1,784 matches
-
directorul Prefecturii, mijlociu, sprinten și mare amatior de cucoși și de găini. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintăi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. Peste zi povestea prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură pe la tâmple și tot nu se mai săturase de dragoste. Cetea romane și cânta, sara, cu glas tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A pârât-o un om ticălos... Ș-atunci maurul a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar mai cu samă totală lipsă de respect. Eram și eu o victimă a bătăliei pe care specia lor o poartă de mii de ani împotriva omului. Faraonii, la Nil, nu s-au bucurat de cruțarea lor; nici Por-Împărat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șters din toate amintirile! Pentru a urca pe tron, el îl răsturnase și azvârlise în temniță pe propriul său părinte. Pentru a-și întări puterea, pusese să li se taie capetele fiilor celor mai nobile familii din regat, printre care vitejii Abenserrahi. Cu toate astea, în ochii mamei mele, crima de neiertat a sultanului era aceea de a-și fi părăsit soția, femeie liberă, verișoara sa Fatima, fiica lui Mohamed Stângaciul, pentru o roabă creștină pe nume Isabel de Solis, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a lungul acelor zile însângerate, Nur se rugase necontenit pentru victoria lui Tumanbay. Propriile mele sentimente nu erau prea diferite. Faptul că-l primisem cândva, într-o seară, pe sultanul mameluk sub acoperișul meu mă făcea și mai sensibil la vitejia lui. Și apoi, mai era și Bayazid. Mai devreme sau mai târziu, o bănuială, un denunț, o flecăreală l-ar putea da pe mâna otomanilor, împreună cu întreaga sa familie. Pentru siguranța copilului proscris, pentru siguranța noastră, trebuia ca Tumanbay să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se grăbise însă să-l declare nul de îndată ce trecuse Pirineii; apoi împotriva papei, aliatul „sperjurului“. Oștile imperiale începuseră să se regrupeze în Italia, spre Milano, Trento și Neapole. Pentru a le ține piept, Clement nu se putea bizui decât pe vitejia Cetelor Negre și a comandantului lor. Socotind că principala primejdie venea dinspre nord, acesta plecase spre Mantova decis să împiedice inamicul să treacă Padul. Din păcate, Carol Quintul avea și el aliați chiar înlăuntrul statului pontifical, un clan numit „imperialista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu siguranță în altă parte. Guicciardini reacționa în același mod. Numit locotenent general al trupelor pontificale, se afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un amestec de admirație și de furie: Dă dovadă de o mare vitejie, dar își riscă viața în cea mai măruntă încăierare. Or, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre membrii Cetelor Negre scăpați teferi încercau să se pună stavilă la câte o răspântie, dar erau foarte curând înecați sub valul asediatorilor. În cartierul Borgo și mai cu seamă în preajma palatului Vaticanului, gărzile elvețiene au rezistat cu o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu sutele, pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, și întârziind astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se spune că vitejia lor în luptă e nemaipomenită... că luptă în numele dreptății și cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel al creștinilor. Nero a ars mulți adepți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai multe luni trecuseră Danubius-ul și decimaseră două cohorte, și triburile dacilor prădători, care veneau din delta Danubius-ului, gata să atace legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de care. Deodată, vântul aduse mirosul de jăratic și de panis militaris, făcută din făină, apă și sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras pe loc pe la spate contra unui tarif de șase lire într-un taxi pirat negru a reușit să mă șucărească din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trăiam parcă după canoanele ei, după tainele ei, după calapodul ei. Începusem să mă cenzurez chiar înainte de a-mi da seama că mă las biruit. Nu pot decât să zâmbesc acum, când citesc, pe ici, pe colo, despre minunile de vitejie făcute de unii, de alții în lupta cu cenzura. Nu au existat prea multe astfel de minuni. Au existat doar complicitatea, doar târgul, trocul. Cât îmi dai, ca să-ți dau. Vidanjorii știu prea bine și se bucură când aruncă vulgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să accepte tăcerea noastră, căci slavă Domnului că, În această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință și de tăinuire care nu au nimic de-a face cu neroada Încredere că Excelența Voastră și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii pe care Îi tot lăsa pe drum aveau să-și organizeze propriul lor sindicat. Adevărul e că nu dispăreau numai bijuteriile. Cu timpul, familia Își pierdu plăcerea de a trăi. Familia Aldaya nu a fost niciodată fericită În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dezastrele războiului (1818-1820), artistul este în ipostaza spectatorului înspăimântat de ceea ce “nu se poate privi”, al disperării, angoasei și ororilor, a căror penibilă motivație este ura - Nu se știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7: E Crăciun unde bătrânii încărunțesc răbdători, P 8: E Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor, Se rotește peste câmpia unde vitejii mor. Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun! P 6:Crăciunul este cea mai luminoasă și mai generoasă perioadă a anului Crăciunul înseamnă iertare, împăcare și dăruire ... P 1: Dăruiește speranță celor ce n-au și întărește-i! P 2
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere și confirmate de evenimentele epocii . În culmea puterii sale , imperiul francez se întindea peste ceea ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de a-ți spune
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Astolfo, dar fără lancea lui de aur, ale cărei puteri îi erau necunoscute, făcea minuni și-și strânse oștirea împrăștiată sub loviturile acestui neașteptat atac. Sacripant, pe de altă parte, își îndemna oamenii la luptă prin fapte de mare și vitejie, curajul său fiind ațâțat de vederea Angelicăi care se ivise sub zidurile cetății. De acolo ea a fost martora unei lupte între Agrican și Sacripant. La un moment dat, apărătorul ei părea în primejdie de a fi învins, dar circazienii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nimeni n-a mai cutezat să-mi arate măcar o carte. Mi-am petrecut , deci, copilăria așa cum se cuvinea: călărind, vânând, învățând să lupz, căci, la ce-i poate folosi unui bărbat să stea toată ziua cu nasul în carte? Vitejia este a cavalerului și predica a preotului, aceasta este deviza mea. Recunosc, răspunse Roland, că armele trebuie să fie preocuparea de căpetenie pentru un bărbat, dar el nu se dezonorează câtuși de puțin prin învățătură. Dimpotrivă, învățătura este pentru celelalte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iute ce era, dar ca forță i-o lua înainte lui Bayard. Rinaldo a încălecat pe Rabican și a ieșit din peșteră. Pe drum ei au întâlnit un fugar din tabăra lui Agrican, acesta le-a povestit multe minunății despre vitejia unui cavaler al Angelicăi, încât Rinaldo a ajuns la convingerea că acel viteaz cavaler trebuie să fie Roland, deși nu-și putea închipui cum de a izbutit să scape din castelul vrăjitoarei. A hotărât să se ducă la fața locului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu au mers prea mult, prin această veselă regiune, că au și auzit zvon de tobe și famfare îndărătul dealurilor, trădând luptele ce se dădeau între păgânii de sub comanda lui Rodomont și forțele creștine. Rinaldo, văzând de pe culmea unui munte, vitejia cu care lupta Rodomont, și-a lăsat trupele în grija prietenilor săi și o porni în galop spre el, cu lancea întinsă. Sub acest atac irezistibil Rodomont a căzut de pe cal. Dar Rinaldo, nevoind să folosească acest avantaj, galopă îndărăt
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceea ce am de spus: ‘’Oastea lui Carol Magnul este învinsă și pusă pe fugă, astfel că dacă dorește să-și urmeze conducătorul, nu mai are timp de pierdut.’’ Cavalerul creștin, care nu era altcineva decât Bradamanta, o femeie egală în vitejie cu cei mai buni cavaleri, s-a oprit ca trăsnită la aceste cuvinte și cu bucurie ar fi părăsit lupta; dar Rodomont, adversarul ei, nu voia cu nici un chip să consimtă la așa ceva. Rogero, indignat înaintea acestei lipse de curtuazie
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]