810 matches
-
de calitate Dacă ești lipsit de moralitate. Frână În toate cazurile, voința frânează alunecarea spre viciu. Zestre Între zestrea spirituală a omului și structura sa caracterială nu există relație de dependență. Rezistență Numai caracterele puternice rezistă furtunilor dezastruoase ale vieții. Zădărnicie Zadarnic bați la ușa ferecată a unui suflet împietrit. Suflet În sufletul deschis, inocent și imaculat de copil poți citi ca într-o carte. Lecții Păcălelile și minciunile adulților sunt primele lecții de necinste pentru copil. Somn Somnul recuperator de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un nefericit cetățean făcuse un hasid și mai nefericit, și‑n acest caz nu mai exista remediu sau Întoarcere). Maestrul luă manuscrisul de pe masă și dispăru. Își va petrece o noapte Întreagă aplecat peste textul Drumului În Canaan, a cărui zădărnicie Îi va dezvălui propria greșeală, anume că, dacă În acea noapte din urmă cu nouă luni ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu‑i mai rămânea altceva de făcut decât să se retragă. Acel ultim cuvânt părea Însă să aibă un anume tâlc, poate chiar o semnificație nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): " un minim de formule oarbe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această Întîmplare. Femeile au aruncat, Între timp, În foc, Întreg stilul clasic. Întîmplare care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Și chiar a venit. Au ieșit toți trei Într-un club de noapte răvășit după terminarea carnavalului. Sora mai mică era frumoasă, tânără, așa că scriitorul a dansat numai cu ea toată noaptea. Și atunci a avut un puternic sentiment de zădărnicie, la gândul că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dansat numai cu ea toată noaptea. Și atunci a avut un puternic sentiment de zădărnicie, la gândul că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai mică. — Se spune că oamenii au preferințe, le plac anumite lucruri și detestă altele. Asta nu contează deloc. Când Îți dai seama că ești mânat doar de senzația de foame, e prea târziu, deja ai căzut pradă sentimentului de zădărnicie. Atunci când nu-ți mai e foame, când ai mâncat pe săturate ceva ce ți se părea gustos și-ți apare În fața ochilor ceva și mai bun, nu mai ești În stare de nimic. Oricum, asta e puțin probabil să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
urmau, după zilele de febră în care întocmeam dosarul, zilele când mă zbăteam în cleștele neputinței de a da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe vremuri, când jucam șah, câștigam ori cu "albele", ori cu "negrele". Foarte rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gării. Era, probabil, cea mai proastă soluție, dar singura spre care m-au împins mereu defectele mele. Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat totdeauna să-mi lipsească cu totul. Instinctiv, căutam, poate, în felul meu să mă acomodez cu zădărnicia acestei gări și cu singurătatea ei absolută, să supraviețuiesc, înțelegînd sau mai degrabă intuind că, în ritmul normal de existență, n-aș fi putut rezista multă vreme. Or, nu știam cât aveam de stat aici. De aceea mă comportam cumva
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n mine. Venivididavinci - adică, zic io, venit, plăcut, băut, fiindcă mi-e cârciuma agoră... 10.06.2009 Florăreasa Cum o zi fără băutură e o zi pierdută și irosită În zădărnicie - vorba lui Sandu, care s-a gândit să treacă Într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până ajunge găleata la lichid fumezi o țigară! -, cei trei cheflii s-au regăsit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sa, salvează zborul de o sărbătoare superficială și face din el un lucru profund grav În care nu există alternativă; Icar va zbura cu orice risc. Iată răspunsul la zîmbetele celor ce arată cu degetul piramidele goale pentru a demonstra zădărnicia lor. Adevăratul artist dintre cei doi era Icar, deși Dedal a uimit antichitatea cu geniul său inventiv, iar fiul său n-a creat decît sacrificiul propriu. Dedal știa exact cît va rezista ceara În funcție de altitudine. În schimb, fiul său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se exprima pe sine, ci pentru sine. În fapt, În clipa cînd pieptul Galateii tresaltă la prima respirație, arta lui Pygmalion și-a atins scopul Însă și-a dezvăluit și zădărnicia În raport cu alții. Este aici gloria artei care Își asumă orgoliul de a concura cu zeii, creînd viață, dar și eșecul artei, căci ea nu mai are alt ideal În afară de acela de a-i dărui dragostea lui Pygmalion, un trup viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne separă de celelalte animale sînt și mormintele În care ne Îngropăm morții. Și nu e nevoie să mergem la piramide pentru a Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin naștere, roman- prin imperiu!... așa se visau toți. A visat imperiul lumii și renunțarea absolută la zădărnicia lumească. „Un regim are nevoie de o poetică, nu mai puțin decât de maxime de stat.“ Gerbert, fantasticul nostru prieten din Aurillac! Ale cărui cunoștințe, atingând legenda, i-au asigurat teribilul renume infam, de principe al vrăjitorilor, aliat cu diavolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și înlocuitori. Așa că s-a decis: nu mai amână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în paranteză. — Păi, angajați-o, domn’ doctor... Faci și o comunicare științifică, prețioasa idee ți-ar purta numele și nemurirea. Angajați-o la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am fost, în pântecul pământ ne întoarcem. Chiar așa, copile. Lilit, prima femeie a lui Adam, era numai pământ, ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]