1,035 matches
-
ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a venit, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între cabaret și bordel. Oricât s-ar fi străduit, având totuși o imaginație redusă nu putea cheltui cât câștiga, așa că devenea din ce în ce mai bogat. Se dispensase de mult de girul patronului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brațul subțire cum încearcă să i se strecoare pe sub umerii strânși și părul ei moale fluturându-i deasupra obrazului. — ...uită-te la tine că ești numa piele și os. D-aia te tot trage și somnu, d-aia n-ai vlagă în tine... Eu toată viața mi-am purtat de grijă, și omu meu la fel. Și-acu mă uit că-și pune o farfurie plină ochi, și moaie pâine-n ea și-și face o ciorofleacă, și-așa o mănâncă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indiferent de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În continuare evenimentele de la Timișoara pe seama unor forțe ostile României (agenturi străine, cercuri imperialiste), cere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care-mi suge sângele. Picătură cu picătură îmi sugi liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai să le spui oamenilor: „Priviți-l pe soțul meu, sărmanul George!“. Nu crezi un cuvânt din tot ce spui, așa că nu-ți mai bate gura de pomană. — Ba cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Dumnezeu, știa, instinctiv, că așa ceva nu există. Povara păcatelor, însă, era altă poveste: exista o povară și o amintire dureroasă, suferință și frustrare și remușcare. George nu mai fusese pe la ea de o săptămână. Se simțea lipsită de orice vlagă, ca în vis când mușchii refuză să se încordeze și picioarele se împotrivesc să se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima ei seară ușa n-a fost încuiată. Dincolo de ușă, pe palier, ardea lumina de pe scară și vecina ei, doamna Saicovici, nu bănuia nimic. Mai era ceva mai puțin de o oră și jumătate până la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar o vorbă, ci - privind spășit în pământ - i-a întins mâna lui Toaibă... Trestie a rămas încă o vreme în fața cortului postului de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care l-a mai ținut în picioare. Apoi s-a lăsat să cadă - ca o mănușă - pe pământul reavăn al înserării tomnatice... La spitalul de campanie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut... După o vreme a oftat și a vorbit ca din altă lume: Dusu-te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
unui gând, cu care să înfrunți insomnia, o carte citită în miez de noapte, un măr / sau o cană cu lapte. Și pentru contraofensiva la orice amintire resentimentară există un inepuizabil armament salutar, încât, conchide triumfător poeta, n-are ea vlagă câte arme / ai tu în firidele inimii. Fiind clasică structural, pentru Ștefania Oproescu, contemplarea și trăirea plenară a culorilor dă impresia că e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu cred în lucrurile noi decât atunci când constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că, ori de câte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe când ceilalți se apără fără vlagă; astfel încât cel ce vrea să introducă legi și orânduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
noi îl numim meschin pe acela care nu-și îngăduie decât prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sunt considerați darnici, alțiilacomi; unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvântul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mândri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățânați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
au spus foarte puține sau deloc. Ceasul la care ne putem vedea îl știi, așa că acum e bine să mergi la odihnă, iar la ora știută vom porni la treabă. Noapte bună, fiule. Noapte bună, sfințite - am răspuns eu fără vlagă, ieșind. Am coborât în grădinița din fața chiliilor, de unde aveam vedere asupra ferestrei Zânei. Dincolo de geam, întunericul, însă, era stăpân ca de când lumea... În acea noapte, asupra mea s-a abătut somn greu, cu un vis chinuitor... ... Parcă mă întorceam din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ziceam astfel, uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a părut aventura cu Yvonne Rossignol, vestita primadonă de la sfârșitul secolului trecut. Venise de la Paris, cu vreo 45 de ani înainte, să dea o serie de reprezentații la București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în toate piețele. 25. La toate colțurile ulițelor ți-ai făcut înălțimi, ți-ai necinstit frumusețea, ți-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii. 26. Ai curvit cu Egiptenii, vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, și ți-ai înmulțit curviile, ca să Mă mînii. 27. Dar iată că Mi-am întins mîna împotriva ta, am micșorat partea de întreținere pe care ți-o rînduisem, te-am lăsat în voia vrăjmașelor tale, fiicele Filistenilor, care au roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
le voi duce la odihnă", zice Domnul Dumnezeu. 16. "Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade." 17. "Și voi, oile Mele, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18. Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
grâne, plină de dor Și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ajuns la ușa mea. Ce vreți, când ești singur și pe deasupra și istovit, ți se întâmplă ușor să te crezi prooroc. La urma urmei, asta și sunt, în pustiul acesta de piatră, de cețuri și de ape putrede: prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, Elie fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o ușă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată?” gândeam eu pe când sorbeam ultimele picături de lapte. În acest timp, bătrânul își făcea de lucru prin chilie. Se vedea cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]