2,669 matches
-
mult nu existăpăsări care să plângă înlăuntrul ouluiîn pana cu care își acoperă golulnu plânge păunulomulcu sternurile altcuiva pare elsă fie lacrimănu e plâns în sânul retineidurerea vederii estezvârlită prin timpan ierburilor care dormîn sufletul săusinele de ommușcă din furia vulcanilor cu viermidin truda cariilor se plânge elfără să audăe musai să fie noapteîn strigătul golsă se rupă crengile unei adunături de copacica el să plângăniciodată cu sinedespre cât de adânc e crivățuldin nevrednica înaripare a unui alt sufletde om... XXII
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
întristare și durere diavolului fiindcă „îl doare faptul că pe el și pe îngerii lui îi va judeca păcătosul devenit serv al lui Hristos”[200]. Sentința judecății universale este definitivă[201] și Tertulian caută s-o demonstreze prin analogia cu vulcanii de pe pământ: „Cei mai înalți munți se despică sub presiunea focului din interiorul lor și ceea ce ne dovedește veșnicia judecății, oricât s-ar crăpa ei, oricât s-ar măcina, niciodată nu se sfârșesc”[202]. Oricum, judecata are o „rânduială îngrozitoare
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
și mai precis: „Aceste chinuri n-au nici măsură, nici sfârșit. Focul cel veșnic arde și preface trupurile, le consumă și totodată le menține. După cum focul fulgerelor atinge, dar nu consumă corpurile, după cum focul Etnei, al Vezuviului și al tuturor vulcanilor, arde, dar nu se termină, tot așa acel foc de pedeapsă nu se întreține prin distrugerea corpurilor, ci prin descompunerea lor care nu se termină niciodată.”[ 220] Concluzii Eshatologia Părinților Apostolici s-a axat pe ideea iminenței Parusiei Domnului moștenită
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
îngropat atunci toate aceste dorințe undeva în subconștientul nostru, le-am pus nădejdea în secret ca semn, și ne-am continuat în tăcere existența, sperând că vom trăi mult dorita zi a marii ”explozii”, când România va erupe ca un vulcan și noi vom invada pașnic această lume, în sejururi proporționate după posibilitățile fiecăruia, precum lava sa incandescentă. Azi, numai cei care nu mai pot, sau poate nu vor, mai stau pe acasă, nedorindu-și poate a o lua spre alte
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
au celelalte popoare, care o au! Un gând pe care nici nu-l pot localiza pentru a putea ști măcar de unde-mi vine, mă face să cred că, era chiar necesar, ca noi, românii, să erupem în lumea liberă, precum vulcanul acela despre care se credea că s-a stins definitiv în 1945. Suntem națiunea care a supraviețuit incredibil ciumei comuniste totalitare pornită de la început a ne infesta cu o influiență covârșitoare de 90%. Au virusat pe tărâmurile noastre ancestrale timp
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
ca un copil mă împotrivesc toamnei - avionul... o umbră, două umbre , înconjurat de umbre - viața ca un dar în iarba udă un licurici tremurând - viața însăși... moartea, un șoarece ronțăind în tăcere- anii, zilele, clipele cuprins de somn adâncul pământului - vulcanul toarce... lacrima curgând , mormântul proaspăt - pelinul clipei viața sângerând - scrijelite în carne iubiri pierdute pe umerii mei clipelor le cresc aripi... Referință Bibliografică: Poeme in stropi / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie
POEME IN STROPI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356006_a_357335]
-
zeci de afecte. Destul însă, ca mâna semănătorului să le atingă, și ele vor încolți, vor crește și vor înflori, flori neasemuite. Suntem răspunzători de florile inimii, așa cum Micul Prinț era răspunzător de floarea lui, lăsată pe planeta cu trei vulcani și cu zeci de baobabi. El i-a pus noaptea un clopot de sticlă, să nu răcească. Floarea Micului Prinț era, pe cât de gingașă, pe atât de vanitoasă. A trebuit să colinde pustiul terestru ca să înțeleagă că, numai timpul cheltuit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
de la Heracleea, glasurile lui Fuego și Mirabelei nu sunt tulburi, aspre, ori tari ca ciocanele crăpând nicovala de mătase a urechii. Așa cum se poate auzi o inimă bătând sub piatră, așa cum se poate legăna imperceptibil un lac sub care clocotește vulcanul, așa cum un prinț poate străbate drumul până la capătul lumii și se întoarce cu o mireasă, așa cum munții intră până la genunchiul țărmului în mare, așa cum vântul taie vârfurile Pământului, Fuego și Mirabela proiectează până în adâncul duhului cântecul lor, fără să sape
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
Cu cât reușeau să fie mai iuți, mai maleabile, mai energice și mai ritmice, cu atât creștea cota lor la public, ca un drog. Despre Zeița Carmen Amaya, născută la Barcelona în anul 1913, se spunea că ar fi un vulcan, ciclon, tornado, foc, dinamită, sentiment încarnat, geniu înnăscut. Ceea ce Amaya a însemnat pentru dansul feminin, Vicente Escudero Uribe a întruchipat în versiune masculină. Renumitul dansator a experimentat cu ecoul metalic încă de mic copil, sărind pe stradă de la un capac
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SIMT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt inima în două cum se rupe Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar
SIMT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354946_a_356275]
-
în veșmintele unei poeticități de o delicată sensibilitate. E poezia aproapelui îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher și îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Așa cum e și poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile... Căci poezia aceasta este ca un joc de puzzle, punând la grea încercare răsfățul întru poezie al lectorului dedicat genului. Dar, mai ales, e un
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
trenuleț ce parcă te-ar duce, tranca-tranca, direct spre iad. Vezuviul asistă pasiv, ușor morăcănos, îmbrăcat într-un gri de infern, cum este biltzat de grupurile de asiatici, care ciripesc entuziasmați prin toate vagoanele. Fără grabă, atacăm intrarea. Pompei Scavi. Vulcanul le-a dat romanilor doar 178 de ani de primă existență prin zonă. Un timp au uitat holocaustul și azi poalele ucigașului adormit sunt repopulate. Senzorii veghează! Fusesem avertizat, prin lecturile făcute, că mai toți locuitorii fuseseră bine conservați, mulți
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
plaja de la Tarrafal (insula Săo Nicolau) se umple de zgomotul vesel al femeilor care încep să descarce prada și să o ducă în coșuri imense la piață. Pentru turiști, spectacolul este inedit. Atracțiile principale sunt munții terasați de deasupra oceanului, vulcanul și sporturile acvatice. Vedeta Insulelor este Cidade Velha în Santiago (centrul istoric vechi din orașul Ribeira Grande), inclusă în patrimoniul UNESCO în 2009. Așezarea a câștigat premiul UNESCO World Heritage ca prima așezare europeană de la tropice. Ruinele orașului datează din
DUPĂ CESÁRIA ÉVORA, ÎN INSULELE CAPULUI VERDE de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355302_a_356631]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > POEM FĂRĂ NUME Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Viața e ca un poem fără nume Drept inima având un vulcan Din rădăcini adânci pornesc spre ceruri brațe Priviri plecate privesc pe dinlăuntru Doamne cum aleargă clipele Ca niște limbi de clopot Sufletul se spală de mocirla Cu lacrimi Imaculat că o ie îl văd înălțându-se Într-un nor alb
POEM FĂRĂ NUME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355525_a_356854]
-
un fel de furia laptelui la mămicile lehuze. Autoarea luptă efectiv, cu toate forțele, să se descătușeze, e o încleștare aproape dramatică pentru că, până nu spune ce are de spus, nu se poate elibera de presiunea care vine ca un vulcan și se aruncă asupră-i. Din fericire pentru noi. Nenumăratele ipostaze în care-i simte prezența lui Iisus, în clipele de răscruce ale vieții sunt edificatoare. Cu Iisus al meu m-am întâlnit de miliarde de ori în răstimp, dar
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
în Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011. ELOGIU INSULEI ...poate sunt și eu o insulă( Pantelleria, adică ).. și mă bat, si străbat, de o viață, toate vậnturile, și mă scalda toată roua în fiecare dimineață, și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, și sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
că nimic nu este imposibil. Citește mai mult ELOGIU INSULEI...poate sunt și eu o insulă( Pantelleria, adică )..și mă bat, si străbat, de o viață, toate vậnturile,și mă scalda toată roua în fiecare dimineață,și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă -...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )...și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa,si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor,și mă adun la ruga cu toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
superrealism, incandescent, senzații, rostire, lumină, divin, originalitate, urâțește M-am străduit întotdeauna ca prin cuvântul meu scris să nu lezez existența niciunui prezent, să caut să fiu prevăzător dar ascuțit în observații, când inimile lor dădeau să izbucnească incandescent lava vulcanului urii. În momentul acela apăreau vuind eului meu dureri ce îmi voiau înăbușirea, sufocându-mi în imaginar cuvintele, care se zbăteau să procreeze dorul existențial. Ce înseamnă regresivitate a termenului literar și ce poate duce la dureri mai mari ca
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
cioclii-i greu să afli lideri... ...eternă noapte fi-va - iar zeul: biet mahmur tobe stelare - mistic - reduse-s la murmùr... ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI vântoase de venin m-adună mă răsădesc în hârb de lună prohod pe-un stih - vulcan emfatic câtu-i tărâmul de jeratic * spetit de-o viață fără rost bătrân - încovoiat și prost mă legăn - mie însumi ștreang: nicicând n-am fost în mai 'nalt rang! singur - becisnic - fără rod stricat-am - zornic - calapod: e-atât de hâd
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU INSULEI ...poate sunt și eu o insulă( Pantelleria, adică ).. și mă bat, si străbat, de o viață, toate vậnturile, și mă scalda toată roua în fiecare dimineață, și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți
ELOGIU INSULEI de ION MARZAC în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356256_a_357585]
-
LANSARE DE CARTE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017 Toate Articolele Autorului EMILIA AMĂRIEI, din Idicel, un nume prea puțin cunoscut, încă, în poezia românească, poeta cu un talent extraordinar, ce a erupt din vulcanul sufletului sau, acum, la vârsta maturității, uimindu-i pe toți cei care iubesc poezia! Harul și darul ei sunt de la Dumnezeu, tematica poeziilor de peste tot: din fântână sufletul ei cea plină de apă limpede, curăță și vindecătoare că un adevărat
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369025_a_370354]
-
de fior iubit Suspin muiat în lacrimi de extaz vrăjit Se-nalță-n încăperea inundată-n... dor. In noaptea de iubire, departe de alean, Săgeată fermecată străpunge două inimi... Explozie albastră, luceferi plini de patimi Desfată, din adâncuri, fiorii din... vulcan. Pe coapsele cu... perle se deschid petale Ca sângele ce curge prin venele pulsând. Sărutate-n șoaptă cu buzele arzând Așteaptă mângâierea atingerii de floare. © D. Theiss Referință Bibliografică: Pe coapsele cu... perle / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PE COAPSELE CU... PERLE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369822_a_371151]
-
provoacă uimirea, declanșează lumina și devin atitudini răsfrânte în concluzii eminente. Cultura Duhului care sălășluiește în el, îi întregește Opera gândirii pe care o expune ca pe o simfonie de mare virtuozitate. Filosofii creștini de talia lui Țuțea sunt niște Vulcani ai gândirii ortodoxe, a căror erupție din plinătatea focului trăirii lor mistice, fascinează o lume care-i vede în magnifica lor strălucire. La rândul său, gânditorul creștin Petre Țuțea este fascinat de aura Sfântului-străvechi ideal de viață hristic-ortodoxă, în context
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
Poemul cenzurat 1 Da, nu-mi place să fiu cenzurat Nici de mine însumi, Nu-mi plac străzile înguste, Ca în Italia de sud, Îmi plac vapoarele mari care străbat oceanele, Oamenii deschiși la suflet și la minte, Îmi plac vulcanii, chiar și stinși, Locașurile luminoase pentru rugăciune, Nu-mi plac echipele, elitele ascunse, Întreaga viață m-am luptat cu viclenia morții, Viața mă recuperează generos, Să fiu îndrăgostit fără să știu de cine, Îmi plac giganticele flori exotice, Nu-mi
POEMUL CENZURAT 1 de BORIS MEHR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369939_a_371268]
-
Oglindire > BLESTEM EFEMER Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cât de scumpă e viata unei lacrimi, Când nici in amintiri nu mai poate să plângă? Izvorul durerii i-a secat în vulcanul iubirii Și cerul curge prin ea ploaie de rouă. Nestăpânită de oameni e puterea lacrimii Ce-și unește suferința cu Universul, Când din insăși durerea ei va dispare, va ști Că inima i-a coborât adânc eternul. Nu poți a
BLESTEM EFEMER de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369988_a_371317]