698 matches
-
tratează astfel lucrurile care țin de cultură. Așa cum se feresc să spună CocaCola, Mercedes sau alte nume de branduri comerciale ca să nu le facă reclamă și să nu fie trași apoi de urechi de CNA, oamenii de televiziune cenzurează întro voioșie nume de edituri sau de reviste culturale. Ești chemat să vorbești despre starea presei culturale, dar nu trebuie să dai nume. Participi la o dezbatere despre situația cărții, dar ești împiedicat să numești editurile. Asta se întâmplă cu precădere la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unde să vină și data următoare. De cele mai multe ori, televiziunile funcționează după principiul oilor în turmă. „Descoperă“ una dintre ele un astfel de personaj (de fapt, îi construiesc notorietatea dândul cu insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră OTV prin toți porii, imaginea lor fiind iremediabil lipită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret al fericirii noastre chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie. Ea are legile ei oferindu-ne mai mult curaj și speranță. Dimineața, norii păreau ca niște obraji de copil îmbujorați. Carlina trecuse de patruzeci de ani și totuși amintirile copilăriei nu-i dădeau pace. Uneori o apăsa implacabil. Își amintea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încuie cu zgomot. Se întâlni cu prietenii pe care-i cunoștea de mulți ani, pe unii dintre ei din copilărie, iar pe alții din școala în care învățase. Alin îi salută într-un stil a lor și spuse cu o voioșie în glas: „Băieți, e timpul să plecăm și încă iute!” Nimeni nu protestă, ca și cum le-ar fi fost agreabil acest lucru. Aproape că nici nu îndrăzneau să mai respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea numeroase pentru a le aminti aici ; dar trebuie semnalat faptul că, în dorința lor de a se afirma cu un cinematograf cât mai personal, rupt de clișeele impuse, acești regizori au căzut cu voioșie în extrema cealaltă, luînd drept gramatică (replicabilă) ceea ce nu era, în fond, decât un stil (nereplicabil sau, în orice caz, nerecomandat să fie replicat !). Și totuși, au existat și excepții : Adela lui Mircea Veroiu, după romanul lui Ibrăileanu realizat în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe proprie răspundere din care să rezulte că nici usturoi n-au mâncat pe timpul lui ceașcă, nici gura nu le pute. Mintenaș, locotenentul Constantin Ionescu, simțind adierea de bunătate fără margini a tovului de la București, a scris și semnat cu voioșie acest document aducător, pentru mulți ani, de venituri grase obținute din dările celor ce se speteau pentru bunăstarea-i de nabab bașca o pensioară de câteva ori mai mare decât a unuia care și-a umplut carnetul de muncă de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care se număra și Costache, ce avea 24 de ani. Deci se prinse în horă în rândul celor cu armata făcută, buni de însurătoare. Fetele de măritat ocheau câte un flăcău ce le-ar fi plăcut. Hora se învârtea cu voioșie în sunetele scoase de fanfara din Valea Mare, vestită în toate așezările de pe Valea Racovei. Curtea școlii unde horeau tinerii era plină și se vedeau și oameni mai în vârstă care ascultau muzica și priveau la joc cu multă plăcere
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ager decât fratele Vasilică, mai mare ca el cu doi ani. Apoi fiind și mezinul, a fost îndrăgit și ocrotit de frații și surorile lui mai mari. învățase de la ei cântece și poezii pe care le recita cu drag și voioșie, oridecâte ori avea prilejul. Cu repertoriul lui de poezii și cânticele a avut mare succes într-o împrejurare, și anume: după ce împlinise patru ani și câteva luni, în septembrie 1936, ai lui s-au gândit să-l înscrie la grădinița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tablouri minunate pot inspira aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai dragă prietenă! În ziua următoare, complet reconfortați, părăsim aceste priveliști
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
văzut ochii Elizei Băicoianu. În vremea copilăriei mele frecventa regulat casa noastră, unde dădea amical lecții de canto cuiva din familie. Ochii ei, foarte mari, de un albastru ca al florilor de câmp, erau de o franchețe și de o voioșie dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
amintesc de el cum ne jucam împreună pe prispa casei din Boarca, și întâmplarea cu șarpele despre care am amintit. SORA N I C A. Al treilea născut a fost Nica, din botez Ioana. Un copil robust și plin de voioșie. Este cu patru ani mai mică decât mine. Când a început să vorbească, printre cuvintele stâlcite avea o expresie prin care cerea de mâncare. „Papă aia oaie”, însemna că vrea să mănânce brânză sau caș de oaie, bineînțeles, cu mămăliguță
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a fost încredințată responsabilitatea serviciului liturgic și al curățeniei bisericii. În timpul vacanțelor, acești studenți nu se rușinau să devină ajutori de zidari, lucrători la terasamente, grădinari etc. Viața lor era foarte dură și programul foarte angajant. Dar nu le lipsea voioșia și armonia. Anii cei mai triști și grei au fost cei din perioada războiului dintre 1915-1918. Marele război a adus și restricții alimentare pentru întreaga populație italiană. Și în Institut a început să lipsească pâinea și mămăliga. Pentru a face
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din toate timpurile: Eu cu cine votez? Și nu mă consolează faptul că ziarul unde scriu săptămână de săptămână pare să se afle și el într-o oarecare confuzie, din cauza colaboratorilor săi care se înjură unii pe alții cu mare voioșie, fără să le pese de dezorientarea cititorului de rând. De vină e ambiția discutabilă de a strânge laolaltă personalități cu o forță de caracter ieșită din comun. Francezii ar numi asta: un coș cu crabi. Cotidianul, 27-28 iulie 2002 M-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scrierile sale teologice (Predicile), dar și o serie de convorbiri, cum sunt acelea cu Zaharia Sângeorzan, rezultat a „365 de întrebări incomode”, adresate între 11 ianuarie 1988 și 11 martie 1989, însă tipărite în 1992. Monahul a răspuns prompt, cu voioșie chiar, într-o deplină libertate a spiritului la întrebările ce i s-au pus. A ieșit o carte despre asceză, poezie, iubire, păcat, în fine, o carte despre fățăria și corupția care au pătruns în societatea românească și îi amenință
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de la 1877 a fost redeșteptătoare pe toate tărâmurile. Superioară zilelor pe care le trăim, a făcut ca războiul de la 1877 să fie urmat de o perioadă de optimism obștesc. Toate rănile războiului din Bulgaria au fost îndurate cu stoicism și voioșie. Bucureștii aveau înfățișarea unui oraș pur românesc și fericit. Înfățișarea Bucureștiului de astăzi - în urma marelui război care ne-a dat întregirea neamului - murdar, bastard, fără conștiința marii glorii naționale dobândite, numai cu preocuparea lucrurilor mici și a câștigurilor mari, era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un optimist: imaginația mea concepe (chiar dacă în doze infime) mai binele, niciodată mai răul. După vederea spectacolului de televiziune de aseară, mi-a venit în minte o parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate veni la serbare”. Azi am găsit fișa pe care îl notasem. Merită citat în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în întregime: „Magnificiențele, de cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se scuză că nu poate veni la serbare”. *„E nemaipomenit, bă nea Căline, ce se întîmplă! Cum spune un personaj de-al meu: «Omenia generează corupția!»” Reîntors de la București, unde a stat cîteva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele mai multe ori, sînt niște curate aparențe, ca decorurile de teatru: esența lucrului n-are ființă. Tot așa corăbiile pavoazate și înflorite, descărcarea de tunuri, iluminațiile, surlele și țimbalele... toate astea-s o firmă, o indicare, ieroglifele voioșiei. Cel mai adesea voioșia lipsește. Numai ea se scuză că nu poate veni la serbare”. *„E nemaipomenit, bă nea Căline, ce se întîmplă! Cum spune un personaj de-al meu: «Omenia generează corupția!»” Reîntors de la București, unde a stat cîteva zile, Genoiu îmi relatează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rosenberg („Statele Unite erau destinate să-și procure un Saul Steinberg”), cât și Arthur Danto („călătoriile au fost Întreprinse În spiritul instruirii În cum să devii un american”) au dreptate. Vastitatea modernă a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se reflectă deseori în romanele sale, D. are de fapt în vedere globalitatea operei atunci când demonstrează coerența universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
al monumentelor istorice în 1861, în anul următor e întărit avocat al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1866 devine prefect de Buzău. Cel care fusese, după expresia lui Al. Macedonski, „regele boemei române”, își pierde treptat, spre bătrânețe, voioșia și nepăsarea, lăsându-se adesea pradă melancoliei și suvenirurilor lui bogate. Este ceva ingrat în existența trepidantă a lui G. Vestita-i cocoașă a fost subiect de batjocură, nu numai în ziarele umoristice ale vremii, dar până și sub pana
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
cu o realitate potrivnică sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutând la Chicago, la 13 februarie 1930, cu românii americani emigranți din Banat, se întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atâta vlagă și atâta voioșie? Și de ce, îndemnând «acasă» pe fiecare, am auzit spunând: «Nouă ne place aici»? De ce între băieți vorbirea aproape exclusivă a limbii engleze? De ce această fatalitate pe care mintea o înțelege, dar înaintea căreia inima se revoltă?”. întors la București, el
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
418. 25,,Doctrina creștină a suferinței, lămurește, cred, un foarte straniu fapt, privitor la lumea în care trăim. Fericirea și securitatea pe care ni le dorim cu toții ne sunt refuzate de Dumnezeu în virtutea naturii înseși a lumii; dar bucuria, plăcerea, voioșia, au fost din belșug risipite de el. Nu suntem niciodată în siguranță, dar avem parte de bună dispoziție, câteodată de extaz". C.S. Lewis, Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Editura Humanitas, București, 2012, p. 446. 26 Nicolae Mărgineanu ne
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pas către o lume fără clase sociale. Numai că în timp ce mai marii sau mai modeștii săi colegi de generație participau cu penelul și cu șpițul la muncile cîmpului sau la treburile oțelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii și pictau în transă voioșiile colectivizării, artistul se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă și eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale universului însuși. Georges Tzipoďa: Modern fără a părăsi convenția tabloului
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]