1,143 matches
-
dintre aceștia, Mehmed (1656-1661), s-a concentrat asupra reformei interne; fiul lui, Ahmed (1661-1678), a relansat un puternic program militar cu accentul pe Transilvania și pe Ucraina. În 1678, Kara Mustafa Pașa, cumnatul lui Ahmed, a devenit și el mare vizir. Marea lui ambiție era să-i aplice o înfrîngere decisivă principalului inamic al otomanilor, Imperiul Habsburgic. În 1683, cu o armată de nouăzeci de mii de oameni, din care poate cincisprezece-douăzeci de mii erau efectiv trupe, el a ajuns sub
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fie apărat de o forță de mai puțin de douăzeci de mii de oameni. Asediul a fost întrerupt în septembrie de o armată aliată comandată de Charles și de Ioan Sobieski, regele Poloniei. Pentru acest eșec, sultanul a pus ca vizirul Kara Mustafa să fie strangulat, imperiul pierzîndu-l astfel pe cel mai capabil comandant militar al său. Încurajați de victorie, dușmanii otomanilor au încropit o nouă Ligă Sfîntă, din care făceau parte Austria, papalitatea, Veneția și Polonia, cărora li s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a căzut în 1686, iar Belgradul a fost cucerit în 1688. Veneția a repurtat victorii asemănătoare; a fost întreprinsă o campanie în Pelopones, iar Atena a fost ocupată în 1687. Înaintarea aliaților apuseni a fost însă curînd oprită. Un nou vizir din familia Köprülü, Mustafa, a intrat în funcție în 1689 sub sultanul Soliman al III-lea (1687-1691). Războiul Ligii de la Augsburg cu Franța a forțat Austria să-și retragă trupele de pe front. În cadrul unei contraofensive din 1690, armata otomană a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lui, organismul acesta stabilea delegații care urmau să se întrunească împreună cu reprezentanții altor vilayeturi în senatul Peloponesului, unde erau discutate chestiunile legate de administrație și de impozitare. Doi dintre reprezentanții acestui grup, împreună cu doi musulmani, erau membrii consiliului permanent al vizirului Peloponesului. Grecii din zonă beneficiau de asemenea de privilegiul de a trimite doi reprezentanți la Constantinopol, unde se puteau plînge direct Porții împotriva șefilor administrației locale, în legătură cu situația din regiunea respectivă sau cu actele arbitrare ale autorităților. Conducerile comunale din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
creștine albaneze. Spahiii albanezi și trupele de mercenari erau vestite pentru eficiența lor. Gărzile albaneze erau angajate de înalții oficiali de pe tot cuprinsul Balcanilor. Ca și musulmanii, albanezii aveau multe posibilități de a dobîndi posturi administrative influente. Cei patru mari viziri din familia Köprülü au avut cele mai mari reușite, dar s-a apreciat că cel puțin treizeci dintre cei de origine albaneză au deținut acest post.16 Musulmanii albanezi, care nu aveau nici un motiv să nu agreeze privilegiile acordate de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mari pierderi de vieți omenești. De exemplu, din cei 5200 de oameni trimiși în Persia, numai 500 s-au întors după pacea încheiată în 1727. Bosnia avea la vremea aceea un administrator inteligent, Ali Pașa Hekim Oglu, care a fost vizirul țării din 1753 pînă în 1740, cînd a fost trimis în Egipt. El guverna ajutat de un consiliu format din oameni de vază ai provinciei și din reprezentanți ai guvernului central. După plecarea lui, situația țării s-a deteriorat. În ciuda
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
militară ca să pună stăpînire pe unele proprietăți din sistemul chiflîkurilor și să obțină controlul politic. Ienicerii s-au implicat și ei în mai mare măsură în afacerile locale. În situația aceasta, administrația provinciei a devenit și mai slabă. Din cauză că autoritatea vizirului Bosniei scăzuse, a crescut în schimb cea a notabililor și a căpitanilor. Ali Pașa Hekim Oglu s-a întors în 1745, dar cu misiunea din partea guvernului central de a impune mărirea substanțială a impozitelor. El a revenit încă o dată în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cuprins atît orașele, cît și satele. În cadrul acestui deceniu, notabilii locali au strîns dările și s-au războit între ei. Căpitanii luptau împotriva ienicerilor, care, la rîndul lor, aveau conflicte cu alți ieniceri. În 1752 a fost trimis un alt vizir, Mehmed Pașa Kukavica, ca să facă ordine, acesta reușind prin 1756 să readucă pacea în provincie. El a revenit pentru un al doilea mandat între 1757 și 1760, dar a fost rechemat în urma plîngerilor făcute de propria lui administrație pe lîngă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o reformă a sistemului de percepere a impozitelor era fundamentală, astfel că reorganizarea administrativă era esențială. În secolul al optsprezecelea, cu toate că aspectului militar i s-a acordat atenție, au fost făcute puține încercări de îmbunătățire a structurii administrative. Sultanii și vizirii au continuat să strîngă banii necesari prin vechile metode de mărire a taxelor, prin adăugarea de noi dări și prin devalorizarea monedei naționale. Au continuat să fie folosite sisteme ineficiente și opresive de monopolizare a perceperii impozitelor. Corupția din administrație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
parcursul secolului al optsprezecelea, practic pînă în 1826, cînd au fost desființați, ei au constituit o cauză majoră a instabilității politice, demonstrîndu-și în repetate rînduri capacitatea de a ține sub control sau chiar de a răsturna mai mulți sultani și viziri la rînd. Practic, o rebeliune a ienicerilor la Adrianopol în 1703 a dus la urcarea pe tron a lui Ahmed al III-lea, care avea să se bucure de o domnie relativ lungă, pînă în 1730. Armata lui a avut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Petru cel Mare în bătălia de pe Prut, dar campaniile sale ulterioare împotriva Imperiului Habsburgic au eșuat, ceea ce l-a forțat să semneze extrem de defavorabilul Tratat de la Passarowitz. În timpul unei mari părți a domniei lui, el a beneficiat de serviciile unui vizir capabil, Damad Ibrahim Pașa, care o ocupat acest post între 1718 și 1730. Atît sultanul cît și sfetnicii lui au manifestat un mare interes față de evenimentele din Europa acelei perioade. Au fost trimiși reprezentanți la Viena și la Paris ca să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
exorbitante din timpul Perioadei Lalelelor au provocat inevitabil o reacție. Traiul luxos necesita bani mulți, iar sursa de bază a obținerii lor era tot sărăcitul mediu rural. Contrastul dintre opulența de la vîrf și mizeria oamenilor de rînd s-a intensificat. Vizirul Ibrahim a încercat să ia unele măsuri pentru mărirea eficienței guvernului și îmbunătățirea sistemului de percepere a taxelor, dar acesta a rămas într-o foarte mare parte neschimbat. O perioadă de inflație, foamete, epidemii de ciumă și tulburări țărănești era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lui Ibrahim și a suporterilor lui și care au preluat de fapt conducerea acesteia. Mulți dintre ei făceau parte din ulema, din corpul ienicerilor nemulțumiți sau din alte sectoare ale armatei. În septembrie 1730, cînd a izbucnit revolta, sultanul și vizirul se aflau la Üsküdar, alături de armată. Orașul a căzut foarte repede în mîinile răzvrătiților; sultanul a fost forțat să li-l predea pe Ibrahim, care a fost executat împreună cu doi din nepoții lui. Ahmed a fost apoi obligat să abdice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Africii. Perioada de pace ulterioară, care a acoperit domniile sultanilor Osman al III-lea (1754-1757) și Mustafa al III-lea (1757-1774), nu a fost folosită pentru reforma sistemului de guvernare și întărirea statului. Vechile abuzuri s-au răspîndit. Sultanii și vizirii își exercitau controlul prin metoda obișnuită de menținere a echilibrului de forțe dintre facțiunile rivale și ațîțîndu-i pe indivizii puternici unii împotriva altora. Mituirea, nepotismul și vînzarea funcțiilor au rămas atribute constante ale sistemului. În 1774 s-a urcat pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Marea Britanie și Olanda, care făcuseră mari investiții comerciale în zonă, aveau interese similare. În schimb, Rusia și Austria, ambele urmărind împărțirea imperiului, se opuneau oricăror măsuri care ar fi dus la întărirea potențialei lor victime. Halil Hamid I, unul dintre vizirii lui Abdul Hamid, s-a remarcat ca reformator, în ciuda perioadei scurte cît a ocupat postul (1781-1785). Și el a apelat la experți francezi și a acordat o mare atenție refacerii fortificațiilor de la granițele otomane. Dîndu-și seama că tot corpul de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a urmat, Selim al III-lea a fost ucis, dar nepotul lui, Mahmud al II-lea, a reușit să fugă și s-a alăturat rebelilor. După ce Mustafa a preluat controlul asupra orașului, Mahmud s-a urcat pe tron. Ca mare vizir al noului regim, Mustafa a încercat să întărească puterea administrației centrale, să-i țină sub control pe notabilii nesupuși și să readucă în actualitate reforma militară. Opoziția a fost încă o dată prea puternică. Ienicerii și prietenii lor și-au adunat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
administrației centrale, să-i țină sub control pe notabilii nesupuși și să readucă în actualitate reforma militară. Opoziția a fost încă o dată prea puternică. Ienicerii și prietenii lor și-au adunat forțele, iar în noiembrie 1808 i-au învins pe vizir și pe Prietenii de la Rusciuk. Mahmud al II-lea a rămas totuși sultan. Acesta avea să se dovedească a fi un conducător energic. Ca să împiedice eventualele intrigi, el a pus să fie ucis Mustafa al IV-lea, care domnise doar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să fie stabilite și percepute de oficialii sîrbi. Sîrbii au obținut pentru a doua oară aprobarea și sprijinul guvernului central. Nu numai că forțele lor erau victorioase pe cîmpul de luptă, dar sultanul l-a numit totodată pe Abu Bekir, vizirul Bosniei, pașă de Belgrad, dîndu-i poruncă să-i zdrobească pe ieniceri. În august 1804, forțele dahiilor au fost înfrînte, iar cele patru căpetenii executate. Odată cu eliminarea acestui pericol, era de așteptat ca situația din provincie să se îmbunătățească, dar, practic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aplicării prevederilor articolului VIII din Tratatul de la București. Decis să ducă o politică de conciliere, guvernul otoman l-a destituit pe generalul comandant al Belgradului, pașa Suleiman Usküplü. Au început după aceea negocierile dintre reprezentanții sîrbi și Marashli Ali Pașa, vizirul Rumeliei. În noiembrie 1815 s-a ajuns la un acord verbal, confirmat ulterior de sultan printr-un firman. Miloš a pretins și a obținut termeni asemănători celor pe care Poarta fusese dispusă să i-i garanteze lui Karagheorghe în 1807
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să-și păstreze armele, le acordau privilegii comerciale și amnistie deplină celor care participaseră la revoltă. Termenii acordului instituiau un stat sîrb semiautonom, strîns legat însă de Imperiul Otoman. După încheierea înțelegerii, atît Miloš cît și Marashli, care a rămas vizir al Rumeliei pînă în 1821, au încercat să mențină o situație pașnică. Miloš se confrunta acum cu problema organizării unei noi administrații și cu combaterea aceluiași fel de opoziție care i se făcuse și lui Karagheorghe. Chestiunile politicii interne urmau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și marile puteri și chestiunea pămîntului și a țăranului. Problemele economice generale sînt tratate în secțiunea următoare. SERBIA DE LA MILOŠ LA MILAN Să ne amintim că statutul principatului sîrb fusese stabilit pe baza înțelegerii dintre Miloš și Marashli Ali Pașa, vizirul Rumeliei. Lui Miloš i s-a recunoscut titlul de cneaz suprem, guvernul lui urmînd să administreze țara și să strîngă impozitele. Domnia lui nu a fost însă ereditară. În plus, spre deosebire de Principatele Dunărene, prezența otomană în Serbia era încă puternică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Aziz, au jucat un rol mai puțin important decît miniștrii, situație care a dus firește la apariția unor fricțiuni între cele două centre de influență. Primul mare reformator a fost Mustafa Reșid Pașa, care a fost de șase ori mare vizir și de trei ori ministru de externe și ai cărui colaboratori erau Áli Pașa și Fuad Pașa, ambii avînd o mare experiență europeană. Ahmed Cedvet Pașa a devenit cunoscut pentru supravegherea elaborării noului cod de legi, cunoscut sub numele de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
continua pînă la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Cu tot controlul musulman asupra Bosniei, Poarta nu reușise să se bizuie pe această regiune ca sprijin împotriva adversarilor ei. În timpul revoltei sîrbilor, guvernul otoman nu primise un ajutor efectiv decît în 1813, cînd vizir era Ali Pașa Derendelia. Curînd după aceea a avut loc la Sarajevo o rebeliune a ienicerilor. În ciuda faptului că un alt guvernator, Ali Celăleddin Pașa, a înregistrat o serie de succese împotriva rebelilor, Poarta nu a fost în stare să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Mustafa în momentul în care albanezii au fost învinși de o armată otomană comandată de Mehmed Reșid Pașa. În cadrul întîlnirii cu Husein, Mehmed Reșid l-a asigurat că cererile lui vor fi satisfăcute și că s-ar putea să devină vizir al Bosniei. Cînd s-a întors acasă, Husein a fost pus în fața unei răscoale îndreptate împotriva autorității lui, condusă de Ali Rizvanbegović și de Smail Aga Čenghić din Herțegovina. Forțele otomane îi sprijineau, și, împreună, l-au învins pe Husein
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Reședință a marelui Eialet (pașalîc) de Timișoara, cetatea se alătură celorlalte „sangeacuri” (subdiviziuni teritoriale) înființate la Lipova, Cenad, Gyula, Moldova Veche, Orșova, și mai apoi Ineu, Caransebeș și Lugoj, devenind sediul beglerbeiului, cu rang de pașă sau uneori chiar de vizir. Lumea creștină continuă să aprecieze însemnătatea Timișoarei și după ocuparea ei de către oștile turcești. Într-o scrisoare adresată în aprilie 1596 nunțiului papal Visconti, i se recomanda intervenția pe lângă principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, ca să cucerească Cetatea Timișoarei, căci „cucerirea ei
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]