2,178 matches
-
SUFLET Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Stropi de dragoste bălaie Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc! Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește Pentru-a florilor ninsoare.Pasul nu se mai grăbește! După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
care prevedea în continuare vizitarea stațiunii Karlovy Vary. Dar nu am părăsit muzeul fără a vizita și magazinul, de fapt expoziție cu vânzare, unde din nou am avut ocazia să admirăm adevărate opere de artă în fața cărora oricât aș fi zăbovit, pentru mine nu ar fi fost de ajuns. Vă recomand vizitarea acestui muzeu, chiar dacă bugetul de vacanță nu va permite să plecați de acolo cu vreun suvenir...pentru mine sutele de fotografii făcute acolo sunt o amintire suficientă și mai
ATELIER DE STICLA MOSER de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348247_a_349576]
-
curte să hrănească animalele care deja așteptau hrana de dimineață. Urcă pe stogul de fân proaspăt început de lângă casă, aruncă cu furca câteva pale de fân jos de pe claie, apoi coborî și începu să care fân pentru animalele din grajd. Zăbovi mult cu această îndeletnicire aproape sfântă pentru un țăran de la munte, apoi intră în casă. Nu mult după aceea, stăpâna casei, Catrina, ieși și ea cu două căldări de apă încălzite, pe care le duse în grajd, să adape vitele
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
mânuțele ei firave. - Măriuca tatii! Îngerașul meu!... - Tăticul meu scump! Știi ce tare ne-am speriat! Așa-i, tati, că o să te faci bine? - Da, copilul meu, îngerașul meu! Fata s-a dus în odaia cealaltă să-și șteargă lacrimile. Zăbovi acolo o vreme, apoi apăru misterioasă în camera unde zăcea tatăl ei. - Tati, asta e pentru tine, cadou de Crăciun! - Ce mi-ai adus tu aici? Când se uită mai bine, văzu în mâinile ei o figurină de lână albă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
în ochi. - Dacă vrei, un ceai, te rog. Îi răspunde Doamna Ghervescu cu fața ca cizelată în marmură. - Nu-l găsiți că arată foarte bine? Ploaia contaminează vegetația grădinii. Mesajul ei ud pătrunde înăuntru prin ușile deschise dinspre grădină și zăbovește pe parchetul din stejar. ------------------------------------- (2) BILET DUS-ÎNTORS - Ce faci aici de una singură? El întinde mâna cu dege¬tele ca feliile de portocală. Ea simte așchii din lemn în derivă în gâtul uscat și-și mușcă involuntar buza de sus
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
despre cei doi, dar militarul i-a anunțat că a cumpărat bilete la teatru pentru sâmbăta viitoare, când la Teatrul de Stat din Ploiești se va juca piesa Take, Ianke și Cadâr a dramaturgului Victor Ion Popa. Suman a mai zăbovit puțin și a plecat spre dormitorul său, căci luni începea o săptămână nouă. L-a condus Cocuța până a coborât treptele, l-a îmbrățișat și sărutat ștrengărește, ca și cum sărutul era de furat... Referință Bibliografică: Ciclul TUNICA SI SUMAN: DUMINICA LIBERĂ
DUMINICA LIBERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350214_a_351543]
-
suveranului, care fusese destul de ponderat până atunci și care, după cum cititorul își amintește, nu și-o făcuse amantă din prima zi pe Soraya, mintea a început să i se întunece din cauza pasiunilor carnale. Intra tot mai des în camera Sorayei, zăbovea tot mai mult acolo, pierdut în deliciile amorului, ba chiar a dat dispoziție ca fetei să îi fie aduse albume care ilustrau sexul tantric. Își pierdea mințile când o vedea și nu rata niciun prilej de a-i simți trupul
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
său de sportivă, era atrăgătoare, iar îmbrăcămintea ei aleasă cu gust o făcea și mai plăcută. Timpul era destul de înaintat și au hotărât să meargă spre gazdă împinși de acel impuls al tinereții. Au trecut pe la restaurant dar nu au zăbovit mult pentru că timpul li se părea prețios! Antilopa a comandat o sticlă de șampanie pentru la domiciliul lor provizoriu. Impulsul lui Matei a fost să nu cumpere șampania, însă Antilopa a insistat ca ea să plătească. Ajunși la gazdă s-
ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361775_a_363104]
-
la sora Antilopei care locuia cu soțul său inginer metalurg la Industria Sârmei desigur. Sora Antilopei ca și soțul ei au fost încântați să-l cunoască pe Matei. La întoarcere au trecut pe la alt frate al Antilopei dar nu au zăbovit acolo. Ajunși aproape de casă au intrat la restaurantul din spatele gării din Câmpia Turzii unde era muzică dar nu au întârziat prea mult fiind așteptați acasă. Prima duminică petrecută de cei doi acasă la Antilopa a fost una plină de surprize, căci
ANTILOPA; CUM SE VEDEA VIITORUL? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361775_a_363104]
-
un copil, poate prin adopție... Medicii nu le certificaseră infertilitatea, investigațiile și examinările nu se clarificaseră, mai mult ipoteze, ei, între timp insistau, trecuseră câțiva ani... Fără un copil, căminul și dragostea lor nu se împlineau. Ea se oprea și zăbovea tot mai des și mai îndelung, în drum spre casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
umbra frunzei tale ce se duce Când toamna te usuci și mă desmierzi În fibra lemnului tău viu și dulce Și-n seva cărnii tale încă verzi ... Sunt suflete-izvoare care suflet dau Și apă vie sfintei Rugi fără sfârșit, Mai zăbovesc și eu din când în când să beau Un strop de liric mir când simt că-s prăbușit. Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
mai presus de fire, de parc-ar vrea să-mi mai risipească din întristarea ce m-a cuprins din senin. Alteori când în gândurile mele îi zăresc ai ei chip, mi se pare că este aidoma unei flori pe care zăbovește dragostea fără de margini, este dragostea coplilăriei... La fel cum un crin își ridică potirul spre cer, revărsându-se în el toată frumusețea universului, armonia și căldura răsăritului, tot la fel și pe măicuța mea o simt inundată de mila-i
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
aripi de humă... Sunt roata de la a cincea căruță Mă-mpiedic, mă poticnesc, Mă sfărâm, sar spițele-n lături Un câine urinează pe mine, apoi mă amușină... Sunt roata, niciodată n-am fost așteptată. Soseam intempestiv, în plină viteză Și zăboveam doar o clipă, doar cât Să mă șterg de tăceri, să mă lepăd de umbre. Sunt colac de salvare. Colacul de salvare inutil Stârnind cercuri concentrice ca o promisiune Niciodată la timp. Pașii târșiți ai disperării Care nu se împarte
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
văd ca pe-o stea, dar tu ești o constelație, cum aș putea s-o-nțeleg?! ULTIMA CANTILENĂ... Nu știu ce voi spune Nemiloasei când va veni, dar știu că acolo, unde firul de iarbă mă va ascunde, nu mult voi putea zăbovi; roua corolelor mă va trezi într-un murmur ușor să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Timpi trecuți și timpi ce vin, Veacul împărțit la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu sunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Referință Bibliografică: TIMPI
TIMPI TRECUȚI ȘI TIMPI CE VIN de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365278_a_366607]
-
caz de alarmă, o parcurgeau în camioane militare unul dintre ele având remorcată bucătaria de campanie, încărcat fiind cu echipament de luptă și cu alte cele necesare pe front. Trecuse de miezul nopții. Câteva fete de la „ Scămoasa ” , fabrica de țesături, zăboviseră mult peste programul de lucru depunând efort pentru realizarea planului cincinal în numai patru ani și jumătate, la îndemnul mobilizator al secretarului general al partidului, comandantul suprem al armatei. Ieșiseră de pe poarta alăturată, cum nu se poate de obosite, așteptându
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
lui Jeni i-au trasat sarcina să-l plimbe pe Albert în josul și în susul falezei Dunării, să întârzie cât de mult în fața fiecărei creații artistice recent apărute de-a lungul falezei, să insiste cu explicații cât mai amănunțite pentru a zăbovi cât mai mult în acea zonă astfel încât să poată fi oricând reperați cu ușurință oricând va fi nevoie. Totul părea ireal. Albert părea să fie în stare de hipnoză marcat de frământarea gândurilor ce puseseră stăpânire pe el. Elocința Jenicăi
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
ating? Revolta din el a dat pe dinafară. Chipul i s-a schimonosit a ură completată fiind de un rânjet fioros, ochii, deveniți tulburi, au fixat beregata intrusului care, mânat de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
a deschide subiectul dorit s-au dovedit zadarnice. Albert nu era interesat de părerea lui. Retras, în camera sa, ori de câte ori tatăl îndrăznea să-l deranjeze, se adâncea în rezolvarea cîte unei probleme sau aprofundarea vreunui subiect ignorându-i prezența. Mitru zăbovea ce zăbovea, nebăgat în seamă, după care se retrăgea discret. O singură dată, nu ca să-l întrerupă ci ca să-și arate susținerea i s-a adresat: - Să nu cumva să renunți! Anul acesta o să intri la sigur. - Da. Știu. Cu
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
subiectul dorit s-au dovedit zadarnice. Albert nu era interesat de părerea lui. Retras, în camera sa, ori de câte ori tatăl îndrăznea să-l deranjeze, se adâncea în rezolvarea cîte unei probleme sau aprofundarea vreunui subiect ignorându-i prezența. Mitru zăbovea ce zăbovea, nebăgat în seamă, după care se retrăgea discret. O singură dată, nu ca să-l întrerupă ci ca să-și arate susținerea i s-a adresat: - Să nu cumva să renunți! Anul acesta o să intri la sigur. - Da. Știu. Cu acest răspuns
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014. Tîmpi trecuți și tîmpi ce vin, Veacul împărțit la doi, Am parcurs viața din plin, Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt... Iar la alta, zăbovesc... Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec? Ploaie, soare,stele, nori, Cer albastru,cer senin, Triluri ce se-aud în zori, Eu cu drag la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Citește mai mult
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
la piept le strîng, Pentru anii mei ce vin. Citește mai mult Tîmpi trecuți și tîmpi ce vin,Veacul împărțit la doi,Am parcurs viața din plin,Oare, să mă uit -napoi? Trec o filă,...foșnet scurt...Iar la alta, zăbovesc...Nu știu, anii... au trecut...? Sau eu șunt cel care trec?Ploaie, soare,stele, nori,Cer albastru,cer senin,Triluri ce se-aud în zori,Eu cu drag la piept le strîng,Pentru anii mei ce vin.... IX. CE ȘUNT
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
la timp dintre așa numiții „pereți din beton armat” sunt de partea cealaltă, aflați în stare de șoc. Dintre trecătorii speriați câțiva se apropie și chiar se strecoară printre resturile de planșee de beton, atât cât se poate, fără să zăbovească prea mult. Teama că o eventuală replică îi poate surprinde acolo îi îndepărtează, oricât de puternică este dorința de a da, cât de cât, o mână de ajutor. Doi-trei dintre aceștia, ignorând pericolul, s-au strecurat pe sub dărâmături cu sentimentul
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
de ajutor. Doi-trei dintre aceștia, ignorând pericolul, s-au strecurat pe sub dărâmături cu sentimentul că cei mai puțin loviți de soartă au datoria să sară în ajurorul aproapelui aflat în impas. Cei care au avut doar curiozitatea să privească nu zăbovesc prea mult. Nu doar fiindcă le-ar fi teamă. Spațiul este mult prea strâmt, nu pot fi de folos cu nimic. La ieșire toți sunt marcați de cele văzute sau doar aflate : „este, acolo, o femeie prinsă sub dărâmături ! Se
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]