1,110 matches
-
Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-i era teamă să nu rămână abandonat În voia destinului, În lumea aceasta atât de mare și de sălbatică. Studentul fu examinat În grabă, răspunse În grabă. Asistentul nu-i asculta răspunsurile, studentul nu se asculta nici el. Vorbea. Vomita informații prost digerate, frânturi de jurisprudență. În curând avea să devină avocat și mai târziu judecător. Mai devreme sau mai târziu toți urmau să-și găsească locul În lumea cea mare, numai Zero, la cei douăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cărora cele două momente ar trebui privite distinct. Faptul În sine se realizează În mod integral doar În momentul În care agentul obține autonoma disponibilitate a bunului, astfel Încât acesta din urmă să nu mai fie În controlul direct al păgubitului. Vomită și el noțiunile Îngurgitate În săptămânile anterioare. O fabrică, o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locuri, prefăcându-se de fiecare dată că acela era singurul loc. Avea să se Îmbuibe ca un burduf și să-și distrugă ficatul, avea să Înghită pumni Întregi de Alka Seltzer, apoi să-și bage degetele În gât și să vomite totul În coșul de gunoi de la sediul vreunui sindicat, dar totul era inutil: Președintele Îl lăsase să cadă. Îl sacrificase. Acum vedea totul foarte clar. Maja Încercase să-l atenționeze, dar el n-o crezuse. Iată de ce nu-i aprobaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timpul așezată pe canapea, singură și nespus de tristă, ca un cuier, În timp ce toți În jurul ei se distrau nebunește. Nimeni nu o fila. În cele din urmă, pentru a-și mai ridica puțin moralul, se Înfundase de Sangria și apoi vomitase toată noaptea. Bunica Îi dăduse să bea un Canarino și-i spuse că nu era nimic mai rău decât o mahmureală tristă. Părea că știe despre ce vorbește. Bunica nu-i spusese mamei - căci Între fiică și nepoată, bunica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
salvele de tun de la amiază, la Romanina, la raionul Toys’r’us, ca să-și aleagă jucăriile - vă cumpăr tot ce vreți, tot - și plătea și stătea tot timpul mut până În clipa În care se aprindea dintr-o dată și Începea să vomite injurii teribile la adresa mamei, curvă fără minte, care-i distrusese viața și-l asasinase. Nu, era din nou tati, cu obișnuitele lui gesturi teatrale, cu atitudinea lui obișnuită de omnipotent, mă gândesc eu la toate, nu-i nici o problemă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eu n-aș fi știut deja, așa cum știam, de pildă, mica cicatrice în formă de lună nouă care se vedea pe degetul mare de la mâna ei dreaptă, chiar sub unghie. Iacob a căzut la pat, asta s-a întâmplat. A vomitat fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare. I-a implorat pe El, pe Iștar, pe Marduk și pe mama lui cea binecuvântată, i-a rugat să-l scape de chinuri și să-l lase să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strecurat în cortul lui să vadă cum se simte și apoi mi-a povestit și totul suna mult mai rău decât era în realitate. Zicea că avea fața mai albă decât luna plină, că urla ca un câine și că vomita broaște și șerpi. Mi-era rușine și totodată frică. Dacă murea de la mâncarea mea? Sau dacă, la fel de groaznic, își revenea și apoi dădea vina pe mine? Cum nimeni altcineva n-a mai dat semne că s-ar simți rău, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi Iosif a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau florile. A căzut în genunchi și a început să vomite. Cu icnete grele, s-a ridicat, apoi a îngenuncheat din nou, tușind. Când m-am apropiat de el, s-a ridicat în picioare și mi-a spus să nu mă apropii de el. - Du-te și spune-le, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că vreau să mor. Nimic în afară de moarte nu putea pune capăt groazei. Nimic în afară de moarte nu mă putea împăca cu imaginea lui Shalem măcelărit, sângerând, omorât în somn, pe neașteptate. Dacă nu mi-ar fi scos cineva călușul când am vomitat, mi s-ar fi îndeplinit dorința. Tot timpul cât a durat drumul înapoi la corturile lui Iacob, am urlat în tăcere. O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care au aflat. Propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încurajări. Îmi puneau suc de fructe în gură și mă ștergeau cu prosoape parfumate delicat. Meryt îmi masa picioarele. Ochii lui Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau ca răspuns la durerile mele, nici una nu părea îngrijorată sau neliniștită. Așa că luptam mai departe, încrezătoare din nou. Apoi am început să împing, pentru că nu era nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit vomitând și am crezut c-o s-o ia la fugă, dar în loc de asta m-a acoperit cu haina lui și a chemat-o pe maică-sa. Ea mi-a pus cataplasme pe față și unguente pe corp, mi-a strâns mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
burțile ne erau umflate cu apă, la fiecare pas simțeam cum îmi bolborosește apa-n burtă, a trebuit să oprim o dată, pentru ca Szabi să facă pipi, și a doua oară pentru că mie mi s-a-ntors stomacul pe dos, era să și vomit, dar am ajuns, în fine, la șantier, Szabi știa o trecere prin gardul de scânduri, pentru că mai fusese o dată să ia tuburi Bergmann și carbid, mi-a și spus să nu-mi fie frică, în baraca paznicului de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nea Gică programase un antrenament special cu noi, portarii, și cum mergeam noi în zorii zilei la antrenament, deodată Janika s-a oprit în fața bazei sportive, și-a dus mâinile la burtă, luptându-se cu greața, apoi a început să vomite, dacă nu l-aș fi sprijinit, poate-ar fi leșinat, mi-a spus că doar acum, văzând baza sportivă, și-a adus aminte de visul lui, visase cum nea Gică îi zdrobește glezna, i-am dat sticla mea cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu mingea, alea în care trebuia să plonjăm după minge cu ochii legați, ca să-nvățăm să simțim direcția, odată m-am izbit de bara porții, iar nea Gică mi-a tras o minge-n burtă, de mi-a venit să vomit, iar Janika plonja mereu în direcția falsă, așa că eu am câștigat concursul la plonjări, Janika era deja alb ca varul, știa ce înseamnă asta, însemna că eu voi începe să șutez, ca să exersăm șuturile, nea Gică alinia unsprezece mingi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi vine pe gât tot tunelul de castane, la fel și tocănița de cartofi pe care o mâncasem la prânz, m-am ridicat și m-am dus la baie, mi-am încleștat dinții, pentru că în nici un caz nu voiam să vomit, m-am oprit în fața robinetului, am dat drumul la apa rece și mi-am udat ceafa, că așa învățasem eu la școală că trece greața, am băut și câteva înghițituri din palmă și mi-a trecut imediat senzația de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bătând la computer, total relaxat. Să te rog să verifici garanția împrumutului. Câteva clipe, nu sunt în stare să vorbesc. Da, zic într-un final, cu glasul răgușit. Las jos receptorul, tremurând din tot corpul. Simt că-mi vine să vomit. Am făcut-o lată de tot. Am făcut-o atât de lată încât... Nu pot nici măcar să... Aproape în transă, îmi trag scaunul. Trebuie să scap de aici. Cât mai departe. CINCI Trec pe lângă recepție, pe pilot automat. Ies pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
notițele. Așa e, domnișoară Sweeting ? — Nu ! zic. Adică... mă rog... cam așa ceva. N-ar fi mai bine să fac un ceai pentru toată lumea ? adaug disperată. Dar nimănui nu-i arde de ceai. De fapt, Melissa pare pe punctul de a vomita. Ați avut cea mai vagă cunoștință despre faptul că menajera dumneavoastră are un IQ de 158 ? E limpede că ziarista savurează din plin scena. E la limita genialității. Știam că e deșteaptă ! spune Eddie defensiv. Ne-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vrea să-mi spună ca a avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stînjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amîndouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mîinile. Înainte să pleci. Nu te gîndi la nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte multe ori În posturi absolut ridicole. Dar nici una dintre acestea nu suportă măcar comparație cu situația de acum. E mai groaznic decît atunci cînd am vomitat În baia părinților ei. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit pupîndu-mă În oglindă și zicînd „oo, baby“, cu o voce sexi. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit scriindu-i o felicitare de ziua Îndrăgostiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurîndă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecînd gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere, spun, făcînd eforturi să-mi iau un ton politicos. Mi-e teamă că nu există nici o poveste. — Lasă-mă pe mine să hotărăsc asta, OK ? spune Mick cu un zîmbet prietenesc. Tu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]