814 matches
-
pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lor, dar parcă era și acel sfârșit așteptat cu atâta încordare de Lenora. Totuși nu avu spre bărbatul ei acele mișcări care o aplecau ca pe o plantă amoroasă spre umărul lui. Se uita fix la el. - Am dat instrucții vizitiului - zise - și altele ce trebuiau făcute. Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu baloanele vătuite ale norilor albi pe cearceaful albastru supărător; opera probabilă a italianului, a omului care trecuse pe acolo. în decorul acela îi puteai vedea pe toți jucând o pantomimă absurdă, cu gesturi frânte și în fund pitulîndu-se Ioghi, vizitiul octogenar, care sta acum pe capră, și nevastă-sa, vrăjitoarea gheboasă, dădaca lui Mika-Le, ținând o capră neagră de panglici. Realitatea năștea astfel închipuiri, care i se suprapuneau ca un al doilea adevăr. Mini își reaminti o după-amiază când Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când, tăcute și serioase, Mini și Lina țineau hățurile. Mini nu refuzase să însoțească pe Lina, amica Nory fiind în ultimul moment reținută de afaceri ce nu se puteau amâna. - Singură nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ascultăm cum se înfurie apa în căderea ei spre baraj. Nu l-am cunoscut pe moș Dumitrache. A fost pentru mine doar un personaj despre care știam că a lucrat la moșia boierului cu bunicul meu. Bunicul meu a fost vizitiul boierului, umbla în uniformă scrobită și purta mănuși albe, era elevat și vânjos, vorbea frumos cu toată lumea și era iubit sau poate doar temut de mulți. Moș Dumitrache era paznic al recoltelor boierului, cred că se numea vătaf ...Era dur
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și ispititoare. Numai că astă seară n-o guști pe de-a ntregul. Ți-ai lăsat câteva gânduri în caseta cu bijuterii a lui Omalissan, acolo unde ea tocmai își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce, C-un sac de somn pe capră: ghebosul vizitiu. În limba țării tale mă necăjeam a spune Că ești supremul bine, înaltul meu regat, Că nu cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
peste așa o minune în fuga calului”...Ucenicul călugărului iese de după tejghea, vine să sărute mâna călugărului și să primească baslogovenie...Ieșim. Dincolo de turnul clopotniță, ne întâmpină forfota târgului. Pe aici se mișcă altă lume. Trăsuri pe capra cărora tronează vizitii care - țepeni precum parii - trec în trapul cailor dinspre sau spre palat. Pe alături merg în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești grăbiți spre îndeplinirea cine știe cărei porunci...Ne oprim în fața palatului gospod. Seimenii cu sânețle
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pună neîncetat Întrebări despre Maestru, despre sănătatea, starea acestuia și, Îndeosebi, despre ce spunea Djamaledin În legătură cu situația din Persia. Când veni momentul să plec, Îmi Închirie o cabină pe un pachebot rusesc aparținând liniilor Caucaz-și-Mercur. Apoi mi-l dădu pe vizitiul său, căruia Îi Încredință misiunea să mă Însoțească până la Kazvin și să-mi rămână În preajmă atâta vreme cât voi fi avut nevoie de serviciile sale. Vizitiul se dovedi de Îndată foarte descurcăreț, adesea chiar de neînlocuit. Nu aș fi știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Închirie o cabină pe un pachebot rusesc aparținând liniilor Caucaz-și-Mercur. Apoi mi-l dădu pe vizitiul său, căruia Îi Încredință misiunea să mă Însoțească până la Kazvin și să-mi rămână În preajmă atâta vreme cât voi fi avut nevoie de serviciile sale. Vizitiul se dovedi de Îndată foarte descurcăreț, adesea chiar de neînlocuit. Nu aș fi știut să strecor câteva monede În palma acelui vameș cu mustață mândră, ca să catadicsească să lase, pentru o clipă, narghileaua său și să vină să-mi vizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea datoria de a o Întârzia cât se putea de mult, căci, de Îndată ce sosește felul principal de mâncare, În acea seară un djavaher polow, „orez cu giuvaericale”, fiecare invitat Îl Înghite În zece minute, se spală pe mâini și pleacă. Vizitiii și purtătorii de felinare se Înghesuiau la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost greu să facă hârtia să treacă dintr-o mână În alta; prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc, Șirin părăsi ceremonia, Își chemă vizitiul și o așeză pe „mama” alături de ea. Ca să nu atragă bănuieli, cupeul cu Însemnele regale se opri În fața Hotelului Prévost, de unde cele două femei, acoperite cu văluri grele, Își continuară drumul pe jos. Revederea noastră se dovedi doar cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
femei, acoperite cu văluri grele, Își continuară drumul pe jos. Revederea noastră se dovedi doar cu puțin mai Însuflețită decât prima Întâlnire. Prințesa mă măsură din priviri, cu un zâmbet În colțul buzelor. Dintr-odată, Îmi spuse: — Mâine, În zori, vizitiul meu va veni să vă caute, fiți gata, acoperiți-vă cu un văl și mergeți cu capul plecat! Eram convins că avea să mă conducă la legația mea. În momentul În care caleașca ei trecea de poarta orașului, am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Anca, Alina Bosac, și mai au acest privilegiu profesorii titulari actuali: Claudia Vacariu și Mihaela Prisacaru. Profesori, Claudia Vacariu Mihaela Prisacaru ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Învățător, Valeria Avasâlcei Învățător, Oana Grivincă Învățător, Neculai Avasâlcei Învățător, Monica Dumitrașcu Învățător, Anca Dăscălescu Învățător, Cătălina Vizitiu Învățător, Loredana Țară Învățător, Claudia Medrihan Învățător, Elena Petrache Învățător, Carla Grădinaru Motto: Viața în acțiune este cel mai bun învățător. (Nicolae Iorga) Dumnezeu a creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
uman și terenul aferent.Om în etate,cu judecată, căsătorit,cu fete măritate,priceput în gospodărie. Celălalt vecin,nea Zare,mai puțin gospodar, însurat,cu băieți plecați la oaste,înclinat spre pahar,lucrase la dispensar ca om de serviciu și vizitiu. In perioada CAP-ului,când terenul din intravilan era a statului,își mutase gardul pe fosta proprietate a lui Vova.Un gard înalt de 50 de centimetri,devenise mărul discordiei.Litigiul provenea de la o suprafața de teren de 250 m.p.
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
plângă. Știa unde s-a dus băiatul... „De-acum nu-l voi mai vedea. Doar cine știe când și cum...” Străinul, cu vădite semne de enervare, a privit mustrător la jandar, gratulându-l: „Halal om de ordine ești!” Apoi a poruncit vizitiului: „Nu ne oprim decât în pădure, pe malul râpei unde am fost în zori... Mână!” Nu a durat prea multă vreme și se aflau deja în inima pădurii, lângă prăpastie. La câțiva pași se vedea o foaie de cort întinsă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se scurge pe nesimțite și e greu să nu-i pierzi șirul. Dar într-un târziu i se aduse doctorului Coutras mesajul că Strickland e pe moarte. Ata aținuse calea șaretei care ducea poșta la Papeete și-l implorase pe vizitiu să se ducă imediat la doctor. Însă când sosi chemarea, doctorul era plecat și află vestea abia seara. Era imposibil să mai pornească la o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plăceau mesele și petrecerile și care primea numeroase invitații, George Du Maurier se plângea de mult de inconvenientul traiului atât de departe de Londra atunci când participa la astfel de evenimente. Trăsura era diabolic de scumpă, după cum protesta el adesea, căci vizitiii cereau sume substanțiale În plus pentru a urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mine - adică pe timpul pe care Îl petreceai cu mine, nu c-ar fi chiar atât de mult. Fenimore roși puțin și Întoarse capul să se uite pe fereastră, la căruța și calul unui telal, care trecea huruind pe stradă, În timp ce vizitiul scotea un strigăt răgușit, neinteligibil, pentru a atrage atenția. — Dar am Înțeles-o, dată fiind situația ei nefericită. Nu i-am purtat ranchiună. Cred Însă că, pe măsură ce se apropia sfârșitul, a simțit dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]