5,630 matches
-
caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1476901593.html [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
17 și chiar de-mi întorc ochii invers când trag perdeaua peste zi făcând pace între rațiune și simțire aruncând între ele un curcubeu de fluturi obraznici eu tot pe tine te vreau 18 în negura dintre noi doi distanțele zac măsurate în oameni depărtări cu plus și minus se zidesc din palme și apă de trandafiri cuvintele se iubesc cu ochii nu se rostesc niciodată arzând precum o lumânare vie între două respirații stă un piept tivit cu dorințe ascunse
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1443969118.html [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
și fulgi de zăpadă încerca să-și croiască drum o sanie trasă de un cal, a medicului familiei Macedonski, pe numele Dragu Stavarache, chemat de urgență de maiorul Alexandru D. Macedonski, pentru a asista la travaliu soției sale Maria, care zăcea pe pat fără cunoștință. Moașa, care venise dis-de-dimineață, adusese cu ea scaunul special cu orificiul pentru șezutul gravidei, clistir și ierburi pentru ameliorarea durerii, foarfecă, ață pentru tăierea cordonului ombilical, spirt, țipirig, oțet de levănțică pentru resuscitarea copilului sau a
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
toți rărunchii moașa. Doctorul, speriat, s-a ridicat, luând copilul în brațe și punân-du-l pe mâinile întinse ale tatălui. - Să vă trăiască, domnule Macedonski! Să aveți noroc de el! - Mulțumesc, domnule Stavarache! Mulțumesc, Maria! Aplecându-se apoi asupra femeii ce zăcea, epuizată, în pat, o sărută pe frunte. De afară se auzeau clopotele bisericii anunțând Învierea Domnului Isus. Cântecul oamenilor răzbătea până în casa familiei Macedonski: „Hristos a înviat din morți, Cu moartea pre moarte călcând, Și celor din morminte Viață dăruindu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488015719.html [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
sau care să susțină examene de absolvire, de admitere... Ajunși acasă, am parcat Matiz-ul la locul său, am luat valizele din portbagaj și am intrat în bloc. Apartamentul strălucea de curățenie, totul era pus la locul său, nimic nu mai zăcea împrăștiat ca de obicei, pe unde apucam să mă schimb. Casa era pregătită pentru primirea unui asemenea musafir de suflet. Flori prin toate camerele, lumânări albe și aromate, cuptorul cald și îmbietor, o sticlă de pe care se mai scurgeau picături
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424245675.html [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
diseară pe la voi și îmi zici atunci tot, am strigat eu de cred că m-au auzit și aia din Oncesti. -Vin-o maica, vin-o, da știi că a murit Casuleața de la puț? a avut boleșnița maica, trei săptămâni a zăcut sireaca,da acu să odina, c-a muncit destul. -Du-te, bre tata Rozo, ca întârzii la biserică și să supără popa Titi pe tale... -Am plecat, mama, am plecat, hai, bre Petre să nu întârziem, și după ce au făcut - câțiva
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Petru_si_roza_povestire_de_ion_dorel_enache_andreiasi.html [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
STÂLPNICUL Avva Chiril, ucenicul mai sus pomenitului avva Iulian Stâlpnicul, ne povestea următoarele: Auzind de viață și de faptele minunate ale lui avva Iulian, m-am dus împreună cu tatăl meu și cu fratele meu la el. Eu, povestește avva Chiril, zăceam de o boală de nevindecat. Nici un doctor n-a putut să mă tămăduiască. Când m-am dus la avva Iulian, bătrânul m-a vindecat îndată prin rugăciunile lui. Am ramas așadar toți trei pe lângă el și am renunțat la lume
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1379823062.html [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
a pedepsit Dumnezeu, băiatule...Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!” Vinovatul, se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască... “Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1433690913.html [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
se priviră cu înțeles și după un timp una spuse cu milă: „ să le spună cineva alor ei. Off și ăștia.. .parcă ei n-ar ști, parcă nu-și dau seama... adăgase ea neprecizând la cine se referă. Altfel o să zacă aici cine știe cât timp”. Se lăsase din nou tăcerea. În ușa aproape în permanență deschisă a salonului ca și cum aerul nu ar fi fost niciodaă suficient, se ivise o vânzătoare ambulantă - oacheșă - purtând într-o mână o sacoșă burduhănoasă și în cealaltă
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
S-a îmbrăcat în ploaie si îl doare, Colindă-n tacere gradina cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1441451127.html [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
când nu este: au rămas în urma sa cântece, au rămas suspine dar și voioșii, au rămas amintiri, a rămas modelul și a rămas ea însăși, reclădită aproape în tot, într-o artistă excepțională care este Carmen Trandafir. Misterele lumii nu zac inert, ele se-nvolburează infinit și etern, iar cu măsuri neajunse la înțelegerea umană se-arată pentru cineva câte o minune în fiecare miliardime de secundă! Aici, pesemne, e și taina „trandafirului” ursit să înflorească în grădina artei muzicale românești
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423117453.html [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
poetic. Pe drumul de “foc” poeta își înalță ruguri din propria simțire, încercând să reconstruiască astfel ”edenul pierdut”. “Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie / Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, / Că mult a zăcut încuiat sub lăcate./ Sunt Evă și-n iadul din mine clipește / O taină ce încă n-a fost dezlegată, / Un vifor nebun ce-n ascuns răpufnește, / Pictându-mi bujori pe obrazul de fată.” ( Evă) Poezia nu este numai un amestec
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 by http://confluente.ro/Note_de_lectorvolumul_de_poezie_broder_valentina_becart_1344799167.html [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
-se pe picioare ca o lumânare. - Fir-aș al naibii! Ce-i asta? înjură tânărul șofer din dosul volanului mastodontului. Ce-i cu nebuna asta? se întrebă el, nedumerit și furios, coborând din mașină și îndreptându-se către Romelia, care zăcea nemișcată pe caldarâm. Măi fată, tu ești nebună? Ce mama naibilui te-a apucat? Vrei să te sinucizi? Vrei să mă bagi în pușcărie? Ridică-te naiba odată, că doar nu te-am lovit! Tu nu auzi? Ce-i cu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1458598676.html [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
te sinucizi? Vrei să mă bagi în pușcărie? Ridică-te naiba odată, că doar nu te-am lovit! Tu nu auzi? Ce-i cu teatrul ăsta? Ridică-te! Măi..., ce-i cu tine? Niciun răspuns nu primi din partea ei. Fata zăcea ca moartă pe pavelele de piatră, fără a schița nici cel mai mic gest. Paloarea de pe fața ei frumoasă, încadrată de părul blond, răvășit, ce-i cobora pe umeri, liniștea genelor lungi și buzele întredeschise, l-au făcut pe șofer
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1458598676.html [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
În judecată cu robul tău să n-acuzi Că nimeni dintre cei vii nu-i drept să stea Vrăjmașul prigonește sufletul meu Și viața mea o calcă în picioare Că locuiesc în întuneric doare Și ca morții cei din veacuri zac mereu Mâhnit și slăbit e duhul în mine La fapta mâinilor Tale m-am gândit Sufletul meu ca un câmp în ruine Mila Ta calea pe care voi merge Va fi voia Ta să nu fiu osândit Prin credința Ta
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1436004299.html [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
Marin Preda: Mor, dar nu te teme, eu n-am să fiu strigoi niciodată . De unde avea putere să-i încurajeze pe ceilalți ? De la Duhul Sfânt, bineînțeles. De la Iisusul de tinichea vopsit cu vopsele de prăvălie de fierarul satului, cel care zăcea cu trup împuținat din tablă zincată, pe șifonier printre rămurele de tei uscat. O clipă de iluminare cât un veac. Momentul este redat magistral de autoare : Atunci a bubuit și s-a deshis Cerul la propriu. L-am văzut cu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
predau! Doi soldați români din Armată de Nord l-au escortat până în fața căpitanului lor. Unul dintre ei, un loviștean, spuse luând poziția regulamentara: - Să trăit’, do’n căpitan! Uitat’, am prins un inamic, zace că ie român, da’ ieu zac să nu-l credeț’, o fi vr’un spion, ca tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul, un bărbat bine făcut, puțin mai în vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el: - Mai, soldat Teșcuț
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1475819328.html [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
jur împrejur... apoi se îndreptă și scoase un oftat adânc, al omului care deziluzionat de tot ce vedea în jurul său, care se simțea lovit adânc poate. Chiar de acel pietroi pe care-l atinse ca pe o piatră prețioasă... Bolovanul zăcea ca după o suferință îndelungată... Desigur că fiind smuls din locul în care se înrădăcinase cu milenii în urmă, i-a provocat suferințe, da, suferințe pe care Stelian, Ioana, noi cei din jurul său le resimțeam, ne zguduiau. Pădurarul scoase un
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1471048576.html [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la față cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin ca sublocotenent, atașat cu serviciul la o companie de infanterie. Dintr-o căzătură după cal la o manevră în Brandenburg, a zăcut doi ani și i s-a tras moartea.” Al patrulea copil,Ruxandra, născută în 1845, moare imediat după naștere. Al cincelea fiu, Ilie se naște în 1846 și moare în anul 1863, la vârsta de șaptispre zece ani. Studiază medicina
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Familia_eminovicilor_ion_ionescu_bucovu_1388134423.html [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
și de faptul ca era de ”viță nobilă”.” Au doi copii, o fiică, Tatiana - mama Oresiei - și un fiu, Nicolae, care rămân orfani de mici, pentru că Elena își găsește moartea în Dunăre. Sinuciderea ei - „a doua zi trupul ei neînsuflețit zăcea la mal, pe nisipul ud, rochia largă și lungă i se lipise de trup de parcă ar fi fost goală și înfășurată într-un șal de mătase” - amintește de finalul trist al unei alte eroine, tot o mamă. În încheierea „Romanului
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
țipat el cu răutate și a scos ligheanul afară după ce, din cadrul ușii, a avertizat o să nu treacă pragul fără aprobarea lui. Rămasă singură, Iuliana căuta înfrigurată un cuțit ori altă unealtă pentru a si împlini gândul ce i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată încăperea. Nici rucsacul ei, în care avea speranța împlinirii celui de al doilea plan, nu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
mai sus de ea, cadă de fontă și WC cu bazinul pe partea din spatele scaunului. Ciment pe jos și două rânduri de faianță la chiuvetă. Câteva suluri de hârtie igienică ieftină erau aliniate pe un stativ din lemn pe care zăceau ustensile de bărbierit și un săpun. - Treci și te spală! Ai zece minute la dispoziție. Când a revenit în cameră, bărbatul i a arătat masa pe care se găseau ceva merinde și a îndemnat o să mănânce. El era deja cu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
a dus la Ierihon ca sa-si potolească pofta. Dar cum a intrat în casa de desfrâu s-a umplut tot de lepră. Vazandu-se deci pe șine plin de lepră, s-a întors la mănăstirea lui , mulțumind lui Dumnezeu și zăcând: - Dumnezeu a adus peste mine o astfel de boală ca să se mântuiască și sufletul meu. Și laudă pe Dumnezeu. CAPITOLUL 15 FAPTĂ MINUNATĂ A LUI AVVA CONON Se povestește despre avva Conon, starețul Pentuclei, ca într-o zi, ducandu-se
LIVADA DUHOVNICEASCA (5) de ION UNTARU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1378955149.html [Corola-blog/BlogPost/365015_a_366344]
-
-i alb descântec Te izbește-arzând în pântec, precum creanga de alun Cu fiori ce nu se spun...și toți fluturi-i răscoală, Te agită, te doboară, te topește-n val de fum! Dragoste sau Astenie, cine ar putea să spună? Zac iubindu-te, nebună, mă dizolv în veșnicie... Și eventual de mor, vreau să mă îmbraci în verde, Să renasc, de mă voi pierde, ghiocel, în hău de dor... Antonela Stoica 21 Martie 2017 © Referință Bibliografică: ANOTIMP HAOTIC / Antonela Stoica : Confluențe
ANOTIMP HAOTIC de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1490084030.html [Corola-blog/BlogPost/382972_a_384301]
-
gânduri. Inima-i bătea cu putere, să-i spargă pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425043087.html [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]