805 matches
-
În zadar s-au ridicat glasuri spre a arăta că într-altă direcție ar fi trebuit să pornească corabia, că vâslașii au apucat pe unde talazurile sânt mai mari și stâncile mai primejdioase; societatea din corabie, superficială și plină de zădărnicii, nu încetează sau de a se certa pentru cea mai bună formă a organizației omenești, pe când nu are nici pe cea mai rea, sau tace atîrnîndu-se de câte o cruciuliță rusească. Deci Basarabia s-a dus de unde nu se va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în Svițera desigur c-ar fi tratat cu viguroasa impoliteță care i se cuvine. La noi, sub pretextul ideilor liberale, se înființează o sumedenie de ministerii de marină, bine plătite; iar dacă cineva arată netrebnicia acestor organe fără funcțiuni naturale, zădărnicia risipei de puteri vii, cari se puteau întrebuința la ceva mai folositor, atunci e taxat de slugă boierească, de reacționar în sensul feudalității și se apelează în contra lui la-nfrățirea tutulor românilor. Românii toți, în înțelesul demagogiei, sânt însă toți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști. La aceste considerațiuni, pe jumătate melancolice, pe jumătate vesele, ne-au condus numărul "Romînului" de la 30 ianuarie, în care găsim următoarea frază la adresa roșilor mai tineri. "Sunteți tineri, aveți prin urmare puterea de-a lucra"; "Sunteți învățați, aveți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
colo, stătea tăcut și posomorât, dar între, ei demult nu mai era nimic, trăiau împreună fiindcă se luaseră și fiindcă aveau interese comune, dintr-o căsnicie nu prea lungă, dar nici prea proaspătă: copii, doi sau trei, casă, și apoi zădărnicia unui divorț, fericirea nu există, iei pe altul sau pe alta și tot acolo ajungi... Chiar asta și zicea, răspunzând în discuție cuiva care nu înțelegea de ce nu se desparte nu știu cine, că aia nu e viață pe care o duc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
văzut-o săptămâna trecută pe Silvia și o s-o mai văd ani nesfârșiți, fără să uit însă voluptuoasa apropiere de Marea taină, gândind că o voi păstra cu mine mereu și mă va ajuta să văd justa măsură a lucrurilor, zădărnicia pasiunilor, sminteala conflictelor în care trăim încleștați, iluzia că am putea fi fericiți prin cineva. ...Și toată viața mea se va schimba La un cuvânt al tău... Auzi! Nu! Aveam "lentilele mele" ca și Spinoza (mai puțin praful din șlefuirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și onestitate politică, americanismul fără conștiință și fără scrupul, goana după cumul și diurne, creațiunea de lefuri colosale ad-hoc pentru patrioți violonceliști, c-un cuvânt corupția plebei de sus și suferințele poporului de jos, care plătește din sudoarea lui toate zădărniciile și viciile celor ce-l stăpânesc, am crede în adevăr că cererea d-lui Stolojan, temerea ministrului de externe, sunt îndreptățite. Daca neamul nostru ar fi energic și viguros ca fericita rasă anglo-saxonă din Statele Unite, Maiestatea Sa Poporul ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de d. Cogălniceanu. Sub acest cabinet se va face desigur încercarea de-a accentua pe față opoziția guvernului în contra pretențiunilor monarhiei vecine. Această opoziție făcută o dată în toată forma, se va întoarce onor. d. Brătianu cu asigurări despre deplina ei zădărnicie și poate că d. Boerescu va oferi atunci concursul marelui său talent de om de stat pentru a regula Dunărea în chipul în care ne-a regulat negoțul și meseriile, de s-au ales praful de ele. O nouă eră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
frază; / În noi totul e spoială, totu-i lustru, fără bază; / Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!" De aceea, pentru Eminescu, eterna reîntoarcere, ca simplă mișcare de preluare a măștilor din arhiva umanității, produce doar sentimentul zădărniciei universale, ca în Ecleziast, nefiind altceva decât devenire întru devenire, cum va spune și Noica, nicicum devenire întru ființă. Eminescu are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
imediat al creației ca diferență, ca novum. Cu alte cuvinte, eterna reîntoarcere nu poate fi niciodată pură, întoarcerea Identicului, ci de fiecare dată altceva. Acesta pare a fi cel mai convingător raționament al filosofiei diferenței că eterna reîntoarcere nu e zădărnicie rotatorie, ca la Eminescu, bunăoară, ci introduce perspectiva cea mai optimistă în lume, echivalând cu o creație continuă. Adică nihilismul inițial, dus până la capăt, e cu adevărat singura chance a lumii, cum zicea Vattimo, căci numai refuzând Identicul, centrul, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în repetiția goală (mută). Cartea deschisă (coroborată cu muzica lui Beethoven) devenea un semn de recunoaștere "al unei confrerii secrete". Aici, Kundera se ciocnește de paradoxul transmodern al repetiției. Repetiția mută se-ntinde covârșitor în opera lui Eminescu prin sentimentul zădărniciei universale ("alte măști, aceeași piesă), pentru ca în filosofia lui Noica să se înfățișeze în repetiția oarbă a devenirii întru devenire. De aceea Noica nu a aderat deloc la ideea eternei reîntoarceri a lui Nietzsche, prefigurată, altminteri, de Goethe, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
2003, p. 143. 5 Daniel Corbu, op. cit., p. 94. 6 Giles Deleuze spune că doar "repetiția goală" "rămâne în mod fundamental repetiție a aceluiași" (Diferență și repetiție, Editura Babel, București, 1995, p. 308). Dar aceasta este rotirea oarbă producătoare de zădărnicie universală, în limbaj eminescian. Și e de bănuit că se rotește nu Identicul, ci identicul copiei platoniciene. 7 Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, v. eseul Cuvintele și necuvintele în poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unui „domeniu / de suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă, întuneric, singurătate, frig, cenușă, moarte, „iubire supremă”, despre aspirația ființei de a se împărtăși din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
merită să fie trăită. Dacă ați avut zilnic, timp de mai mult de o săptămână, patru sau mai multe dintre următoarele simptome, este posibil să suferiți de depresie cronică: stări de neliniște sau iritare; sentimente persistente de neajutorare sau de zădărnicie; sentimente persistente de tristețe, anxietate sau disperare; sentimente de vinovăție sau remușcări profunde; lipsă de interes sau de plăcere față de activitățile normale sau față de prieteni; lipsă de interes față de activitatea sexuală; imposibilitatea de a vă concentra, de a vă aminti
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
în judecată, nu ar mai prinde ziua sentinței care să le stabilească vinovăția sau nevninovăția. Un lucru trebuie precizat. În dosarul Revoluției sunt fapte imprescriptibile, iar faptul că vinovații nu vor mai ajunge în fața instanței nu trebuie să arunce umbra zădărniciei peste demersul juridic, fiindcă societatea are nevoie nu doar de vinovați, ci mai ales de adevăr. În cea mai mare parte, observațiile sunt corecte. Dar, documentul la care se face referire nu cuprinde multe alte elemente, nu oferă răspunsuri la
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
se mânie împotriva unei afirmații hegeliene de tipul: "Mișcările sistemului solar se efectuează conform unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-o întoarcere firească și ilegitimă, la aceea a preeminentei iraționalului. Dar trecerea nu este evidentă. Căci aici pot interveni noțiunile de limită și de plan. Legile naturii pot fi valabile până la o anumită limită, care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vădește în fiecare pagină a jurnalului său. Tot efortul inteligenței sale constă în a se sustrage antinomiei condiției umane 4. Efort cu atât mai deznădăjduit, cu cât, din când în când, într-o străfulgerare, își dă seama de întreaga-i zădărnicie (când vorbește, de pildă, despre el însuși, ca și cum nici teama de Dumnezeu, nici pietatea n-ar fi fost în stare să-i aducă pacea inimii). Astfel, printr-un subterfugiu chinuitor, el dă iraționalului chipul, iar Dumnezeului său atributele absurdului injust
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
unice. Amar? Abia acea imperfecție necesară fără de care n-am ști că suntem fericiți. Ar fi o mare greșeală dacă am încerca să vedem în Don Juan un om hrănit cu învățătura Eclesiastului. Căci pentru el nimic nu mai e zădărnicie, în afară de speranța într-o altă viață. Dovadă că o pune în joc împotriva cerului însuși. Nu vom întâlni la el regretul de a-și fi irosit dorința în desfătare, loc comun al neputinței. El i se potrivește lui Faust, care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar asta nu înseamnă că istorisirile noastre ar fi condamnate la zădărnicie: important e că ascultătorul ascultă măcar. Acum că am stabilit că suntem (noi, ențiclopediștii) Marco Polo, ce-ar fi să-i spunem împăratului despre orașul acela în care am intrat dimineața, venind dinspre nord-est. Orașul se cheamă Lizabo și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante. Fiindcă înălțare și cădere se adună într-un tot. Acum e posibil ca ascensiunea să fie cădere și prăbușirea, înălțare". Înainte de a rezuma aceste substructuri concentrice, să spunem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și față de somnul anormal, derivat din narcomanie, îl desparte pe Eminescu de Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de închidere-spre-deschidere specifică "devenirii întru ființă". Este de la sine înțeles că o problematică de atare anvergură a generat o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
planul general al lucrării sale. Sunt dezvoltate nouă "cercuri dialectice" străbătute de poetul român nu de la infern spre paradis, ca în Divina comedie, ci invers susține Th. Codreanu dinspre paradis, "din magia verbului, din romantism adică și ajunge în infernul zădărniciei universale" (subl. aut.). "Destin ingrat se adaugă. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante". Totul ar fi în regulă, dacă planul construcției imaginate de autor n-ar fi pur arbitrar. De ce, de pildă, al patrulea cerc este "Tcheng
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de al șaselea (Labirintul de oglinzi) probabil din necesitatea de a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos și Thanatos, explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de asemenea numeroase, personajul Dimitrie Cristea își demonstrează încercările de a construi pe un teren nestatornic, între visuri utopice un nou Big-Bang, crearea Omului Deplin, "rețeta" salutară pentru omenire a lui Lamparia (el însuși ipostază a Omului Deplin) și conștiința zădărniciei, dar optând, în cele din urmă, să dispară, gest care susține finalul deschis al romanului. În concluzie, afirmațiile autorului din prefață, de la care am plecat, sunt, mai degrabă, o provocare lansată cititorului, din moment ce, prin Varvarienii, i se oferă o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]