4,017 matches
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU,2010 Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 tulburând noaptea țipătul unei lișite - flămândele vulpi 2 Muzică de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi sfâșie luna 6. vechi
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
lalele, culcându-le la pământ sau se încolăceau în jurul tulpinilor groase ale copacilor. Unele din frumoasele păsărele cu tril duios fură înghițite și altele scapară, zburând în înaltul cerului, spre norul cel alb. Mai apucaseră să înghită și câțiva iepuri, vulpi și alte animale micuțe. Singura dintre ei, Prințesa Lalelelor, nu făcuse nici un mișcare și nu încercase să fugă, la fel ca și îngerii, așa că de ea nu se atinseră. Unul din îngerii-vulturi spuse: - Monștri odioși, ce căutați voi aici? De ce
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
grele zăpezi. Cerul era întunecat, ningea cu fulgi mari, la nesfârșit. Eu însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă. Treceam încet peste pustiurile albe de ninsoare pufoasă. M-am oprit lângă o margine de pădure unde văzusem o vulpe argintie cu un pui foarte drăgălaș lângă ea. Când mă văzu vulpea cea albă îmi zise: - Sunt bătrână și slabă! Omule bun, îți încredințez acest pui al meu care mi-e tare drag, dar pe care nu-l mai pot
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă. Treceam încet peste pustiurile albe de ninsoare pufoasă. M-am oprit lângă o margine de pădure unde văzusem o vulpe argintie cu un pui foarte drăgălaș lângă ea. Când mă văzu vulpea cea albă îmi zise: - Sunt bătrână și slabă! Omule bun, îți încredințez acest pui al meu care mi-e tare drag, dar pe care nu-l mai pot îngriji!... - Și ce să fac cu el?... - Te rog să-l dai
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
pe care o vei întâlni în cale în călătoriile tale!... - Se înțelege! Așa voi face!... Am plecat și din țara zăpezilor. Iarăși am călătorit mult, mult de tot, fără să opresc undeva. Din timp în timp admiram jucăușul pui de vulpe din brațele mele, care mă privea și el cu ochii săi vioi și curioși, cu botișorul cel negru și cu urechile sale gri atât de nostime. Am ajuns în drumurile mele într-o țară foarte îndepărtată, din Răsărit, cu oameni
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
lume. Pe deasupra, avea o inimă bună și milostivă, cea mai milostivă din câte văzusem până atunci pe lume! I-am oferit ei mărul cel frumos, jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-am spus. Sunt daruri, pe care ți le trimite un tânăr chipeș, o pasăre măiastră și o vulpe polară!... Fata fu surprinsă, dar nespus de fericită privind daruri pe care i le adusesem
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-am spus. Sunt daruri, pe care ți le trimite un tânăr chipeș, o pasăre măiastră și o vulpe polară!... Fata fu surprinsă, dar nespus de fericită privind daruri pe care i le adusesem. Iar eu am plecat. De ce oare am plecat? De ce am părăsit poarta acelei mici dar simpatice căsuțe? Privisem, oare, îndeajuns minunatul chip de înger al
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > IUBIRE INTERZISĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Ce dificil e când iubești ce nu este al tău Și este greu nimic tu să nu spui, Ca vulpea care fură, să te ascunzi mereu, Și într-un târziu, rămâi al nimănui. Un lucru interzis este-o ispită mare Și mă îndeamnă de-aproape să-l cunosc, Chiar de va fi chin și va durea mai tare Încerc să
IUBIRE INTERZISĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363993_a_365322]
-
coada, iar Adam [Și Eva!] l-au gustat - și, pedepsiți Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un lăstun
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
ne-a picurat împiedicându-ne să sădim altă floare, să ne așezăm pe alta bancă, în alt parc ,obligându-ne iar să plecăm fiecare înțelegând în felul lui întrepătrunderea anotimpurilor. Ești că un produs ecologic, i-ai zis. Că o vulpe a deșertului abisinian .Sabinele au fost rapițe nu doar pentru frumusețea lor ademenitoare, ci mai ales, pentru că emanau o senzualitae ce putea asigura ,un timp, stabilitatea specie umane. Cu voluptatea lor, românii și-au amăgit foamea instinctelor secole în șir
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
forma liric. Totodată începe munca casnică recompensată de poveștile dinaintea rugăciunii de seară. Aceste povesti, dacă amintesc tangențial de fapte reprobabile le înfierează. Cățelul care fură oul din cuib îl capătă a doua oară proaspăt fiert, fierbinte, și se lecuiește. Vulpea care fură găina este amenințată cu vânătorul și pușca sa lungă. Numai „cultura” românească admite jurămintele lui Azorel prins cu rața-n gură. La trei ani capătă a doua carte. Biblia. Poveștile de seară cu seară devin acum pilde și
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
II-a a romanului este extrem de provocatoare, incitantă prin conținutul său, prin imaginile lumii literare bucureștene, ea fiind într-un raport de continuitate cu expunerile din paginile anterioare. Prezența literară a lui Gib Mihăescu este apreciată de Zaharia Stancu, Radu Vulpe, Ilarie Voronca, Ștefan Nenițescu și admisă în saloanele aristocrației literare ale timpului. După o prezentare amplă a monumentelor istorice de la Arnota, Bistrița, a succeselor literare tot mai rodnice și mai febrile, a grevei muncitorilor de la Atelirele C.F.R, Al. Florin
AL.FLORIN ȚENE-LA BRAȚ CU ANDROMEDA, CRONICĂ DE DR.DIN PETRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363405_a_364734]
-
petic alb de blăniță sub piept, vezi?!... - Da, Corina! Ce lucruri frumoase a creat Dumnezeu ca noi să ne bucurăm sufletul cu ele!... Chiar așa și era, totul era încântător în jurul nostru. Mai încolo zărim niște urme de lăbuțe de vulpe în zăpadă. Semănau întrucâtva cu cele ale unui câine, doar că erau cu mult mai mici. - Uite și un iepure! strig eu Corinei, arătându-i o siluetă cenușie căznindu-se să facă salturi prin zăpada pufoasă spre poiana din vale
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
pe urmele din zăpadă pe care le făcusem chiar noi când urcaserîm pe munte. Ne-a întors pe aceeași cale și cu gândul că poate vom găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
cale și cu gândul că poate vom găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
că poate vom găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
mamaia: banane, portocale... iaurt. - Nu trebuia, are destule. Nu-i lipsește nimic. - Dar Emil unde e? - Nu știu; poate în camera lui. Își pregătește temele; schițe, planuri, proiecte; răspunde Adina, dar cu altă voce, mai stinsă. Sofica, un pui de vulpe, a mirosit ceva: o gâlceavă mică, o supărare... După ce s-a săturat de frământat la aia mică, a băgat capul pe ușa de la camera lui Emil dân- du-i binețe și întrebându-l ce face. El nu i-a răspuns
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
nu ne-apasă. Ziua bună! Bună dimineață soare Te reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite pasarele. Ziua, buna dimineață! Florilor luminezi față, Soarele în ziua nouă-și Scalda razele în roua. Ziua bună tuturor, Păsări, fluturașilor, Urși și lupi, vulpi și mistreți, Vouă fete și băieți. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codită jucăușa Și o mutriță ghidușa. Că-i cățel adevărat Recunoști după lătrat; Cum mă vede deodată Pofta mare-are de joacă. Prieteni suntem
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ilustrate. Niște animale plăpânde, slabe și obișnuite cu traficul și prezența oamenilor ca și oile și caprele noastre. Copiii mi-au povestit că au venit și în oraș fără a se teme de circulație sau de oameni. Așa făcea și vulpea de pe muntele din spatele casei lor. Cobora muntele și o lua printre case să caute de mâncare. După prima turmă am mai văzut și alți reni, dar numai în aceeași zonă, la câteva sute de metri distanță între ei. Aici mai
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
drept și eu simt singurătatea vieții dar... nici tu nu m-ai încurajat, cel puțin până acum... - Cum adică nu te-am încurajat? Eu sunt o fată serioasă și nu după cum bârfa comunei o spune. Ști tu vorbele acelea cu privire la vulpea care neajungând la struguri spune că-s acri! Tu ce părere ai? - Eu... ce să-ți spun, mi-e rușine, nu sunt deloc un aventurier, și cine știe, poate că într-o zi am să-ți spun ce am pe
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
nemărăginiri, magnolii, palate de cleștar și semnul pus pe adorația Madonei. Un poet ca puțini astăzi, cu miză și dorință de răsturnare a faliilor dintre uscat și ape. „Groaza bucuriei”, iată o sintagmă care mă urmărește ca o umbră de vulpe, odată ce am citit-o în pagina cu sonete. Și, da, bucuria își are teama sa de moarte, așa cum, în alt plan poetic, cântecul viorii topește frunza (nu floarea) belladonei! Pe planuri diferite, dar defel fără afinitate, alunecă, se glisează și
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
1601, Mihai Viteazul , este ucis mișelește pe Câmpia Turzii. La numai 43 de ani, Mihai Viteazul , este victima unui asasinat laș. Binefăcut la corp, frumos, de talie înaltă însă cu o figură uscată, Mihai Viteazul avea privirea vulturului, curajul leului, șiretenia vulpii și credința lui Iancu de Hunedoara. Mistuit de focul sacru al patriotismului, Mihai Viteazul, a luptat și a murit pentru gloria țării sale. Se spune că nu are egal printre concetățenii țării sale decât pe Ioan Corvin și Ștefan cel
PORTRET IN LEGENDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364169_a_365498]