1,491 matches
-
25 martie 2013 Toate Articolele Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
Cu gândul la imaginea soției mele dragi ce tocmai a devenit înger) iau mâinile mele reci și mi le azvârl căite că au degete cu care să simtă crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului și o azvârl sugrumata de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea și dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of pe mine
ÎN CHINGA UNEI LACRIMI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345470_a_346799]
-
aveam pe atunci nici televizor, nici calculator, ci doar un mic casetofon la care uneori mai puneam câte o casetă. De obicei eu citeam mult, iar Costel rămânea dus pe gânduri, în acele seri lungi de iarnă, auzeam în răstimpuri vuietul vântului de iarnă și foșnetul crengilor înghețate a unui cireș mare ce bătrâna îl avea în curte, uneori acele crengi mișcate de vânt atingeau geamul înghețat scoțând un zgomot ce tulbura linștea camerei. Într-o seară Costel îmi spuse: Poți
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
ei, o crenguță de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătușat glasul și s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare și vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început și deopotrivă un sfârșit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu altul, dar, sfredelindu-se în inimile
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai dârză decât e Florența/ Iat-o/ Cum se clădește dinspre San Miniato, /rostogolind sub ceruri blocuri sure/ Cu vuiet de armuri și de pădure...” Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetație panteistă: „Mă las în timpul nopții să dorm culcat pe fân / Și să presimt cum
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum înecăcios. Văzuse cu ochii
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
cele sfinte. Părăsește Antiohia și face nevoință/asceză în peșterile munților, însușindu-și învățătura creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectându-și ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și având o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scaldă razele, ci dorea să-L vadă pe însuși Domnul nostru Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul, energicul și dinamcul Ioan
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PUNȚI LEGĂNATE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului În palma sufletului meu Venit din vuietul de mare La ceasul-nserării, tu... Și-ndepărtata mea suflare. Ascunsă pe gama iubirii, Sub notele ce curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu
PUNȚI LEGĂNATE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376506_a_377835]
-
și apucându-se din nou de lucru. Ăluia îi fu de ajuns gestul omului ca să ia foc. Începu să zvârle amarnic cu sudalme. Gealații îi țineau isonul în nechezatul cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine somnolentă. Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
cu privirea în jos, să vadă unde calcă, ferindu-se de vânt și zloată. Nu aud pașii din spate sau lacătul spart... Intrară cu toții într-un fel de meditație intimă, după aceste lămuriri. Pe unele porțiuni, aproape de intersecții, se auzea vuietul de afară. Pătrunseseră în cartierul mărginaș al municipiului, unde erau mai multe spații virane, care permiteau vântului să spulbere zăpada și să o depoziteze cu hărnicie pe drum și la adăpostul gardurilor și caselor. Era aproape de miezul nopții și se
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn pe șuvițe tot praful din stele să uit că-s setată s-adorm pe-nserate s-ascult vocea nopții din dansul de iele mă strânge de mână și du-mă departe în vuietul mării cu zvilțe pudrate ... Citește mai mult mă strânge de mână și du-mă departepe străzile-nguste cu iederă-n praguricu flori la ferestre și vânturi bacantecu vieți divorțate de ternele gangurimă poartă-n iluzii cu buze rujatecu fața râzândă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
unghii făcute pleoape fardateo forfotă blândă topită-n culoaresă-mbrac o poveste cu vise-nsetatesă-i torn pe șuvițe tot praful din stelesă uit că-s setată s-adorm pe-nserates-ascult vocea nopții din dansul de ielemă strânge de mână și du-mă departeîn vuietul mării cu zvilțe pudrate... XXII. STYX, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. -gând îngerilor din vânt- Ne-om regăsi vreodată-n cer, părinții mei fără liman? Într-un vertij cu mult mister sau este-o-nchipuire-n
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
născut în anul 1989, absolvent al facultății de regie de film. În urma unei întâlniri cu actrița Carmen Tănase, gândurile rămân încărcate cu un nou înțeles al meritului ce pune în lumină calitatea umană: omenescul însuși! Din viața omului nu rămâne vuietul anilor ci rodirile lor. Ceea ce a rodit în viața actriței Carmen Tănase și se arată de către rolurile jucate în film, teatru și televiziune, nu e tot. Mai e un ceva negăsit într-o citire a biografiei: principiile sale, atitudinea sa
CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]
-
oamenilor care au reușit să depășească rutina zilnică, ridicându-se deasupra problemelor cotidiene pentru a oferi iubire și înțelepciune. ... XX. PUNȚI LEGĂNATE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016. În palma sufletului meu Venit din vuietul de mare La ceasul-nserării, tu... Și-ndepărtata mea suflare. Ascunsă pe gama iubirii, Sub notele ce curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
curg duios, Din bolta-nălțată -a firii Într -un acord așa frumos... Făcute-s punți de legănare, Legat-ai nori pufoși de dor, Cu sunetul atins de zare Te-ai cuibărit așa ușor. Citește mai mult În palma sufletului meuVenit din vuietul de mareLa ceasul-nserării, tu...Și-ndepărtata mea suflare.Ascunsă pe gama iubirii,Sub notele ce curg duios,Din bolta-nălțată -a firiiîntr -un acord așa frumos...Făcute-s punți de legănare,Legat-ai nori pufoși de dor, Cu sunetul atins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
publicat în Ediția nr. 1330 din 22 august 2014. Fabula după Alexandru Donici „Un poloboc cu vin Mergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare, Dar și hodorogea, Făcând un vuiet mare” Pe seară, poloboacele-au intrat mai liniștit sau zgomotos în sat și-aici, văzând poporul agitat, au întrebat și au aflat în primul bar ca-n sat vor fi alegeri de primar. S-au implicat și fiecare și-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
-a ieșit primar în sat, dar să ... Citește mai mult Fabula după Alexandru Donici„Un poloboc cu vinMergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare,Dar și hodorogea,Făcând un vuiet mare”Pe seară, poloboacele-au intratmai liniștit sau zgomotosîn satși-aici, văzând poporul agitat,au întrebat și au aflatîn primul barcă-n sat vor fi alegeri de primar.S-au implicatși fiecare și-a ales câte un candidat.Polobocul cel hodorogitcu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
las așa căzuți pe jos! - Doamne! El se gândește mai mult la niște fân, decât la viața lui! Hapsân mai ești! Așteaptă să-ți aduc o cămașă uscată din odaia cealaltă!... Așa furtună n-a mai fost demult. Fulgere, tunete, vuietul rafalelor de vânt și ploaie, de nu vedeai nici la doi pași, năvăliră peste casele de pe creasta muntelui, dar și peste satul din vale. Doar Cel de Sus mai avea milă de oameni și de locuitorii satului. Ploaie - ca la
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
umbra zeilor, te caut iubito, neasemuito, rămasă uitată într-un sunet albastru, mai albastru decât vara iubirilor noastre. * Gândurile toate-mi devin o povară când luna coboară în mare. Ce noapte-ntinată... de tine ( azi) mă desparte, ce noapte străină, ce vuiet în ochiul de ape... * În umbra zeilor, te caut iubito, neprețuito, frumoasă floare rămasă pe-o piatră- la răscruce de vremi - aruncată... oh! Blestemată seară... surâsurile toate-mi devin o grimasă când trista-mi amintire te caută disperată, în lumânări
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
în lumânări - de vifor spulberate - * Mai albastre decât cerul coborât peste ape rămân jurămintele și-mbrățișările noastre. O! Zei! Nu lăsați pădurile să moară de dragul unei lacrimi... o umbră - ca un vultur de noapte - de tine ( azi) mă desparte. * Un vuiet se-aude în ochiul de ape! Te caut iubito, ca un nebun, ca un orb, mereu rătăcind sub ploaia de stele nebotezate, în pulberea humei aruncate, aruncate... 24 decembrie 2014 Referință Bibliografică: În umbra zeilor, te caut... / Valentina Becart : Confluențe
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
învăluite în purpură. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, ca nimeni alta, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipăt de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
Căci ei Îl văd, Îl simt, Îl adoră și-I cunosc măreția, iubirea, bunătatea, puterea și sfințenia. Ei Îl văd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor, în cântecul păsărilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului, în vuietul mărilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii; în strălucirea soarelui, a lunii, a stelelor, a aurorelor polare, dar și în forța uraganelor, a furiilor mărilor și oceanelor, a cutremurelor, a tunetelor și trăznetelor ce ne lovesc, și a numeroase
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
Odihna se frânge! Tumult de zbateri din cer spre pământ... Nojițe de cnuturi îmi ard trup și suflet... Vederea mă lasă... orbit sunt de-o rafală, vânt și nisip perfid pătrund, se strecoară prin pori... Alerta sonoră crește dublată de vuietul mării... De când s-a stârnit?! Și marea, cumintea de pân-adineauri, e-o făptură nebună. Războinica poartă o platoșă de valuri spumate, mărețe, cu ea vrea să înfrunte, pesemne, atacul venit dinspre cohorta negrie de nori! Ison le ține chiar
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
zi, după ce o hrănise cu ajutorul perfuziei, un geamăt slab ca o părere îi atinse auzul. Se opri din citit, fixând cu privirea incredulă buzele vineții ale copilului. Aproape că nici nu mai respiră o vreme, neștiind cum să scape de vuietul inimii ce dezlănțuise un taifun asurzitor în creierul și urechile ei. Era convinsă că auzise acel geamăt și se înfurie cumplit pe zgomotul lăuntric ce o împiedica să mai audă orice altceva. O agitație de nedescris puse stăpânire pe ea
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]