1,064 matches
-
în această zonă poate fi apreciată după un document din 1070 în care este menționat satul Vlasici. În secolul al XIV-lea vlahii din Croația aveau organizare proprie și se conduceau după „jus vallachorum” având celnici, cneji, vlădică, voevod. Emigranții vlahi din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru se bucurau în Croația de o situație materială mai bună. Aici este cunoscută o comunitate numită „băiași” a căror origine se presupune a fi zona minieră din Transilvania. Numărul lor ar ajunge la 50.000 și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
termenul de Morlaci este atribuit tuturor romanicilor din peninsula Balcanică, în altele denumirea este dată numai celor din partea de vest și emigranților spre Austria, Silezia, Moravia etc. Slavii numeau păstorii din regiunile muntoase ale vestului balcanic Morovlachi sau Morlachi adică vlahii de la mare. Presiunea musulmană și tendințele de slavizare au silit românii din Bosnia și Herțegovina să emigreze spre Dalmația, Croația și Insulele din Marea Adriatică cunoscuți cu numele de morlaci. De aici ei au emigrat și spre nord-est așezându-se
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Că mi-i ciudă când o văz ... Etnonimul karavlah dispărut astăzi era atribuit acelora care ei înșiși se numeau astfel. Cu acest nume erau înregistrați în actele oficiale pentru a deosebi românii emigrați din țară de macodoromâni, aromâni, fârșeroți, morlaci, vlahi. Existența lor în sate, de cele mai multe ori era minoritară. Menționăm localitățile după studiul din 1906. Pârcovic, districtul Vlosnița avea 12 case locuite de 70 suflete. Ocupația principală agricultura și executarea obiectelor din lemn necesare gospodăriei. Simic aparține districtului Vlasenița. Bărbații
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Simpla enumerare a ramurilor romanității balcanice dispersată și dispărută în marea slavă astăzi este de mică semnificație. Nici istoria nici cultura nu are temei să facă lumină într-un proces demografic consemnat cu slabe înțelesuri pentru istoria universală. Au dispărut vlahii seminție altă dată înfloritoare dar stingerea lor nu este un fenomen doar al trecutului. Au dispărut romanicii din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru, Croația, Dalmația, după ce au fost mai întâi divizați prin intruziunea migratorilor și apoi aserviți prin forța armelor, a legilor
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
colțuni de aba, cojocul, apoi bogatele piese de îmbrăcăminte și ornament la femei au mari asemănări cu portul românesc. Tradițiile, obiceiurile la nunți, botez, înmormântări apoi cântecul și jocul se apropie de cele ce se cunosc la români. Vechimea emigrării vlahilor în zona Moravă nu este precizată și nici locul lor de origine. Emigrația din Țările Române este mai puțin probabilă și argumentele în acest sens nu sunt convingătoare. Se știe că păstorii din zonele muntoase ale Croației, Bosniei, Muntenegru, Dalmației
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
și în albaneză, pe care le consideră "un act cultural notabil și necesar". Cât despre demersul transpunerii în limba aromână, este apreciat cu atât mai mult cu cât, spune autorul studiului, "trăitori prin secole în spațiul balcanic, aromânii, numiți și vlahi, macedo-vlahi etc., și-au păstrat cu stăruință propriul grai, datinile și tradițiile culturale, în pofida atâtor împrejurări nefaste. În ultimele secole, din rândul lor s-au ridicat numeroși cărturari, literați, poeți etc., mulți cu o contribuție remarcabilă în istoria culturală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adaugă alte nume din alte zone: Vidin (Bulgaria) Ivan Alexandrov, S. Nikolova, Em. Naidenov, M. Coșereanu, Skopje (Macedonia) Vangya Shterjova, S. Javanovska, apoi Suedia Ion Miloș, Germania Rodica și Ion Ciurea, Viorel Roman, Franța George Astaloș, S.U.A. Fl. Smarandache, Petra Vlah, Israel Shaul Carmel, Ionel Știru, M. Davidsohn, G. Mosari. Acum, parcă toate drumurile duc la... Iași. Dintotdeauna există un Drum spre Centru, concretizat în "mișcări centripete ale literaților din provincie. Junimismul, născut chiar la Iași, Școala Ardeleană, eliadismul, mișcarea "Iconar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
124, 125, 156, 259, 260 VELÁSQUEZ, D. R., 82 VERDI, Giuseppe, 146 VERLAINE, Paul, 174 VERNE, Jules, 83 VIANU, Tudor, 69 VIERU, Grigore, 104, 183 VIGNY, Alfred de, 58 VILLON, François, 199, 244 VIVALDI, Antonio, 46, 190 VLADIMIRESCU, Tudor, 68 VLAH, Petre, 106 VLAICU, Aurel, 200 VOGT, Rudolf, 57 VOICA, Adrian, 74 VOICULESCU, Vasile, 222, 223 VOINESCU, Alice, 9, 178 VOLTAIRE (Arouet), 51, 59, 194 VRABIE, Diana, 260 VULCĂNESCU, Mircea, 68, 69, 176 W WAGNER, Richard, 190 WEIDNER-CIUREA, R., 260 WERNER
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Din 1895 ea a devenit Însă linie de acțiune prioritară. Stă dovadă, Între altele, energia cu care D. A. Sturdza a Îmbrățișat cauza românilor macedoneni după 1896, căutând un succes spectaculos În negocierile cu Poarta privind instituirea unui mitropolitul român pentru vlahii balcanici, și mai ales maniera furibundă În care Ion. I. C. Brătianu a susținut-o după 1902, din postura de ministru al afacerilor externe. „Pentru România - avea să noteze mai târziu În memoriile sale prințul diplomat Dimitrie I. Gr. Ghica, fost
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Sârbia) în 1442 îl bat Turcii la Sânt și înconjură Sibiul. Corvin se reface, bate pe Turci și despresură Cetatea. Îi bate din (Vașap) nou când se întorc să-și ia revanșa sub comanda lui Cule-Sahin, begler begul Rumaliei. Ac vlahi La 1443 trece Dunărea și bate pe Ac-Iflac Turci la Niș. Bogdania Pacea din 1444 (începutul anului) Regele Vladislav la Veneția pacea. Cade în bătălia dela Varna. Huniade regent Pierde o bătălie în 1448 Belgrad 1456. În acelaș an, moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi la Gurăslău (1601), asupra lui Sigismund Bathori. Câteva zile mai târziu, domnul român era ucis pe Câmpia Turzii, din ordinul „aliatului“ său Basta ; capul retezat a fost adus în Țara Românească, iar trupul descăpățânat îngropat îmtr-un loc neștiut până azi. Vlahul se cuvine fitecine să poarte cernit strai c-a murit Mihai, că și-au pierdut domnul viteazul și omul, cu nume de faimă de-l rosteau cu teamă cari mai de cari turcii și tătarii, ungurii și leșii tremurând ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în scris indiferent unde, fără raportare la fenomenele etnolingvistice pe care le denumesc, la caracterul istoric și zonal al acestora, și sunt apreciate doar după criteriul fonetic, scoase deci din continuitatea materialului lingvistic pe coordonatele istorică și teritorială. Astfel, pentru vlah se face trimitere la tribul celtic volcae menționat de Caesar în De bello gallico, pentru slav, la pârâul Sluia din zona Smolensk, pentru bulgar, la o populație turco-mongolă venită de la Volga, pentru ungur, la un nume etnic turcic, etc. Pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Volga venind peste slavii din sudul Dunării și dându-le un nume. Nici francii nu pot fi eponimi pentru francezi întrucât numele lor (cf. Flandra, Olanda) au - ca și galii cu celții, germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe grua, pl. gra „femeie”; vezi și rom. Gruia, greu. Analiza etimologică a denumirilor de populații, ca de altfel a întregului fond lexical al limbii române, se impune a fi făcută în virtutea continuității globale a materialului lingvistic. Astfel, numele etnic vlah își are originea în constituirea opoziției Roma - Latium, ai cărei termeni provin din continuitatea euro-afro-asiatică a materialului lingvistic. Roma, cu varianta Rema, se corelează cu Lima, numele zeiței care veghea și apăra pragul ușii, și cu limes (limită, bornă, frontieră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și vlah, flac, pentru înțelegerea cărora este lămuritoare trimiterea la olat (provincie, regiune, ținut, teritoriu; moșie). Noua stăpânire instaurată de Roma în teritoriile cucerite este succint caracterizată de Miron Costin prin cuvintele: cineș domnul cu olatul său. Cuceritorii romani au schimbat, la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slăbită, ceea ce îi punea viața în pericol. Că flaccus indica, cel puțin inițial, originea sau apartenența provincială, vlahă, a unei persoane o demonstrează și Horațiu Flaccus, poet originar din Apulia, supranumele opunând de timpuriu pe cetățenii Romei, adică pe romani, vlahilor, ca reflex al dihotomiei: Roma - Latium. Cuvântul în discuție este mai vechi decât atestările romane și decât legendara fundare a Romei (a. 753 î. Hr.): oamenii Latiumului italic îl aveau din substrat (cf. osc. Flakis). Îl aveau și grecii, Herodot (sec
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin Latialia. La Ovidiu Latialis înseamnă „referitor la Latium, latin”; Latialis sermo era „limba latină”. Ca provincie a Romei, Latiumul își avea zeul său suprem numit Latialis, Latiaris sau Latiarius Jupiter. În urma cuceririlor romane în spațiul tracic au apărut termenii vlah sau vlașin pentru „latin” și Vlahia pentru „Latia”, cu variantele lor, care au acoperit întreaga romanitate, inclusiv Italia, dar în mod deosebit Romania orientală. A se vedea și Lituania, Letonia. În consecință, Latia lingua a devenit „limba valahă”, jus Latii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
inclusiv Italia, dar în mod deosebit Romania orientală. A se vedea și Lituania, Letonia. În consecință, Latia lingua a devenit „limba valahă”, jus Latii, „dreptul valah”, adică al popoarelor supuse Romei. În fostul spațiu tracic a apărut cu timpul opoziția vlah „latin”, adică „atârnat, dependent” de Roma - slav „liber, independent”. Această dihotomie a avut ca rezultat constituirea pe de o parte a romanității orientale, iar pe de altă parte a lumii slave. Ambele forme provin din fonetizarea spiritului aspru dinaintea lichidei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu a eleva. Fără fonetizarea spiritului asupru sunt rom. lume, vgr. laos „populație, mulțime, trib”, sl. lĭudi „oameni”, germ. Leute „lume, slugi”, lat. liberi „copii”. Ridicarea cuvântului slav „liber, slobod, neunit” la sensul de nume de populație și constituirea opoziției vlah - slav a fost determinată de răspândirea prin latinitate a creștinismului, care se proiecta asupra întregului spațiu tracic. Dar instituirea cultului creștin pe întreg acest spațiu a fost subminată de împărțirea imperiului între Roma și Constantinopol. În aceste condiții istorice, spațiul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
treilea imperiu, de esență valahă, opus celorlalte două prin compoziția sa preponderent rurală. Situația lingvistică și confesională care s-a creat în acest imperiu roman a dus la diferențierea treptată în cadrul uniei a două etnii principale: pe de o parte vlahii, care alcătuiau romanitatea orientală, unită prin latinitate și creștinism, pe de altă parte slavii, care au persistat în tradiția mitologică a tracilor. Latinizați incomplet și în proporții diferite, indoeuropenizați însă ca expresie lingvistică, slavii și-au păstrat în măsură preponderentă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-lea se spune că „la cererea cnejilor slavi Sveatopolk, Rostislav și Koțel au fost trimiși slavilor învățătorii credinței întru Hristos Metodie și Chiril” (Ivanova, p. 486). Este de observat și faptul că prin cuvântul latin, ca și prin roman sau vlah, se defineau nu numai popoarele de limbă latină, ci tot ceea ce întrun fel sau altul - lingvistic, religios sau administrativ - intra în sfera latinității. Ne limităm la un singur exemplu din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, citat de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p. 71), ceea ce oferă o imagine, fie ea și incompletă, a dimensiunilor spațiului dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație separatistă cronicarul respinge numele etnic vlah „latin“ pentru Moldova: „Ci noi acesta nume (Vlahia) nu-l priimim, nici îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aminteau de Traian și de locurile glorificate prin numele său, precum și de virtuțile și calitățile lui antice” (p. 227 urm.). 2. Limba română a apărut direct și nestrămutat din latină, ca și italiana. Ambele popoare, român și italian, sunt vlohi, vlahi, romani. Aceste identități justifică aprecierea că româna are lexic atât latin cât și italian: „Limba ieste dovada că în graiul nostru până astăzi sânt cuvintele, unile letinești, iar altele italienești. Să miră un historic anume Cavație, dzicând: «De mirat lucru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
237). e) În sfârșit, comentând versurile lui Ovidiu despre Flaccus, el remarcă printre altele că acest nume „la Istoriile Râmului ieste Fulvius Fleacus consul, precum chiema ei pre atuncea hătmăniile lor” (p. 248), ceea ce deschide calea spre înțelegerea lui Flacus/vlah ca titlu feudal din seria von, pan, ot, de. Teoria istoriei a rămas mereu în urma sentimentului popular al unității de neam. Observăm în această privință că fundamentarea teoretică a divizării teritoriale se făcea de către cronicari după prima mare unire a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu și-au putut altera limba cu limba acelor năvălitori. Acest argument izvorăște din perceperea statică a limbii, în care orice modificare înseamnă alterare sub influențe brutale din exterior. Cel de al doilea argument constă în manevrarea termenilor roman și vlah pentru a rezulta descendența romană, și nu italiană, a românilor: „Moldovenii, spune Cantemir, nu s-au numit niciodată italieni, ci totdeauna au păstrat numirea de romani, care în acea vreme când capitala lumii întregi era la Roma era comun tuturor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]