709 matches
-
să pună Întrebări cu glas scăzut, plin de neliniște: — Ce-i cu el? E bolnav? A leșinat? E beat? Ce are? Și se Întîmpla ca unul să-i răspundă, privind atent chipul mortului și apoi strigînd În gura mare cu voioșie, făcînd un gest categoric și batjocoritor cu mîna, și totuși cu o nuanță de neliniște și nesiguranță În glas: — Nu! Nu-i e rău! Tipul e beat! Asta-i tot! Ce mai! A leșinat... Ia te uită cum stau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă interesantă și plăcută, căreia Îi dau farmec și poezie Fata-Butoi și Femeia-cu-Barbă și căreia Îi dă o voioșie picantă replica spirituală plasată de Jo-Jo-Ghici-Ce-i, Scheletul-Ambulant și Bărbatul-Tatuat. Dar nici aceasta nu este lumea omului Înalt: este doar o altă ușă pe care nu poate intra. Căci el este pămîntean al pămîntului la fel ca toți ceilalți. Modelat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
timp? Sau: — Ia spune, Jim, nu cumva ai auzit de vreun tip care are o pricină chioară și caută un catîr sănătos? Jim știe că s-a „asigurat“ de asemenea glume, dar ia și el parte la veselia tuturor cu voioșie, deși chipul Îmbujorat Îi arde mai tare și așteaptă ca discuția să se reia cu mai multă Îndîrjire și hotărîre. — Bine, bine, să zicem că-i așa, rostește el, atunci cînd se poate face auzit din nou. Ce mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și să treacă automat la un altul, eventual unul care să-l aibă În vedere pe elevul Popescu. Ba chiar se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
durată. Liniștea fu spartă În cele din urmă tot de Grințu. — Totuși, nu Înțeleg de ce refuzi să-l mai vezi pe Meșteru. — Pe cine? - Întrebă ea. — Pe Gelu. Nu știai că așa i se spune? O scânteie pierdută a unei voioșii mai vechi traversă privirea ei și se stinse. Oftă. — Am să-ți spun și asta, dacă de asta ai venit. Dar mai bine mi-ai povesti mai departe de mănăstire. Ce legătură are cu mama ta? (Își propusese În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu-l drept În ochi pe fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
. de Alexandru Andrițoiu Alfabetul este bun Că ne-nvață toate. A - e apa cu săpun! B - e bunătate. M - e munca, Z - e zel. V - e voioșie. Alfabetul, doar Gigel În alt fel îl știe: A - absență pentru el Și nemotivată. B - bomboană Caramel. C - e ciocolată. F - fondante-ar însemna. P - ghiciți? - Praline Și așa cum va urma: S - sunt savarine. De la A până la zet Pentru el
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_521]
-
vară. Coroniță cu mândrie Poartă pe cap Iunie. De ce-i spune lui cuptor, Fiindcă alungă orice nor? Forfotă, puzderie, Va salută Iulie! Totu-i viu, tot e culoare Și e cald și este soare. Voie bună, armonie, August... când e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie Vă salut... Septembrie! În sfârșit e toamnă! A venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
lungul anilor de înduioșătorul ei obicei de a-și arăta ignoranța totală asupra oricărui subiect își alegea - în privința asta, specialitatea ei era să-și exprime de bunăvoie cele mai șocante opinii despre cărți și filme controversate, pe care recunoștea cu voioșie că nu avusese timp să le citească sau să le vadă. O altă trăsătură fermecătoare era modul în care îl făcea pe cititor să se simtă inclus cu mărinimie în cercul apropiaților ei, fiind oricând gata să scrie cu lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intrat deja, În timpul parantezei, pe tărîmul eroului vajnic, legendar, veșnic biruitor, cu o cută bărbătească Între sprîncene făcută de tatăl său cu degetul Înroșit În foc, care-a traversat pînă la leșin subcultura americană Înghițită de la o vreme cu multă voioșie de toată suflarea omenească, de la un capăt la celălalt, asta presupunînd că are capete și se Îndoaie ca sîrma, subcultură Întinzîndu-se de la Mighty Mouse la Dirty Harry renăscut În formă de Superman și producînd În mase o stare colectivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de votcă, rîzÎnd și sporovoind Întruna; drept răspuns, m-am apucat să cînt la ghitară, lucru ce-a sporit considerabil bucuria Între popoare, așa că unii s-au apucat să fredoneze textele lui Dylan Împreună cu mine, ținîndu-mi isonul și umplîndu-mi cu voioșie nenumărate păhărele cu Katiușa. La un moment dat mi s-a așezat alături un conațional cu mustăți care m-a Întrebat În șoaptă cum facem, bă, să șutim și noi ceva de-aici? Interogația m-a trezit din melodie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi posomorât. Nu-și prea mai prețuia combinația de piele și oase care reprezentau propriul trup. Dar privea cu voioșie faptul că se îndrepta probabil spre moarte. În ciuda vârstei și a dezgustului de sine, nu se simțea dispusă să accepte uitarea. Dar Clane o rugase să riște. O amuza vag pe Lydia că, acum, conducătorul nu o mai îngrozea. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
zilei. Ina aștepta ca din clipă în clipă să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din zona gării. * Lui Alex i se păru totuși că recepția, deși era plină de voioșie, se prelungise peste așteptări. Luat de val, îndemnat de prieteni, fiind și într-o stare euforică datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu pot să stau mai mult de vorbă cu tine, dar Îți urez un weekend plăcut În continuare. — Da, da, weekend plăcuut șî ție, Andy. Cried că piluotu o să ti ajuuti să gasiești cărți. Nuoroc bun, a zis el cu voioșie și a Închis. Lily făcea niște clătite și voiam din toată inima să o ajut, dar trebuia să mă ocup de treaba asta acum, altfel mă pomeneam șomeră. Sau, mai știi, poate fusesem deja concediată și nimeni nu se ostenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mare predilecție pentru țăranii veșnic porniți să se revolte, tocmai pentru că sunt asigurați că țăranii români nu sunt în stare să se revolte aievea niciodată. 6 ― Ce-ar fi, Grig, să facem Crăciunul la țară? zise Nadina cu mare voioșie într-o zi când se apropiau sărbătorile. Grigore Iuga răspunse numai cu o privire plină de recunoștință. Propunerea o considera o atenție delicată pentru dânsul. Nimic nu I-ar fi putut bucura mai mult decât dovada aceasta de apropiere sufletească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tinere și femei care proveneau, în cea mai mare parte a lor, din mediile înstărite sunt fără îndoială cele mai îndrăgite personaje feminine ale epocii. Pe front și în spatele frontului, ele le oferă răniților îngrijiri medicale, dar și blândețe, iubire, voioșie. Stând de strajă la căpătâiul soldaților ca lângă leagănul propriilor copii, ele îi încurajează, îi alină și îi veghează pe muribunzi. Ascultă ultimele mărturisiri ale acestora. După cum notează istoricul Léon Abensour, grație lor soldații se bucură din nou de prezența
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
M-am gândit atunci că mă purtasem ca o fetiță. Nu era deloc dezgustător. Drept să spun, îmi pare rău că nu era englez. Pentru că era un băiat tare chipeș". Din afirmațiile fetei transpare o oarecare nepăsare, un soi de voioșie frivolă. Însă Micheline era pe atunci doar o adolescentă, iar Ocupația nu luase încă turnura opresivă pe care avea s-o capete în lunile și anii viitori. Începând din 1941, prezența ocupanților germani este din ce în ce mai greu de îndurat. Iar simplul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mîna în coșul de hîrtii!... (președintele sindicatului execută porunca și, cu uimire, scoase de-acolo o sticlă de votcă "Stolicinaia")... așa, tovarășe, musai să executăm dispoziția partidului și-a guvernului!... (iarăși, încet)... desfă dopu'! (liderul sindical se execută, cu oarecare voioșie, chiar)... cum ziceam (tare) s-au dus vremurile de chefuri continue, în detrimentul producției... (încet) bea dracu' fo' două-trei guri, ce stai ca nărodu'?! ... (tare)... randament cu băutură, nu se putea! Știe tovarășa ce vă poate pielea, mă nenorociților, măăăă! (încet
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară. Rimele îmbrățișate generau voioșie și se înscriau în tradiția toasturilor de la nunți. Noaptea nu mai urla, nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și paznicii cu greu credeau în acele purtări, plecând de la relatările transmise de înaintașii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raportarea la alteritate, se regăsește și într-un alt poem, similar acestuia, ploile fiind oamenii aceia, tineri și exuberanți în suflet. "Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii, ploaia?", pare să se afle pe aceeași linie semiotică, iar voioșia, dorința jocului este încărcată cu expresionismul blagian din Vreau să joc, iar "iubirea nemărginită pentru oameni și lume, dăruirea totală a eului liric, în acest volum, sunt afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care nu este, pare-se, nici chiar atât de aprigă și de neînvins, așa cum o percepe ea, la acea minunată vârstă a tinereții. Descântecul de ploaie, poezia de referință a primului volum al acesteia, se opune Păsării tăiate, prin prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții. Într-o analiză tematică, imaginea dansului, strâns legată de ideea de ploaie, precum și întregul ceremonial al jocului este unul mult mai jovial, decât la Ileana Mălăncioiu, sau, cel mult, plin de responsabilitățile acelei vârste, dar nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adîncește îngenuncherea; din cort, iese Groparul, îl privește cu înțelegere) Groparul: (ridicîndu-l și cîntînd foarte încet) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (apoi, înțelegînd situația în care se află, cîntă din ce în ce mai tare, amestecat cu un rîs și o voioșie suspectă; pe una din laterale, intră Mona) Octav: (către Mona) Ce spui, avem oleacă de talent, nu? Groparul:... Eu nu prea am voce... Octav: Nu-i adevărat...! Hai că am putea face un duet...! O brigadă artistică... a groparilor...! Ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică. Totul e argumentat în vederea sugerării farmecului, purității, voioșiei, langurosului („o tristețe armonioasă”), promisiunilor de fericire (erotice). „Alb” e o filă cu impresii de bal, în care cel ce le notează se arată foarte satisfăcut. Balurile reușite („strălucite”, „splendide” etc.) durau pînă în zori, numiți, cu afectare, „auroră”: „în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari dar vii, colorul feței întunecat, prin care străbătea încă rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna curat îmbrăcat"22. Colegii săi l-au văzut sociabil și plin de voioșie, un cititor pasionat, de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la Cernăuți, Mihai i-a recitat destul de bine (ziemlich gut) o poezie de Alecsandri. "Naiv, veșnic rîzînd și recitind
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]