1,530 matches
-
o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eu nu puteam, că eram bandajat tot și zic: Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân. Toți medicii a’ plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu o fi? Nu puteam să-mi imaginez ce se poate întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un timp vine ofițerul de serviciu și zice: Unde-s ăia? Acolo! Erau după perdea. Haideți! Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, în chirurgie, și după vreo oră aud iar gălăgie pe coridor, și afară, tot, vuiete... Și la un moment dat vine după mine și-mi spune: No, hai! Unde? Hai la cameră! Cum era obiceiul mai demult, că trebuia să-ți pui mantaua în cap, de data asta nu mi-a spus așa ceva... Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Craiova, spre Timișoara. Și, abia ieșit din gară, ca scăpat dintr-o strânsoare... gonea pe șine cu un fel de disperare... un fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fel de spaimă, iar noi simțeam o frică nelămurită. N-a durat mult, și, așa... din senin, un vuiet din ce în ce tot mai groaznic, venea din cer... din pământ... din toate părțile. Văzduhul și pământul se cutremurau...de vuietul lor... Pe cer, sute... poate, mii de bombardiere anglo americane, escortate de avioane de vânătoare, roind în jurul lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
veneau anglo-americanii în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton gros, ca numai pentru sine. „ Ciudate sunt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton gros, ca numai pentru sine. „ Ciudate sunt destinele omenirii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în Moldova. Ne-am „urat” Directorul și profesorii... și, am trecut la săteni. De neuitat a rămas pentru bănățeni, noaptea aceea a Anului Nou, dar... și, pentru noi. Satul vuia de urale... „hăi...hăi”, de pocnetele harapnicelor, ca din pușcă, vuietul buhaiului, și tălăngilor, dar mai ales cu „hăielile”.. de se auzea până la marginea satului. Era un adevărat spectacol și, care impresiona. Trecuse mult de miezul nopții și, urasem doar la câteva gospodării... „Vă așteptăm să mai veniți că tare fain
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se dezlănțuie, cu o indulgență de necrezut pentru, profesoara de matematică, spaima Liceului Internat din Iași. Dar, Părintele Director, de neînduplecat, în miez de noapte a pornit din capătul satului, unde era cazat, prin omătul până la brâu, orientându-se după vuiete, să potolească pe tulburătorii de datină. ... Satul vuia de pocnete și „hăieli”... Sătenii ieșiți pe la porți, ascultau înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare ne place..!, și, într-adevăr, le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toate potecile și ascunzătorile din munți, încât, în puterea nopții pașii îl purtau cu ochii închiși prin locuri greu accesibile, ori neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de grota de la cascadă... o ascunzătoare sigură. „ - Mai am puțin !”, își zise el cu voce tare, gâfâind, ca să pară că nu-i singur. Luna înălțată pe cer îi era călauză ca... „Stâlpul de Foc”, lui Moise în Pustie. „ - Încă puțin..!”, vuietul vijelios al cascadei se auzea tot mai aproape. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi, venea un suflu cu miros de cetină. Se așeză să-și tragă sufletul... Privirea i se opri pe stația de radio. Ochii i se umeziră, amintindu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
învârtă în jur... Își prinse capul în pumni.. cu ochii închiși strâns, strâns până la durere. În spatele lui, pe culmi cu creste înălțate drept, se întindeau păduri fără sfârșit.. La picioare, începea prăpastia, cu rupturi de stânci și șuvoaie repezi cu vuiet vijelios neîntrerupt. Se uită înspăimântat spre prăpastia fără fund... și, pentru prima dată, în viață, i se făcu frică. Și, deodată sări direct în picioare, strigând.. cuprins ca de o desperare... „Trebuie să-mi văd mama... trebuie să o văd
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vocea. Cer peri culos liniște absolută. Rog pe toată lumea să nu se mai miște și să se concentreze fără nici un comentariu, până când termin explicația noului concept regizoral. Anunț apoi o scurtă pauză, urmată direct de probele pentru actul polonez. Alt vuiet dez aprobator. Dau cu pumnul în pupitru și îl anunț pe director că părăsesc incinta dacă nu e disciplină totală. Directorul ridică tonul autoritar și cere liniște absolută. Toți se așază și o tăcere asurzitoare se instalează. Încerc să îmi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și tranșee. Craiovenii își adaptaseră viața după orarul acestor "oaspeți" ucigători. Dar apropierea păsărilor metalice aducătoare de suferințe se auzea de departe, așa că părinții își luau repede copiii și fugeau disperați din fața morții. Bombardierele veneau în formații compacte, producând un vuiet prevestitor de nenorociri. La câteva secunde după lansarea bombelor, izbucneau explozii care zguduiau pământul, asemenea unor cutremure. În timp ce clădirile se transformau în moloz, sfârtecând și înghițind oamenii sub dărâmături, trâmbe uriașe de praf și fum se ridicau spre cer, întunecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în picioare, strivit și înecat în noroi. Vuietul avioanelor era tot mai puternic. Silvia m-a ținut tot timpul de mână, tot timpul, de acasă și până la tranșee. Hai, Titi, să coborâm. Dă mânuțele la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
poate manifesta mai delicat, mai blând, mai uman? Trebuie neapărat să ne treci prin foc și sabie? Unde am greșit? Cu ce? De-a lungul tranșeelor era o umanitate suferindă: plânsete, gemete, urlete, strigăte de disperare, peste care dominau impasibile vuietele motoarelor, combinate cu zgomotul și suflul năprasnic al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Să fie lumină! strigă Cel de Sus, într-un acces de iubire Divină. Ordinul s-a transmis pe canale nevăzute și, de la pupitrul unui dispecerat celest, impalpabile butoane acționând instantaneu au declanșat prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
desenat o cruce-orgă, alcătuită din mănunchiuri de țevi cu lungimi și diametre diferite, a căror dispunere în buchet desena silueta simbolului creștinesc. Tuburile metalice erau, în partea de jos, tăiate oblic, astfel că, din când în când, vântul izvodea un vuiet ușor, ca venit de pe altă lume. Am instalat crucea la căpătâiul lui Mărgărit și, a doua zi... ia-o de unde nu-i! Cântărea mai bine de o sută de kilograme, a tentat hoții de fier vechi, care, peste noapte, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
hoții de fier vechi, care, peste noapte, au șterpelit-o. Dumitrache nu s-a dat bătut: "Facem alta și-o îngrop într-o tonă de beton!" Într-adevăr, a construit altă cruce-orgă; țevile fiind de alte dimensiuni și tăiate drept, vuietul stârnit de vânt era mai grav și mai adânc. Ce s-a întâmplat mai departe? A venit Revoluția. Crucea-orgă n-a mai ajuns la Bârnova. Se află și acum depozitată într-o debara, la Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor. Bietul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alungat, respins de societate, fără casă, fără patrie, un „evreu rătăcitor” : M-ați alungat din ogrăzile udate de ploile târâte Și În decembrie de lângă sobele voastre În care focul troznea ca un harbuz. M-ați alungat de pe ulițele pline de vuiet, M-ați lovit cu bice În piețele publice ca pe un cal bătrân. Poetul devine un „Ahasverus fără umbră”, precum eroul rămas fără umbră al lui Chamisso (Peter Schlemihls Wundersame Geschichte, 1814). Voronca Însuși Își spunea : „Poet ești și, de-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în grădina cu flori, liniște deplină întreruptă din când în când de dangăt de clopot. Deodată un vuiet de explozie puternică dă vibrații gata să spargă geamurile. Ce să fie? Instalații industriale se aflau la mari distanțe spre Cernăuți sau Dorohoi. Explozia părea să se fi produs la câțiva kilometri. După câteva ore vine vecinul să ne spună
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați. Ajutați din nou de scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]