797 matches
-
omul-melc, lunecînd pe balele lui tehnologice, închipuire albă clădirea gării Rebricea, el mînca semințe, lanterna prezența lui în mînă, stația pe stînga haltă în somn, înaintea Romanului dacă mergi între două femei scapi? depinde de kilometri! banchetele nu mai sînt virtualități cu oamenii-banchetă, țiganii cu muzica, trompeta stă alături, rup graiul originar în românește, deosebești cuvinte, fraze, ne-am ras frumos, fumăm, am fumat în cîteva rînduri, controlorul strigă: mai ușor cu gălăgia! la vorba voastră, semnul minoritarilor să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
luciri fără ieșire decît pustia evidență, interiorizează ineficient, odihnă plată, linie strîmbă de becuri cu iluzia din timp, că măsura de acum n-a mai fost vreodată, ora de voiaj s-o țin cu mine, vechea manie colecționismul bizar, Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria, trenul personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de a fi infinit îl "determină" pe Dumnezeu. Acesta devine, cumva, infinitul însuși. Dar despre Dumnezeu se poate predica și altceva, de exemplu, i se poate adăuga predicatul omniscienței, cel al atotputerniciei etc. Nici unul dintre aceste predicate nu epuizează spațiul virtualității "subiectului" Dumnezeu, dacă nu concentrează în sine, "semantic", toate celelalte atribute; decât, poate, dacă gândim într-o manieră spinozistă, afirmând că Dumnezeu posedă o infinitate de atribute, fiecare fiind infinit, așa încât fiecare epuizează esența infinită a Divinității. Totuși, până la urmă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie posibil faptul în discuție. Esoterismul poate fi una dintre formele posibile ale gândirii, chiar ale depășirii dictaturii judicativului, dar el nu poate reveni în spațiul public în compania ideologiei sau prin mijloace ideologice. Oricum, lumea vieții umane (în infinirea virtualității sale), "obiectualizată" în anumite experiențe de gândire exemplare, poate îngădui constituiri non-judicative; experiențele în cauză indică cel puțin posibilitatea acestei reveniri. Discursul însuși se neagă pe sine, prin esoterismul său; un esoterism deschis, totuși, iar nu supus interdicției de a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Meditations cartesiennes etc. În lucrarea citată este vorba despre o temă principală a demersului. A se vedea și P. Ricoeur, La școala fenomenologiei, 1. "Husserl". 22 Iată un exemplu semnificativ pentru acest punct de vedere: "Conceptul nu este decât o virtualitate, o posibilitate indefinită de judecăți." Edmond Goblot, Traité de logique, p. 87. 23 Cf. Mircea Florian, "Logica lui Aristotel", în vol. Aristotel, Organon I. 24 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 16 b. 25 A se vedea, pentru o cercetare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
căsuțelor dintre care progresul viitor al cunoștințelor le va umple pe unele, în timp ce altele vor rămîne goale temporar sau definitiv. Controlul experimental, testarea faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o virtualitate pe care el o transformă în patos și act2. NOTE 1 Petru Creția, Oglinzile, București, Editura Humanitas, 1993, p. 33. 2 Ibidem. Bibliografie * Academia Română, Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. I: Manuscris românesc 2254, Ediție coordonată de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
autosuficiență, risc nu neapărat ontologic, ci decurgând din caracteristicile lumii contemporane de a funcționa ca spectacol. Imaginea realist-exhaustivă poate fi aparent o bună aparență, dar contextualizată În fenomenul media global, poate fi de fapt o rea aparență sau chiar o virtualitate. Raportareala relația dintre fotografie și calitatea „adevărată― sau iluzorie a reprezentării subiectului său, nu este un scop În sine. Martha Rosler (Lister 2002: 337) susține că miza fotografiei nu se raportează la calitatea reprezentării aparențelor realității , ci la modul În
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
putem afirma că realismul fotografic poate fi fără miză În raport cu realitatea, el putând aborda doar aparențele saleiluzorii. Un interesant exemplu de non-realism formal și de realism de fond, poate fi cel al fotomontajului dadaist , aparent o rea aparență sau posibilă virtualitate, dar În fond o bună aparență dupa clasificarea propusă de Baudrillard și raportarea la lumea descrisă atât de el cât și de Debord. Dadaismul berlinez, urmând Primului Război Mondial, este o mișcare de avangardă contestatară a tuturor realităților precedente și l-am
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
unghiul posibilității, în raport cu realizarea; acțiunea (starea) poate deveni reală, dar subiectului vorbitor îi lipsește certitudinea în acest sens; este semantica specifică modului Conjunctiv: „Să fie luni, să fie duminică?” • din unghiul posibilității în sine, fără perspectiva realului; potențialitatea în sine, virtualitatea; este conținutul semantic propriu modului Potențial: „Ai zice că e beat.” • din unghiul probabilității, al ipotezei, al prezumției; acțiunea poate fi reală sau ireală; subiectul vorbitor optează pentru una din ipoteze; este conținutul specific modului Prezumtiv: „Va fi fiind/fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Imperativul - mod al certitudinii presupuse (din partea subiectului vorbitor); II. Moduri ale incertitudinii • Conjunctivul - mod al deliberării, al acțiunii în același timp posibilă și incertă; • Prezumtivul - mod al ipotezelor, al prezumției; III. Moduri ale neutralizării opoziției certitudine - incertitudine • Potențialul - mod al virtualității și al detașării subiectului vorbitor de conținutul semantic al verbului; • Optativul - mod al acțiunii dorite. Observații: Potențialul și optativul sunt două variante semantice ale aceluiași mod verbal, optativ-potențial (în terminologia curentă, optativ-condițional). * În planul expresiei, opozițiile categoriei mod se manifestă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezentată ca potențială doar, nedevenită și nedevenind reală, nu pentru că nu ar putea deveni reală (așa stau lucrurile la perfect, dar atunci acțiunea este, de fapt, nu potențială, ci ireală), ci pentru că vorbitorul o privește în acest mod, ca o virtualitate, ca o posibilitate și nimic mai mult: „S-ar zice că natura a întipărit aicea o dulce și primăvăratică sărutare pe sânul munților iernatici..” (C. Hogaș) În afară de prezentarea acțiunii din perspectiva unor virtualități interne ale acesteia, potențialul mai oferă vorbitorului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o privește în acest mod, ca o virtualitate, ca o posibilitate și nimic mai mult: „S-ar zice că natura a întipărit aicea o dulce și primăvăratică sărutare pe sânul munților iernatici..” (C. Hogaș) În afară de prezentarea acțiunii din perspectiva unor virtualități interne ale acesteia, potențialul mai oferă vorbitorului și expresia unei maxime detașări de cele relatate; prin potențial, vorbitorul nu-și asumă răspunderea privind adevărul celor spuse: „...Reporterul nostru special află chiar de la nenorocita victimă a îngrozitoarei drame din strada Uranus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitate abstractă, în planul paradigmatic al limbii. Existența „abstractă” - în planul langue - a funcțiilor sintactice - ca identități distincte - se întemeiază pe structura logico-semantică a enunțului lingvistic, relativ independentă de specificul limbilor naționale (cel puțin în familia limbilor indo-europene) - iar ca virtualitate, pe structura planului semantic al unităților lexicale, relativ dependentă de specificul limbilor. Pe de o parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de altă parte, imposibilitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
estetică” la nivelul unei categorii distincte atotcuprinzătoare: „prin creativitate estetică înțelegem aptitudinea de a produce într-o manieră specifică (neutilitarăă și diferențiată (după indivizi și situațiiă, evenimente, forme, obiecte susceptibile de cristalizare estetică, mai bine zis capabile de a mobiliza virtualitățile senzoriale și emoționale, rezervele de imagini ale spațiului intim după o logică a jubilării și comunicării și nu după una de calcul sau de furie” (Jean-Claude-Fourguin cît. în Cucoș. C. 2000, pag.147Ă. În acest sens, fiecare individ își creează
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
destinului uman: efemeritatea cu veșnicia. Dacă creatorul este efemer prin condiția sa în lume, creația îi asigură nemurirea, salvarea. “Zeu al metamorfozei, în același timp prezență și absență, Orfeu se situează la hotarul incert dintre două lumi, una nocturnă a virtualităților tainei, cealaltă solară, a împlinirilor realului. Cântecul său preaslăvește nu numai vizibil, ci și invizibil fecund de unde își trag seva toate întruchipările și făpturile lumii.”<ref id=”26”>Cornel Căpușan, Orfeu: motivul permanenței în lirica Renașterii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai ales prin atributul izolării. Cochilia sa îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea de virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995, p. 99.</ref> în această operă dramatizată cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Propriu zis melcul nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva ar fi o depășire a preexistenței în care se află, o pierdere a latențelor simbolice. El reprezintă doar tentația realului, deși posedș ca virtualitate latența unei procreații pancosmice.”<ref id=”28”>ibidem, p. 103</ref> Natura dezlănțuită în După melci e o ipostază „a demoniacului ca cealaltă fațetă a sacrului”<ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mulțimea robotind pământul.” Acesta este ultima ironie a tragismului vrerilor omenești ; pentru Faust „clipa cea frumoasă” venise. Această etapă semnifică regenerarea sa, determinându-l să descindă între semeni, să-i unifice. Ideea este că prin cultură vor exista din ce în ce mai multe virtualități de îndreptare a sorții omenești, iar cel ce înfăptuiește trebuie să posede un mecanism etic foarte bine format. Așadar, drumul faustic a ajuns la ideea de a face bine pornind de la cucerirea și contemplarea Frumosului bine ordonat. Între creator și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care a obținut holograma mentală, trupul propiu-zis, devenit un simplu obiect, poate fi îndepărtat. Deși Marcel și Sandu procedează identic, metodele lor sunt diferite. Marcel preferă realitatea cărnii, pe care o fragmentează la infinit, pe când Sandu prelungește carnalul în virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Sandu nu-i lipsește principala trăsătură a donjuanismului, aspirația. Se mai adaugă la aceasta și succesul asupra Irinei, încât putem spune că premisele s-au îndeplinit. Virtual, Sandu este un Don Juan. Din păcate așa va rămâne până la urmă, o virtualitate, chiar și în celelate romane, Ioana ori Jocurile Daniei unde i se oferă oarecare șanse de expansiune erotică.”<footnote Ibidem., p. 99 footnote> Sandu, eroul din Ioana, nu pare în nici un fel maturizat de experiența tragică a sinuciderii Irinei. El
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ales pentru femei. Intră acolo în starea de orfelinat matern și ies de acolo în stare de sterilitate intelectuală, de portavoce a taților culturali, întodeauna cerți. Maternitatea gândului filosofic nu doar că nu există, dar părea și o aberație ca virtualitate. Cine se poate revendica din femei în această zonă unde cugetul se destrupează cum numai în matematici se mai întâmplă? Cu vorbele lui Al. Paleologu (Bunul-simț ca paradox), cum să încerce să fie femeile metafizicieni, când ele însăși sunt metafizică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență: "în măsura în care sensul, în interiorul textului se exprimă nu numai lingvistic, ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a textului, pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine cu propria sa izotopie semantică, nu este decît o exploatare foarte parțială a virtualităților pe care i le oferă tezaurul lexematic; dacă își urmează drumul, atunci o face lăsîndu-l semănat cu figuri ale lumii pe care le-a respins, dar care continuă să-și trăiască existența virtuală, gata să reînvie la cel mai mic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]