928 matches
-
al Lituaniei fost ideea șleahtei din Polonia Mică. Polonia Mică se întinde între Munții Carpați la sud și râurile Pilica și Liwiec la nord. Teritoriul Poloniei Mici se întinde în principal în regiunea de podiș a Platoului Malopolon. În fapt, voievodatul Polonia Mică, care a primit numele său după această regiune, este mult mai mic decât teritoriul istoric și acoperă doar partea de sud-vest a regiunii istorice. Polonia Mică se învecinează la vest cu Silezia și Polonia Mare, la nord cu
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
istorice. Polonia Mică se învecinează la vest cu Silezia și Polonia Mare, la nord cu Mazovia, la est cu Rutenia Roșie (a cărei marea parte apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
Polonia Mare, la nord cu Mazovia, la est cu Rutenia Roșie (a cărei marea parte apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
Mazovia, la est cu Rutenia Roșie (a cărei marea parte apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
Roșie (a cărei marea parte apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
apartine Ucrainei) și la sud cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
cu Slovacia. Frontiere istorice nu corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
corespund cu frontiere actuale ale voievodatelor. Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
Polonia Mică se întinde pe teritoriul a șapte voievodate: Voievodatul Polonia Mică (în întregime), voievodatul Sfintei Cruci (în întregime), voievodatul Silezia (aproape o jumătate), voievodatul Łódź (partea de sud-est), voievodatul Mazovia (partea de sud), voievodatul Podcarpatiei (partea de est) și voievodatul Lublin (partea de est).
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau „ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele și voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Existența reală a celor mai timpurii "ducate" menționate în lucrarea "Gesta Hungarorum", anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice sau paleografice
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice sau paleografice, astfel că menționarea lor pe hărți istorice este incertă.Totuși, istoricul și academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit că voievodatului românesc al lui Gelu a existat și a continuat să existe sub Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyla) Există date despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula). Acesta a construit la
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
hărți istorice este incertă.Totuși, istoricul și academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit că voievodatului românesc al lui Gelu a existat și a continuat să existe sub Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyla) Există date despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula). Acesta a construit la Alba Iulia prima biserică bizantină din Transilvania la sfârșitul sec. al X-lea, având ca episcop pe Ieroteu Episcopia a fost creată pentru
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în timp ce în nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în maghiară: "Remetemező") este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Aciua, Bicău, Borlești și Pomi (reședința). Comuna este străbătută de râul Someș. După anul 900 zona în care se află comuna Pomi a făcut parte din voievodatul condus de Menumorut, care se întindea între Mureș și Someș. După anul 1200 zona a făcut parte din comitatul Satu-Mare, condus de urmașii lui Dragoș din Maramureș. În Evul Mediu satele comunei au gravitat din punct de vedere economic, politic
Comuna Pomi, Satu Mare () [Corola-website/Science/310730_a_312059]
-
) a fost o provincie a Regatului Poloniei din 1466 și apoi a Uniunii statale polono-lituaniane între 1569 și 1772. Prusia regală cuprindea Pomerania de Est, Țara Chełmno, Voievodatul Malbork Voivodeship, Gdańsk, Toruń și Elbląg. este distinctă de Prusia Ducală: Prusia Regală făcea parte din Regatul Poloniei, iar Prusia Ducală a fost un ducat sub suveranitatea Poloniei până în 1657. Teritoriul Prusiei Regale a făcut parte din Statul monastic al
Prusia Regală () [Corola-website/Science/309794_a_311123]
-
commune 1603: Urbariul satului Mesteacăn menționează doi preoți. Răstociul - cuprinzând 12 familii - fusese complet distrus de mercenarii lui Basta, în anul precedent, iar locuitorii supraviețuitori trăiau prin păduri. Unul sau poate amândoi preoții de la Mesteacăn, unde se instalase sediul unui voievodat înființat pe ruinele celor din Răstoci și Perii-Vadului, trebuie să fi acordat asistență religioasă și răstocenilor. 1651: Până în anul 1647, răstocenii n-au fost trecuți cu vreo datorie față de preot. Poate că nici nu au avut vreunul propriu. În 1651
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale. Vechiul castel a fost reconstruit și extins de regii poloni cu scopul de a proteja Polonia de invaziile tătare și otomane dinspre sud. În timpul răscoalei lui Hmelnițki (1648-58), comunitatea evreiască a avut
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena. Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu "Morisena" feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
glaciare. Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani». În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi ("terra Lytua") care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara Hațegului. Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
Autonome Moldovenești din Ucraina, prin care se încearcă și în prezent să se demonstreze că în conștiința națională și în limba localnicilor, identitatea românească ar fi artificială și marginală, prin reinterpretarea "a posteriori" a identității locale medievale și tradiționale a voievodatului Moldovei, care, în realitate, nu a fost niciodată potrivnică identității românești, ci parte a acesteia. După destrămarea Uniunii Sovietice, mai multe reforme legislative au consolidat poziția băștinașilor basarabeni din Republica Moldova prin stabilirea limbii române ca limbă oficială. Relațiile dintre guvernele
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Voievodatul Szczecin () a fost o unitate administrativă introdusă în Polonia înainte de reforma administrativă din 1975, cu reședința în Szczecin. În 1994 a avut o populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]
-
în Polonia înainte de reforma administrativă din 1975, cu reședința în Szczecin. În 1994 a avut o populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut frontiere cu Germania (vest), Marea Baltică (nord) și voievodatele: voievodatul Gorzów Wielkopolski (sud) și voievodatul Koszalin (est). Astăzi toate teritoriile voievodatului fac parte din voievodatul Pomerania Occidentală.
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]
-
Polonia înainte de reforma administrativă din 1975, cu reședința în Szczecin. În 1994 a avut o populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut frontiere cu Germania (vest), Marea Baltică (nord) și voievodatele: voievodatul Gorzów Wielkopolski (sud) și voievodatul Koszalin (est). Astăzi toate teritoriile voievodatului fac parte din voievodatul Pomerania Occidentală.
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]
-
1975, cu reședința în Szczecin. În 1994 a avut o populație de 989 000 locuitori (majoritatea a locuit în Szczecin) și 9 981 km². Regiunea a avut frontiere cu Germania (vest), Marea Baltică (nord) și voievodatele: voievodatul Gorzów Wielkopolski (sud) și voievodatul Koszalin (est). Astăzi toate teritoriile voievodatului fac parte din voievodatul Pomerania Occidentală.
Voievodatul Szczecin (1975-1998) () [Corola-website/Science/306151_a_307480]