2,884 matches
-
a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică încremenire : „ în mine însămi e iarnă / visul meu / își îngheață propria-i creangă “ ( Fulg ), albul fiind în același timp puritate și nerodire : „ ce creangă invocam / iubito iubitule / în inima iernii / prin viscolul înstelat de semințe / neadmise rodirii “ ( Necroza ). Fiecare spirit e în lupta cu limită și conștientizează tragic căderea, marcată aici prin îndoială : „ .....poate / cine stie / nici nu există astfel de oameni / și nici infinit Poate ). Divinitatea parcă s-a retras în
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Eleonora(LIDIA)Dondesi VISCOLUL Șuiera vântul nebun, Prin ferestre și prin fum, Fulgii se lasă purtați De al vântului destin Dușman al omătului, Ce
ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364121_a_365450]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Eleonora(LIDIA)Dondesi VISCOLUL Șuiera vântul nebun, Prin ferestre și prin fum, Fulgii se lasă purtați De al vântului destin Dușman al omătului, Ce-l ridică și-l răstoarnă Ca o rătăcita până, Într-o lume înghețată Unde sunt acum stăpâni Monștrii norilor cei
ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364121_a_365450]
-
prin fum, Fulgii se lasă purtați De al vântului destin Dușman al omătului, Ce-l ridică și-l răstoarnă Ca o rătăcita până, Într-o lume înghețată Unde sunt acum stăpâni Monștrii norilor cei suri. Referință Bibliografica: Eleonora(LIDIA)Dondesi,VISCOLUL / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ELEONORA(LIDIA)DONDESI,VISCOLUL de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364121_a_365450]
-
TITU DINUȚ, TOTEME DIN ȚARĂ COȘUȘTEI Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului TITU DINUȚ CRONICĂ DE CRĂCIUN Azi au căzut zăpezile în mine. Înoată sufletul spre maluri de Crăciuni. Colinda viscolul-n ferestre, Iar tu mă/ndemni în brad ceva să pu. Și urătorii bat în poartă. Spun cronici cu Maria și Isus. Pocnesac colacii în spuza din cuptor, Iar cozonacii de miresme s-au pătruns. Cu creițari cinstesc colindătorii Și-
TITU DINUŢ, TOTEME DIN ŢARA COŞUŞTEI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363137_a_364466]
-
roagă ca-n umblet, Solia trimisă în țara vecină, S-ajungă în pace și oastea să vină! Așa i-om sfârși pe dușmanii de-afară Și pleacă spre turnul de veghe de seară. Ajunge, -ngenunche, se roagă în noapte, Prin viscol spre ceruri trimite în șoapte, O rugă spre Domnul să-i ia din povară, Iar paju-l aude și-ndat` se-nfioară, Căci simte cum Prințului vocea-i slăbește Să-i curme rugarea nicicum nu-ndrăznește. Aleargă-nlăuntru să-l caute pe sfetnic Și
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte-ntre noi și eroi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi-n icoane Și-n lacrimile cotidiane, Eu frontul acesta nu pot doar să-l privesc Ci îți strig furtunos țară cât te iubesc. Văd drumul tău ce te duce spre iad, Mă
HABEMUS REX de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368396_a_369725]
-
-mă cu țara mea. Arată-mi că ai măcar un limpede semn, Arată-mi că măcar nu trăim un blestem. Eu totuși nu-nțeleg și nu știu cum Acceptăm un impracticabil drum; Cum acceptăm o noapte între noi și noi Și-un viscol câinesc în democratul război? În suflet purtăm regi și icoane Și-n lacrimile cotidiane, Eu frontul acesta nu pot doar să-l privesc Ci îți strig furtunos țară cât te iubesc. Văd drumul tău ce te duce spre iad, Mă
HABEMUS REX de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368442_a_369771]
-
scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu strigam din ce în ce mai stins și mai pierdut pe lume un fel de viscol de lumină un fel de formă fără nume [6] Și tu piereai înspre pustiuri în locul capului având cavou-acela care-n veacuri bătea sălbatic ca un vânt [7] Ana, strigam, pierduta noastră mormântul cum plutea pe zări ca o corabie statuie
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
vii din el arde-n verde iarăși lunca. Mamă, doar cu vorba ta toți ghețarii se topesc și în locul lor izvoare curg din ochiul omenesc. Mamă dă-mi din forța ta când doar sforile mă leagă și mă - ajută după viscol să rămân mereu întreagă... Mamă, tu auzi vioara, corzile în inimi plâng prin decorul freneziei uneori am pasul strâmb... Mamă, pace vreau să-mi dai c-am plătit tribut cu anii..., doar în parcul tinereții înfloriți mai sunt castanii... Mamă
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367849_a_369178]
-
Nici apariții, nici dispariții. Mă înfior! Câtă liniște! Este binecuvântarea primei ninsori. Se ninge ca-n primordii. Apar, pe rând, trecătorii, de la fereastră îmi par, o colecție de chipuri străine, apariții din lumi apuse, un fel de nuduri, tăbăcite de viscolele sărăciei, unele uriașe, altele minuscule, actori figuranți într-o mitologie locală; lăsându-ți impresia unui ultim rol într-o lume a umilinței. Cu spatele încorsetat de poveri facturate, până și viața e-aranjată pe rate, purtând câte două paltoane uzate
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
aici, în colivia asta mare. - Sigur ne vom întoarce? - Sigur, stăpână, cum să nu? - Bine atunci, hai să plecăm. Și stăpâna înepu tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriașe și viscolul formau un cor gălăgios și insuportabil în văzduh. Zburară așa o perioadă, la fel ca și moșii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi: - Măi surioarelor, haideți să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Bine atunci, hai să plecăm. Și stăpâna înepu tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriașe și viscolul formau un cor gălăgios și insuportabil în văzduh. Zburară așa o perioadă, la fel ca și moșii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi: - Măi surioarelor, haideți să-l căutăm pe Moș Crăciun, să-l cunoaștem și noi. Mai ales că moșul
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
tine, dacă nu ne-am fi întâlnit cu acei moși negri și urâți, care au vrut să-i scăpăm din colivie pentru a putea pleca în căutarea lui Moș Crăciun, răspunse stăpâna. - Măi cotanelor, nu-i legendă, se auzi vorba viscolului. Este adevărat că Moș Crăciun există. Acolo, în lăcașul său nu pot să-mi fac de cap nici eu, nu am voie de Sărbători, atâta timp cât moșul și ai lui sunt aici, în Pădurea Soarelui. - Cum adică nu ai voie să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Crăciun există. Acolo, în lăcașul său nu pot să-mi fac de cap nici eu, nu am voie de Sărbători, atâta timp cât moșul și ai lui sunt aici, în Pădurea Soarelui. - Cum adică nu ai voie să-ți faci de cap, Viscol? întrebă nedumerit stăpâna cotanelor. - Nu am voie să mă dezlănțui cum îmi place mie iarna, căci moșulului îi trebuie neaua liniștită pe pământ, să-i stea podoabele agățate pe brazii verzi și să-i cânte lăutarii, să fie frumos. - Da
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
pe care voi i-ați scăpat din colivia lor, sunt puși nu mai pe fapte rele. Stăpânul lor este Moș Gerilă, unul din cei care se împotrivesc Crăciunului, și vor să-i facă rău lui Moș Crăciun. Cotanele ascultară poveștile viscolului și ale zăpezii. Apoi nu mai spuseră nimic câteva clipe. Fâlfâiră din aripi, rotindu-se pe loc și făcând gălăgie. Văzând asta, zăpada își continuă vorba: - Acei moși negri, împreună cu stăpânul lor Moș Gerilă vor să-i facă rău lui
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
știu că moșii negri nu-l iubesc deloc. - Păi și până la urmă, cum știm noi care este adevărul? Dacă moșii negri cu Gerilă al lor sunt îndreptățiți să nu-l placă pe Moș Crăciun? - Păi îți spunem noi, vorbi iarăși viscolul. Știm sigur că Moș Crăciun este bun, iar Moș Gerilă ăsta este unul din răfăcătorii lumii. Ia să-mi spui tu, stăpână a cotanelor, unde i-ați găsit voi pe moșii negri? - Mda, în colivia aceea mare, răspunse acesta. - Aha
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
gândi în sinea lui: ,, Cred că ar trebui neaparat să-l cunosc și eu pe Moș Crăciun. Dacă are nevoie de ajutor, după cum i-am cunoscut eu pe moșii aceia negri și urâți?’’ După ce-și termină gândul, vorbi: - Dragă Viscol, drăguță Zăpadă, vă mulțumesc pentru tot ce ne-ați spus. Dragele mele surioare, haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
După ce-și termină gândul, vorbi: - Dragă Viscol, drăguță Zăpadă, vă mulțumesc pentru tot ce ne-ați spus. Dragele mele surioare, haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în ei. În același timp, cum toate erau din nou bune și frumoase în lăcașul lui Moș Crăciun, acesta îi spuse lui Mitru: - Acum Mitre, tot răul a trecut, așa că
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
parte din scriitori.Cei care sunt la conducere și se autopremiază. Ce ar fi însemnat pentru democrație să rămână doar P.C.R.-ul ? La această zbatere mai adaug cele 27 de cărți publicate, din care 3 romane: Chipul din oglindă, Insula Viscolului și Orbul din Muzeul Satului.Romane care sunt componente ale trilogiei „Insula Viscolului,” ce se constituie într-o frescă a societăți românești din secolul XX. Am publicat volume de poezie,teatru, eseuri și critică literară,dar și de proză onirică
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
fi însemnat pentru democrație să rămână doar P.C.R.-ul ? La această zbatere mai adaug cele 27 de cărți publicate, din care 3 romane: Chipul din oglindă, Insula Viscolului și Orbul din Muzeul Satului.Romane care sunt componente ale trilogiei „Insula Viscolului,” ce se constituie într-o frescă a societăți românești din secolul XX. Am publicat volume de poezie,teatru, eseuri și critică literară,dar și de proză onirică. Concluzionând,spun ce sublinia odată filozoful grec Constantin Tsatsos: „Fiecare artă în parte
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
În muguri de curand născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Ălei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Isi scutură vesmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gand Aezi din vechile balade, Isi cheamă dorul fredonând Cu glas
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
meu, obosit de-ntrebări Nu mai vrea trupul să-l înțeleagă... Veșnică goană e-n totul ce sunt, De dimineață și până în zori Nu mai am liniște, liniștea, ce-i? Nici în gânduri nu mai am sărbători... Sunt ca un viscol fără-adăpost Și Poezia e tot mai puțină Pe pământul acesta pe care-am mai fost- De toate acestea cine-i de vină? Doamne, ce Dor ne-tradus mă destramă, Dor de pasăre cu aripa frântă, Mi-e dor de-o
MI-E DOR DE-O DUMINICĂ, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366967_a_368296]