1,123 matches
-
rigoriste», qui reproduit sous le double rapport de la qualité et de la quantité la vérité de la chose même”; op.cit., pp. 46-47. Platon, Alcibiade, 109 c, în Opere, I, trad. S. Vieru, Ed. Științifică și Enciclopedică, București 1975. Cf. Thomas Mann, Muntele Vrăjit. L. Robin, „existența normală a Statului are drept necesitate fundamentală o reprezentare amplificată, în litere îngroșate, a unui text scris cu litere mărunte, în sufletul fiecăruia dintre indivizii care îl formează. Or, pentru ca justiția să poată domni în Stat, e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Apoi, cu aceeași gravă candoare, își urmează raportul care, înainte de a se epuiza, se încarcă la un moment dat de aprehensiuni și premoniții; pe negândite, printr-o tranziție ce nu schimbă planul terestru al perceperilor, ne aflăm într-o lume vrăjită. Într-o lume în care nu se știe dacă se va produce sau nu un miracol, dar în care miracolul e posibil și așteptat. Iminența lui e resimțită nu fără spaimă, dar o spaimă dinainte asumată, nădăjduind nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Istoria Franței, I-II, București, 1939; F.E. Sillanpää, Silja sau Tristețea unei vieți neîmplinite, București, 1942; Adelbert von Chamisso, Extraordinara poveste a lui Peter Schlemihl, București, 1956; Jean Racine, Teatru, pref. Elena Vianu, București, 1959 (în colaborare); Thomas Mann, Muntele vrăjit, pref. Ion Ianoși, București, 1967, Iosif și frații săi, I-III, pref. Marian Popa, București, 1977-1981; Johannes Linnankoski, Cântece despre învăpăiata floare roșie, pref. George Sbârcea, București, 1969; Francisc Körmandi, Generația jertfită. Aventură la Budapesta, București, f.a.; Jack London, Rebeliune
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
engleză, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Vera Călin); Proză umoristică română, I-II, București, 1965; Literatura mărturisirilor de la Cellini la Malraux, București, 1972. Traduceri: Erskine Caldwell, Drumul tutunului, București, 1945; John Steinbeck, Bătălia, București, 1945; Romain Rolland, Inimă vrăjită, I-III, București, 1949-1956 (în colaborare cu Vera Călin), Călătorie în țara muzicii, București, 1964 (în colaborare cu Vera Călin); Hippolyte Taine, Pagini de critică literară, București, 1965; Robert Graves, Eu, Claudius împărat, București, 1973. Repere bibliografice: C. Șerban, „Grigore
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
viitoarea cumnată, pe care o vrea pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se aprind într-un dans fantastic, infernal: scenă antologică. Cumnata, vrăjită și ea de priveliștea aurului pâlpâitor, îi cade în brațe. Finalul nuvelei e de tragedie shakespeareană: Constantin își ucide fratele apărut în fața ușii bordeiului; el și Frusina încearcă să treacă, peste Dunăre, în Bulgaria, dar sunt împușcați de grăniceri. Sensul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
emisiuni care, prin nivelul de competență și stilul captivant, au provocat o emulație a genului și o înțelegere adecvată, superioară, ducând la o recunoaștere internațională a contribuției românești în domeniul imaginarului științifico-fantastic. SCRIERI: Centru înaintaș, București, 1954; Petrică și ceasul vrăjit, București, 1957; Ultimul văl, București, 1957; Caleidoscop, București, 1958; Sfârșitul vacanței, București, 1960; Orar de vacanță, București, 1962; Oameni și stele, București, 1963; Imaginile imposibilului. Istoria tematică a filmului SF, București, 1968; OZN, o sfidare pentru rațiunea umană (în colaborare
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
tuberculoza. Puțin consistent ca personaj, având doar rolul de a înregistra situații și confidențe, Petre Curta nu rămâne tot timpul doar în spațiul sanatorial. Convocat la Securitate, după ce i-au ajuns acolo, prin Baciu, caietele conținând romanul scris pe „muntele vrăjit”, el află, nu fără a suporta în prealabil tratamentul aplicat de angajații instituției oricui le cade în gheare, că anchetatorul lui colectează manuscrise „dușmănoase”, dar de valoare, pe care speră să le editeze cândva, dar deocamdată le studiază spre a
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
pe care omul este chemat să o descopere în sine. Amănuntul pitoresc sau burlesc, ineditul unor imagini, de viziune terifiantă, inițiatică ori arătând deșertăciunea lumii („stahia” la pod, „genia”, farmecele țigăncii, dracul Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip, Bogdan vrăjit și făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
lui Ștefan Zweig, pref. Israel Bar Avi, Ierusalim, 1967; Últimos poemas, Montevideo, 1967; Luminarias en la tormenta, Montevideo, 1970. Traduceri: Friederich Nietzsche, Așa vorbit-a Zarathustra, București, 1915; Georg Fr. Nicolai, Biologia războiului, introd. trad., Iași, 1921; Selma Lagerlöf, Conacul vrăjit, pref. Oscar Levertin, București, 1923; Knut Hamsun, Sclavii iubirii, București, 1925; E. Armând, Mari curtezane și vestiți libertini, București, 1932; Ștefan Zweig, Joseph Fouché, București, 1934, Amok, București, 1934, Erasmus de Rotterdam, București, 1935, Noapte fantastică, București, 1935, Maria Stuart
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
a deținuților comuniști care se află sub supravegherea lui și care încearcă să îl convertească ideologic. Se remarcă alternanța planurilor narative, construcția elaborată, combinarea realului cu miraculosul basmelor. Romanul Așezarea (1989) se situează în prima lui parte sub semnul Muntelui vrăjit al lui Thomas Mann prin destinul protagonistului, un tânăr profesor de filosofie, Șerban Ghika, trimis într-un preventoriu pentru tratarea unei boli nenumite. Autoanaliza personajului este întreruptă de mai multe pasaje narative ce se intersectează, în centrul lor aflându-se
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
menține într-un „tradiționalism fad”, în raport cu „avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou”, cartea devenind, prin el, un roman-eseu, ca și Doctor Faustus și Iosif și frații săi. Antierou prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
la rândul său, supus unor încercări; un creștin îi va cere să facă două minuni: să mute un munte (cf. Mt. 24,5) și să stârnească o furtună. Falsul mesia nu va reuși să treacă acest prim examen, fiind oarecum vrăjit, incapabil să‑și folosească puterile miraculoase. Urmează aceeași descriere a personajului, făcută, de data aceasta, de însuși Dumnezeu: „Fruntea sa este neobișnuit de înaltă, capul alungit, sprâncenele sunt atât de stufoase încât par una singură, ochii îi sunt ca Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
către cea a subconștientului comunităților umane, împrumută comportărilor senzația străvechimii, prin încetinire ceremonială și prelungire simbolistică. În cărțile târzii, Valea Frumoasei, Poveștile de la Bradu-Strâmb, expedițiile cinegetice își pierd finalitatea practică, devin doar prilejuri de a conduce pașii vânătorului pe meleaguri vrăjite, cum e dumbrava cocoșilor sălbatici, veritabilă mandala, din povestirea Raiul. În Ostrovul Lupilor și în Fantazii răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
operei autorilor comentați. Având ca punct de plecare observația lui G. Călinescu privind reluarea în variante a unor teme esențiale, eseul dedicat lui Mihail Sadoveanu le identifică, prin descriere, selecție și generalizare, pe cele definitorii: „hanul” (cu subtema „moara”), „muntele vrăjit” (conexată cu tema „pădurea”), „istoria”, „poezia”. În capitolul final interpretul aproximează fenomenul numit „sadovenianism”. O carte de convorbiri cu N. Steinhardt, „monahul de la Rohia”, publicată în 1992, s-a constituit din corespondența celor doi. Formulate și expediate zilnic, cele „365
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
354-358; Ruja, Valori, 176-178; Cristea, Faptul, 136-140; Doinaș, Lectura, 214-218; Lit. rom. cont., I, 610-614; Raicu, Contemporani, 160-161; Ion Maxim, Poezia lui Mihai Ursachi, CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici, Lit. rom., I, 121-126; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași-Chișinău
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
sau că are maniere, ne referim la o purtare aleasă și cuviincioasă, care dovedește o bună creștere. Însușirea bunelor maniere se referă la învățarea regulilor privitoare la buna purtare în familie, la școală, în societate; politețea, amabilitatea, respectul, buna-cuviință. Cuvintele vrăjite “Vă rog” și “Mulțumesc!” stau la baza bunei cuviințe. Fără ele nu poți fi politicos. Dar numai cuvintele nu ajung. Dacă nu ajuți cu puterile tale și treci indiferent pe lângă un bătrân, un animal, un copil pe care l-ai
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
antidotul hermetic împotriva vrăjilor kirkeice pare a fi produs de o știință ocultă a vieții - preludiu al misteriilor orfice și eleusine. Esența salvării este, și de această dată, asigurarea memoriei și a neuitării (a)-lhvqeia), a adevărului. Spre deosebire de tovarășii săi vrăjiți și transformați în porci, Ulise nu își pierde cunoștința, nu este adormit de vrajă. Aptitudinea cea nouă o impresionează pe Kirke. Izbândind în acest dificil test (un rit de trecere), lui Ulise i se oferă un bonus excepțional: dreptul de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea acută a acestui fapt mi s-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență, noi imnuri sunt aduse existenței, imnul definind lirica scrisă de P. Unele teme, cum ar fi condiția cuvântului sau cea a tăcerii, revin obsedant. SCRIERI: Ție, București, 1994; Tărâmul dintre gânduri, pref. Dan Slușanschi, București
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
prozator puțin prolific, se anunță a fi din stirpea lui Ștefan Bănulescu. SCRIERI: Vremelnicie pierdută, București, 2001. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, În așteptarea unui debut, L, 1996, 34; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, II, București, 2001, 77-78; Daniel Cristea-Enache, Sticla vrăjită, ALA, 2002, 608; Eugen Simion, Debutul unui prozator, „Cotidianul”, 2002, 170; Nicolae Bârna, Veșnicie regăsită, VR, 2002, 10-11. N.Br.
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
poeme par însă artificiale, livrești, puritatea lor e strict formală, hieratismul rămâne simplu gest aferat, imaginile își pierd pregnanța simbolică. Deși lirica este, în ansamblu, muzicală, cu un ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
trecutul, București, 1984; Aurul filmului. Opere evocând prezentul, București, 1987. Ediții: Pavel Dan, Scrieri alese, pref. edit., București, 1956. Traduceri: Carlo Goldoni, Gâlcevile din Chioggia, București, 1957, Războiul, București, 1957; Liliana Bernasconi, Baia măgărușului, București, 1959; Noemi Gil Janeiro, Flacăra vrăjită, București, 1959; Giovanni Grazzini, Fellini despre Fellini, București, 1960; Aldo Nicolaj, Soldatul Piccicò, București, 1960; Guido Aristarco, Cinematografia ca artă. Istoria teoriilor filmului, București, 1965, Utopia cinematografică, pref. trad., București, 1992; Vasco Pratolini, Statornicirea rațiunii, pref. trad., București, 1966; Luigi
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
poezie, Slobozia, 1969; Jungla marină, București, 1971; Muntele, București, 1975; Investigații, București, 1984; Pisica din vis, Miloșești, 1990; Povestea vântului turbat, București, 1999; Povestea calculatorului îndrăgostit, București, 1999; Povestea planetei gânditoare, București, 1999; Povestea prințesei Maria, București, 1999; Povestea fetiței vrăjite, București, 1999; Povestea câinelui zburător, București, 1999; Povestea tatălui risipitor salvat de Moș Crăciun, București, 1999; Vine, vine Moș Crăciun, București, 1999; Cartea serbărilor școlare, București, 1999; Ninsori în Bărăgan, București, 1999; Sonete, București, 1999; Cerbul lovit între coarne, București
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
suspectează un plagiat după Cimitirul marin al lui Paul Valéry), precum și povestirea Aghan, apărută în 1940 în condiții grafice excepționale și reeditată aici cu titlul Ursita. N. mânuiește în această povestire poematică tehnica fantasticului terifiant, preluând motivul nervalian al „mâinii vrăjite”, agrementat cu sugestii locale (credința în strigoi etc.). Revoluția (I-II, 1943), celălalt roman, apărut fragmentar mai întâi în „Cuvântul”, este capodopera scriitorului și sinteza artei sale epice. Masivă, numărând aproape o mie două sute de pagini, cartea se vrea o
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]