1,106 matches
-
tipică! - și-a luat câțiva oameni, a găsit o cameră, câteva mese și un fax și a născut Agenția. Punct. Iar demonstrația de forță din acest 24 februarie a fost una desăvârșită, amuțitoare. Când au mai fost de întâlnit, la fel de zâmbitori, în aceeași sală Ion Iliescu și Emil Constan tinescu (mare păcat absența lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalți doi! Prezența lui ar fi fost de un șic nebun, demonstrând nonșalant nepăsarea suverană a sulta nului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
porumb, apoi de orz. Carnea apărea rar pe masă și dispărea și mai repede. La școală mi-am descoperit învățătorul și poate eroul, modelul vieții în persoana lui Ștefan Nicolau: înalt, frumos, cu jambiere de piele, mereu proaspăt bărbierit și zâmbitor. Învățai doar de dragul lui. Mi-aduc aminte că odată, când nemții spărseseră frontul de la Mărășești și începuseră să cadă proiectile aproape de noi, învățătorul ne-a liniștit blând: Copii, suntem urmași de-ai lui Decebal și Traian. Cei mari, frați sau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
faraonice, totalitare, dictatoriale, generează monștri. Concentrarea puterii la vârf înseamnă refuzul dialogului, al consfătuirii, consultării, conlucrării pluralității selective de opinii. Dictatorul promisiunilor, ajunge a la vârf manipulărilor, a prin tehnica înșelăciunilor, finalmente subordonând massele. În drum spre putere, e popular, zâmbitor, binevoitor, stă de vorbă cu fiecare și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de mireasă și clătit în lacrimi de fecioară înaintea unei zile de post, când și icoanele sunt mai triste și mai ale nimănui”; sau: „Meșterii aurari luară comenzi de la Primar pentru efigii uriașe care să-i descrie chipul cât mai zâmbitor și mai tânăr, deși era scorojit ca o tablă pregătită pentru îmbrăcarea unui picior de lemn să nu dea frunzele din el, când purtătorul lui îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii depășește interesul pentru aflarea subiectului, care poate lipsi. În
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
așa de ușor! Și nu-I mai pomeni numele! Din cauza Lui am ajuns în situația asta de renegat și izgonit din Rai! Pentru că voia să ne transforme pe toți în supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau ceilalți, venise pînă și Nilda Sălbatica, Îi așteptau, Îi așteptaseră toată după-amiaza și acum Îi Întîmpinau zîmbitori, veseli, gata să răspundă la toate Întrebările lui Julius. Dar pesemne că au observat ceva, le-o fi făcut Vilma vreun semn, fiindcă de Îndată s-au făcut nevăzuți. Pe Susan o deranja faptul că umblau prin toată casa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Julius... L-a adorat... — Cine e arhitectul? Întrebă, Într-un efort triumfal, fericită, asemeni atletului care trece primul linia de sosire, urmat Îndeaproape de ceilalți concurenți. ...I se părea minunat că și-l amintise astfel apropiindu-se de ea zîmbitor, Îndrăgostindu-se de ea, acum cînd casa asta mare pe care și-o dorise el Începea să Îmbătrînească... Pișicherul de Carlos se duse să doarmă În caleașcă Într-o după-amiază În care era o căldură toridă. Îi plăcu și hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sudoare, fiindcă alergaseră timp de o jumătate de oră În jurul lui Taboada, strigînd În cor: „Taboada, o să te punem la. frigare, o să te punem la frigare!“ și bietul Taboada țipînd ca din gură de șarpe: „Mamă, mamă!“, sub privirile zîmbitoare ale lui Morales, care considera că În felul ăsta scoate din ei niște peruvieni adevărați. CÎnd apărea călugărița cu clopoțelul, Îi certa pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele și frumoasă foc. Terasa se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și atît de sensibilă, suporta Încă o greșeală În acea după-amiază cu lecții de pian, căuta cu ochii un colț din tavan unde să-și ascundă un geamăt ușor de suferință; nu se auzea Însă nici un geamăt, Își Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise, n-avea nici o importanță, cînta din ce În ce mai bine, ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea concentra: măicuța nu știa că pielea ei era de vină, pistruii aceia... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neîntrerupt; mai beau și ei cîte o bere ca să se Încălzească și să prindă puteri; cînd se pornesc pe treabă, nu stau o clipă locului, urcă și coboară fără zăbavă, deși unii sînt pe jumătate afumați!“ De aceea Julius sosi zîmbitor și convins că va vedea ceva nou, interesant și vesel. Și de aceea acum, cînd s-a dat jos din automobilul arhitectului, iată-l cam nedumerit: lăsînd la o parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-a fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou, salutîndu-și secretarele, anunțîndu-le că avea să le dicteze ceva și fumînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Finita se auzi chemată și suferi Îngrozitor fiindcă n-avea cum să scape și trebui să se apropie. „E Beba Marinas“, Își spuse, În timp ce Înainta transformîndu-și psihoza Într-un zîmbet spre locul unde o uriașă brățară de briliante o aștepta zîmbitoare: „Finita, Încă nu ne-ai explicat de unde a răsărit rock-end-rollista asta care stă de vorbă cu Juan Lucas“. - „E o prietenă a copiilor, Beba, o prietenă a copiilor“, Începu ea să explice, avînd grijă să n-o tragă curentul, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai departe tot așa, voi reuși să-mi scot dantura Înainte de zece și jumătate și să iau pastila albastră pe la unsprezece ca să dorm și copiii mei și proprietățile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să devină ministru. E Bello, istoricul. Prea tîrziu: șeful de sală care-i supraveghea pe tineri, să nu cumva să devină necuviincioși fiindcă beau cam mult, văzu cum zboară hîrtia transformată În fluture, Își prefăcu tava În plasă și sări zîmbitor și servil, nu zbuti să prindă fluturele, se Întoarse disperat spre Bello, tocmai Îi cădea pe frunte, nu-și dădu seama, se Întoarse fericit, domnii pot sa se distreze mai departe, domnii sunt foarte spirituali. Juan Lucas le trimise Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu cît plîngeau și mișcau gîtul mai mult, cu atît Îi rodea mai rău gulerul. Misiunea de a-i primi Îi revenise de data asta măicuței Mary Agnes, care se sculase foarte devreme și Îi așteptase cu o privire blîndă, zîmbitoare, atît de Încîntătoare. Încît unele mame sufereau mai mult decît copiii lor văzînd că-l lăsau pe Ricardito, de pildă, pe mîna unei călugărițe atît de drăguțe și care mirosea a parfum scump. Fiindcă măicuțele de la Inmaculado Corazón erau americance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el În clipa aceea și Fernandito Îl strivise cu privirea și se Întorsese să urmărească noua numărătoare pe care maica Mary Joan o Începea chiar atunci, văzînd că cele două rînduri Învinse se ridicau din nou la luptă cu fețele zâmbitoare, cu mînuțele ridicate sus de tot și fluturînd banii. Ahaaaaaaaaaaaaa, i-atsi phăstrat bhine!, era prima dată cînd maica Mary Joan le vorbea În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli, toată clasa se bucura, În afară de Fernandito, care stătea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se grăbească pentru a ajunge cît mai repede la Academia de muzică și pentru a o putea contempla cîteva minute Înainte de a Începe ora. Ascuns acolo sus, o observa cum o apucă pe un drum greșit. O vedea fericită, zîmbitoare, vopsindu-și unghiile cu grijă, fredonînd bolerouri. El Îi povestise toate astea lui Juan Lucas și unchiul Juan Lucas, În loc de orice comentariu, spusese că ăsteia Îi plac fructele oprite. Nu se poate, e o minciună. Carlos, Nilda, Vilma, toți fredonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
secretare? De ce? Erau la aceeași școală, se vedea după uniformă, locuiau În aceeași casă, dar secretarele Învățau tot timpul și, În schimb, ea o luase pe un drum greșit și nu dădea semne că ar vrea să se Întoarcă. Mereu zîmbitoare, mereu făcîndu-și unghiile și fredonînd bolerouri. Își privea unghiile, sufla peste ele și se Întorcea să se uite spre „vestibul“, atunci Julius se ferea repede Într-o parte. Mai era un minut pînă Începea ora și el vru să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă Carlos aproape În același timp, de jos. Destul cu vorbăria! Văzînd că Julius coboară, se Îndreptă spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rău al omului În negru cu pălărie neagră, așezat pe un taburet În barul de larnă. — Iertați-mă, domnule, eram distrat, Îi zîmbi Julius, apropiindu-se, ca să dea mîna cu gangsterul prieten cu unchiul Juan Lucas. Bună seara, domnule, repetă zîmbitor. Dar zîmbetul copiilor se confundă cu zîmbetul femeilor ușoare și ăsta avea chiar un glas de castrat, ce copii a adoptat și Juan Lucas, fapt e că Al Capone se limită să-i strîngă mîna cu putere și zîmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca să-l oprească, săreau, fugeau de ea, dispăreau cu toții, siluetele lor se ștergeau, se Întorceau cu toții, apăreau, Julius dispăru, dispărură cu toții, toți În afară de fiică-sa, care stătea liniștită, zîmbitoare, gîndindu-se că bineînțeles le lăsaseră singure ca să poată sta de vorbă pe Îndelete. Celso dădu fuga să deschidă poarta, cînd auzi claxonul Mercedesului. „Aduc un rănit“, spuse Carlos, uitîndu-se vesel la Julius, care avea dureri Îngrozitoare și era furios fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp și o luă spre Pera del Amor, unde, după vreo cincisprezece minute, transformă canapelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-avea voie s-o atingă, pînă nu făceau cununia religioasă. Bobby Îi strigă În față: stricata dracului!, plecă furios și Începu să-i tragă clopotele uneia de la Villa Maria. După o săptămînă se Întoarse. Maruja Îl primi drăgăstoasă și zîmbitoare. Îl umplu de sărutări și-l lăsă s-o ducă, stînd alături de el și mîngîindu-i părul, pînă la Pera del Amor, unde Bobby instală patul de două persoane și se repezi s-o Îmbrățișeze făgăduindu-i să facă nunta cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]