791 matches
-
greutatea unei zbateri Din cercul fără de abateri În care viețuim arzând... Când, rareori liniștitoare, Zări, trec peste-un decor știut, În noi un paradis pierdut Se-ncheagă-n clipa viitoare... Să prindem firul rupt cândva De firul care-l toarce vrerea, Că nu există nicăierea Pas, care locului să stea... E greu oricând, chiar și visând În nopțile târzii de iarnă, Când norii deși încep să cearnă, Dar viața nu-i...decât arzând...
E GREU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83793_a_85118]
-
durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e de niciun folos?! Murmură el deznădăjduit. ”- Veghează... Veghează și te roagă!” îi șopti vocea din nou
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în camera pustie. ”- Tu nu ești nici primul, nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e de niciun folos?! Murmură el deznădăjduit. ”- Veghează... Veghează și te roagă!” îi șopti vocea din nou. - Nu mai cred, nu mai cred!... strigă el cuprins de îndoieli. A cerut îndurare, milă de la Dumnezeu... dar, în loc de milă a primit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să mă rog. Iubirea mea s-a adunat în Tine!... se rugă el fierbinte și oftă, oftă din tot sufletul. Apoi, ca un geamăt trimise un gând către Vasilica. - Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă! -... Nînțelese sunt vrerile Domnului!... murmură el zguduit ca de frigurile copilăriei. Deodată, se pomeni că țâșnește din el un strigăt de revoltă: - De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile mele, Doamne ?! Ce ți- am făcut, Doamne... Ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tocmai ceea ce nu voia să fie. Iată bilanțul vieții mele!... gândi el cu voce tare. Nu sunt bun de nimic! ”- Tu nu ești nici primult, nici ultimul!” îi șopti rar un gând. Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Nu-i cum vrea omul, ci-i cum vrea Domnul!... Trebuie să te împaci cu soarta. Lucrul cel mai de seamă în viață e să nu obosești de a voi și de a trăi. Restul nu e în puterea omului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mult spre mănăstire decât spre viața mirenească. Iată ce spune Grigorie Alexandru Ghica voievod în hrisovul din 1 aprilie 1766: „fiind om cu capul și slobod și de a nu să mai căsători” îl scutește de dări pentru că: „De bună vrerea sa voit-au și cu totul s-au închinat la sfânta mănăstire a Sfântului... Spiridon, de aice din orașul Ieșului, priimindu să facă și poslușanie, adică: în purtarea sa de grijă să fie toată cheltuiala bolnavilor și a spitaliei după
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Atunci să coborâm mai afund în cele hrisoave și să luăm aminte la cele ce se mai spune în ele. Sunt gata să te ascult. Aici la Spiridonie, cum spuneam, a luat ființă - odată cu mănăstirea - și bolnița târgului. Apoi, prin vrere domnească, bolnița a fost prefăcută în „spitalie”. Iaca ce spune hrisovul lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 1 ianuarie 1757 (7265), dat în vederea înființării spitalului Sfântul Spiridon pe lângă mănăstirea cu același nume: „Am socotit de lipsa unui lucru prea trebuincios
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Biruit-au gândul Gând cu gând am sorbit din slove, Peste veacuri multe pășind, Biruit-au vrerea-mplinirii Ce să dea lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
comise în necunoștință de cauză. În Oedip la Colonos, eroul se justifică în fața corului atenienilor reticenți în a-l primi în cetate pe un paricid incestuos : Ce vină am ?/ Am fost lovit și am lovit și eu ! Și chiar/ Cu vrerea-mi de-o făceam și încă n-aș fi fost/ Un ucigaș. Căci eu fără să știu nimic/ Făcut-am ce-am făcut. Mai târziu, el își asumă crimele împotriva părinților, dar declară că le-a săvârșit involuntar, fără a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
teban preferă să-și ofere protecția primitoarei Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci rămân ființe merituoase (p. 62) ; încăpățânarea lui Filoctet nu semnifică o acțiune criminală sau vinovată, el făcându-și rău doar sieși (p. 64) ; Oedip este prototipul eroului nobil, generos, animat de sentimentele cele mai alese față de cetățeni, ajuns, fără vrerea lui și fără nicio vină din parte-i, cea mai nenorocită ființă (p. 73). Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiecare clipă. Numai de dragul acestui singur gând își petrecuse tot timpul, de la cinci după-amiază până la unsprezece seara, extraordinar de trist și alarmat, bătându-și capul cu feluriți Kinderi și Biskupi, care aproape înnebuniseră, umblând ca bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât soră, deși nu-i e mai mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de o atare cădere. Dar ce să faci dacă rănile vieții sânt ochi spre Creator și guri deschise spre merinde de absolut! Privegherile înfricoșate ne mântuie - peste vrerea noastră - de superstiția ființării și, obosindu-ne avântul, ne hrănesc din adierile deșertului divin. Slăbirea voinței înfige pe Dumnezeu - ca un par de spânzurătoare - în mijlocul nesiguranțelor noastre... Absolutul e un stadiu crepuscular al voinței, o stare de foame istovitoare. Dragostea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îngână nervoasă Vestala Mamă. Ai măcar decența să-ți recunoști greșeala. — N am lipsit decât câteva clipe... După glas se vede că e înnebunită de spaimă. Cu fruntea încruntată, Occia deliberează. Să fie doar ome nească nebăgare de seamă? Sau vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
circulație mici detalii picante, până când indignarea îi va face pe ceilalți să l acuze de toleranță. Îl vor îndemna să stăruie în acuzare. Abia atunci o va face. De nevoie. Pentru ca toată lumea să creadă că Vipsania a fost condamnată împotriva vrerii sale. Își freacă mâinile cu o bucurie răutăcioasă în ochi. Așa e cel mai bine. Nici copiii nu i-ar putea reproșa vreodată ceva. Ah! De-abia așteaptă să o vadă supusă legii Iulia. Exi lată pe o insulă pustie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică, dacă n-am cunoaște neostoita ta vrere de a înțelege cum de, cu aceleași personaje și uneori cu aceleași vorbe, un episod iese lin, curgător, că-ți vine să-l mai citești o dată, iar altul iese câș, că-ți vine să-l citești de trei ori și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu-i mai foarte-Întuneric decât aici... Te-a poftit și pe tine la masă? - Ți se pare, acum, că-i Întuneric!, strigă mama, deși suntemalături. Lasă, ne obișnuim noi... - Eu nu vreau să mă obișnuiesc. - Dac-ar fi toate după vrerea noastră... - Este! Eu vreau să fac pipi. Și eu vreau să fac mai-mult-decât-pipi... - Hai să căutăm... De mână, orbecăind, ieșim din cancelarie, ieșim din clădire. Căutăm Locul. Căutăm Afara. - Mamă, eu nu mai pot! Eu fac aici... - În curtea școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Au Început să degajeze forma de sub corali. Și nu este rotundă, adică nu e o farfurie zburătoare, continuă Ted. Slavă Domnului! Asta-i va mai potoli probabil pe cei din tabăra celor săriți de pe fix. Zâmbi. — „Cu răbdare și cu vrere, faci din aguridă miere“, nu-i așa? — Cred că da, spuse Norman. Nu știa exact ce voise Fielding să spună, dar Ted avea o slăbiciune pentru citate. Se considera un om al Renașterii și, prin dese citate din Rousseau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și se uitau la mine și făceau nu știu ce planuri. Până când am înțeles brusc, cu oroare, că erau pețitorii, sau chiar familia în care ar fi trebuit să intru și că vorbele lor îmi hotărau soarta, cu o indiferență totală față de vrerea mea, de parcă aș fi fost un covor, o mobilă, un miel de vânzare sau o slujnică. I-am urât în clipa aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce păcălește - întregul univers, Fiind corect să mori ades îți vine! TU EȘTI STEAUA MEA DIN VIS Așa cum miroși de bine, Nici o floare nu-i ca tine, Dulce, gingașă, frumoasă, Tu ești floarea mea aleasă! Când ai ochii plini de vrere Și mă mângâi în tăcere, Peste sufletul meu floare, Tu ești stea strălucitoare! Draga mea cu păr de aur, Dulce și amar tezaur, Tandră, dulce și suavă, Ești icoana mea în slavă! Prințesă caldă și suavă FREAMĂTUL CODRULUI De nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
matricid, această stare la vederea căreia Electra se va teme să mai rostească numele eriniilor, îndârjitele urmăritoare ale unui Oreste terorizat. Cadavrul tragic este întotdeauna cadavrul unui mort ce refuză să moară. Cei vii sunt datori să-i îndeplinească toate vrerile. Cadavrul tragic este un mort care continuă să trăiască, chiar dacă eidolon-ul său nu îi urmărește, prin apariții efective, pe cei rămași în viață. E cazul lui Aiax, în cea de-a doua parte a tragediei cu același nume a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ce poartă pretutindeni cu ea o fantomă. Cât de frumoasă este această imagine a unui tată care se întinde seara în pat așteptând somnul care-l va cufunda în uitare: dar în întunericul deplin el îmi apare dinaintea ochilor și vrerea mea de a-l uita mă chinuiește mai tare decât aceea de a-l ține minte. Figură oarecum inversată a lui Hamlet, oare tatăl nu are aici, ca și eroul lui Shakespeare, aceeași sete de moarte? Acest no, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
poziții ale corpului, evocatoare ale trecutului. În Kiyotsune, femeia care speră în întoarcerea defunctului ei soț, în venirea fantomei, adoptă postura deja pomenită a lui waki. Ca să facă posibilă această revenire - „fie și doar în vis, dacă așa i-e vrerea” -, ea se întinde pe pat, spunându-și: „perna mea o să-i destăinuie dragostea ce i-o port”. Totul se petrece ca și cum somnul, acest interstițiu dintre viață și moarte, ar servi drept spațiu al întâlnirii viilor cu morții. Întâlnire a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bage în samă... Așa mărturisescu eu, Costina, cu limbă de moarte... denainte a oameni buni și duhutnicului (duhovnic n.n) miu, popa Toma”. --Hai să vedem ce plângere are mănăstirea Trei Ierarhi la 11 decembrie 1796. --Dacă asta ți-i vrerea, te ascult. --Egumenul Costan scrie: “Preînălțate doamne, mănăstire Trii Sfetitile... având locuri și pivniți... aice în Iași din vale de Târgul Făinii ci să numești pe Ulița Chirvăsăraua Vechi... acum să află împresurată de cătră megieși; mă rog mării tale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]