777 matches
-
În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale erotice crescură, Își făcu obiceiul să se culce cu două fete deodată - de preferință o blondă și o brunetă. Cele mai multe acceptau, căci David era Într-adevăr foarte frumos - genul puternic și viril, aproape animalic. Era mândru de mădularul său lung și gros, de coaiele mari, Îmblănite. Puțin câte puțin, penetrația Își pierdea pentru el interesul, dar Încă Îi plăcea să le vadă pe fete Îngenunchind ca să i-o sugă. La Începutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător și viril se văd Înconjurați de propuneri măgulitoare. La Cap d’Agde ca și oriunde, un individ obez, bătrân sau dizgrațios va fi condamnat la masturbare - cu diferența că această activitate, În general proscrisă În locurile publice, aici va fi privită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o minuțiozitate incredibilă, având În vedere că e plină de minciunele și neobrăzate exagerări, iar În tot acest timp celelalte rămân, cel puțin până la următoarea poveste, În teanc. Uneori, e drept, sunt extrase două cărți deodată, sau - În cazul celor virili, răbdători și conștiincioși În achitarea de sarcini - poate chiar trei. Mai multe? E contraproductiv. Haremul este o invenție formidabilă, dar care nu funcționează pe termen lung, ca Împrumutul la bancă. Dilema bizantină „Câte grăunțe formează o grămadă?“, transpusă În „Câte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
linia fermă a fundului în mișcare. Sunt mândru. Până la Universitate scena îi aparține unei gângănii în patru labe. Merge pe coate, iar genunchii i se îndoaie în sens invers, spre spate. Înfiorător. Duhoarea de pișat și jeg devine tiranică, isterică, virilă. La Universitate mă catapultez pe peron. Gângania iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac. Inspiri-Expiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea își mărește viața sentimentală prin îmbinarea analizei, prin care, odată cu atitudinea sinceră până la cinism față de fenomenul sufletesc, și în special față de feminitate, iese din romantismul și subiectivismul obișnuit al literaturii feminine.” Deși materialul este exclusiv feminin, atitudinea scriitoarei e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde te-ai duce, oriunde pe pământ, nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede ea despre el, despre acest domn Profesor care nu pare a-i sesiza ezitările, atitudinea reticentă în momentele de tandrețe? Dată fiind diferența de mulți ani dintre ei (22 sau poate 24?), este firească o anume
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează mai mult pentru Teodora. „Normal!” ar exclama un cititor tânăr. Știe că dotările sale virile („Am o vârstă, nu?!”) ar putea să o predispună la glumă și ironie. Nu-i rămâne decât să răspundă la fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se înfierbânte, să devină tandru, „verbal și epidermic”, să îl simtă viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și nimic nu este mai liniștitor pentru prezent! („Nu se știe cum va fi pentru viitor!” comentează P.H.L.) Urmăresc în continuare confesiunea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede acest „complex viril”, încearcă să-l prevină sau, în fine, îl acceptă, menajând sensibilitatea masculină. Poate și pentru că ea știe ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.Lippa aduce un elogiu femeii superioare, capabilă să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mărturisit, cu emoție, chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin. Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vechea lui teamă, mărturisită și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Proculus, privindu-l iritat pe Antonius. Astăzi, gladiatura e o speculație politică, un instrument de propagandă, o descătușare a frustrărilor, o modă ca să te simți erou, o sursă de gânduri erotice pentru femei și bărbați, un simbol al puterii pentru virilii romani și o afacere. De aceea am renunțat la gladiatură și m-am retras la Histria - Proculus făcu un gest larg. Gata. Să nu mai vorbim despre asta. — Da, dar... Antonius fu redus la tăcere de un gest al maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
va deveni în paginile următoare Caius AEqvus, exponent strălucit al pan-daco romanismului român contemporan. După ce alungă, cu un gest bine țintit al gumarilor săi uriași javra care conturba peisajul, Calache duse la gura nefericitului corespondent voluntar țâța caldă și virilă a unei sticle cu samahoancă. Parcă era ceva mai primăvară! La redacția marelui cotidian Expresul Național, în lipsa directorului plecat cu familia la cules de nuci de cocos în Insulele Coco, în lipsa contabilului șef plecat cu o cospondentă fulger în Polinezia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai poporul român stă, se uită și cîntărește cu Înțelepciunea sa milenară”, pauză, și „ungurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste superstiții albe și mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse și fecundase sufletul ei până atunci. Căci trupul, am știut aceasta, și-l păstrase neatins; cel puțin, neatins de nici o mână virilă.) Mi-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sumă de eventualități asupra ei. Când a venit frumosul Uday Shankar (e drept, mai puțin frumos văzut de aproape decât era pe scenă, dar, oricum, cel mai fascinant bărbat pe care l-am cunoscut, tocmai pentru că, alături de un trup viril și elastic, avea o extraordinară suplețe în gesturi și în priviri, o feminitate care nu te stingherea, o căldură și o comunicativitate extraordinară), Maitreyi s-a îmbujorat toată și l-a chemat să mănânce pe balcon, pentru că atât se îmbulzeau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri pe care le pierdusem de mult. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face cu adevăratele experiențe sufletești. Poate numai ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
își adunase într-o carte studiile, tipărise două monografii, cîteva ediții... Felul cum își trecea mîna întreagă peste cealaltă, cu două falange lipsă, demonstra efectul măcinării de nervi pe termen lung. Cît despre regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce se mișcă vizibil În pupila mea Îngustată de durerea dată de prea multă luminescență, de haloul acesta ciudat al lucrurilor și ființelor; când ninge și materia se acoperă de alb, totul se parfumează metafizic. (azi) Bang-bing, bang-bing, bang-bang-bang: muzica virilă a clopotelor de la Mitropolie mă trezește În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
act, pe când Faust era atras de iubirea pe care n-o Încercase din exces intelectual. Don Juan e un analfabet care posedă ca să nu se lase posedat. El este totdeauna seducător, fugind la timp ca să nu fie sedus. Amorul lui viril e un sport, pe când iubirea lui Faust e o experiență de cunoaștere. (sâmbătă) Jurnalul lui A. 3 octombrie 1961 (marți) Și te iubesc atâta! Și e atât de groaznic să te văd plecând de lângă mine, să nu te mai simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dânșii sunt cei mai destoinici dintre copii și tineri: fiindcă prin natura lor sunt cei mai bărbătești. Afirmă unii că sunt lipsiți de rușine. E o inexactitate: nu din nerușinare fac asta, ci din curaj, din bărbăție și din caracter viril, fiind dornici de ce le este asemenea. Am o dovadă de seamă: astfel de exemplare, odată pregătirea terminată, sunt singurii bărbați care intră În politică. Apoi, când devin bărbați, ei iubesc pe tineri și, prin firea lor, nu dau atenție căsătoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
continent. Neville Chamberlain, primul-ministru britanic, care susținea acest program, a recunoscut de bunăvoie caracterul justițiar al unora dintre aceste pretenții. El credea că tratamentul aplicat anterior Germaniei nu fusese "nici generos, nici înțelept" și că "dacă acest popor puternic și viril nu va putea fi convins să colaboreze cu celelalte în vederea îmbunătățirii sorții tuturor, nu va exista nici pace, nici progres în Europa în privința lucrurilor care fac ca viața să merite să fie trăită."14 Chiar și după München, Chamberlain era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
micul ei univers plin de voluptate". Alături de prietena ei Lisbeth, era obișnuită să "se amestece cu băieții". "Dansul, sportul ne apropiau fizic de ei, cunoscusem sărutări, îmbrățișări, trupul meu ajunsese să considere cât se poate de firesc contactul cu cel viril, se pregătea, conștient și inconștient, pentru și mai multă intimitate. Și uite că ne-am pomenit deodată prinse într-un imens gineceu!" Războiul provoacă o segregare radicală a sexelor, dureroasă și încă în ce măsură! pentru bărbați, dar și pentru femei. Clara
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]