau poate nu dorea s-o consoleze decât pe Violet. Oricum, n-am fost niciodată de părere că un asemenea nărav ar trebui încurajat. A, da, zise Sophie din nou, părând dezamăgită. Și-a înclinat capul, la nouăzeci de grade, ca o floare care cere să i se dea apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n picioare. — Cineva tocmai a încercat s-o omoare pe Violet! Capitolul douăzeci și doitc " Capitolul douăzeci și doi" Violet era pe jos, chircită sub terasă, iar în jurul ei se îngrămădiseră mai mulți oameni. Janey încerca s-o facă să se ridice în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit la mine când coboram scările - —Cine? insistă Sophie. Nu știu, spuse Violet, neajutorată. Nu l-am văzut. A venit din spate și era întuneric. —Te-a urmărit pe scări, Vi? Sau era deja acolo? zise Hugo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu spatele la ea, sări și apoi se dădu într-o parte. Matthew avea în mână un pahar cu apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Inspiră adânc. Îmi dădeam seama că se abține să nu plângă. Matthew, care stătea în spatele ei, neștiind ce să facă, părea că e oripilat și rușinat. Săracul probabil că se simțea într-un fel răspunzător pentru ceea ce se întâmplase cu Violet în casa părinților lui. Avea un ac - trebuie să fi fost unul dintre seringile mele creion ActRapid - mi-a înfipt un ac în braț. Violet începu să hohotească. — Am simțit că mă înțeapă și am intrat în panică, știam ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
intrat într-o comă ireversibilă în aproximativ cinci minute. Philip Cantley își făcuse - sau i se făcuseră - trei, dar Violet era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale. Ești sigură că era un bărbat? zisei eu. Violet părea nedumerită. Păi eu - da, cred că da. Deși n-am văzut cine era. — Atunci de unde știi? insistai eu. Violet închise ochii, încercând să se concentreze. Era mult mai înalt decât mine, cred. Deși, acum chiar că nu mai sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
era o mână de om. Pentru ea, două ar fi fost fatale. Ești sigură că era un bărbat? zisei eu. Violet părea nedumerită. Păi eu - da, cred că da. Deși n-am văzut cine era. — Atunci de unde știi? insistai eu. Violet închise ochii, încercând să se concentreze. Era mult mai înalt decât mine, cred. Deși, acum chiar că nu mai sunt sigură. S-a întâmplat totul așa de repede... Încearcă să-ți aduci aminte detaliile. Cu ce era îmbrăcat? — N-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
înalt? — Păi, părea înalt, făcu Violet, irascibilă. Și era foarte puternic. — Și mâinile? I le-ai văzut? Sau dacă mirosea a loțiune de după bărbierit sau ceva de genul ăsta? — Ce e asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]