19,913 matches
-
Câte-o sorcovă aruncată acoperă un cap de capră din lemn. / La granița dintre toamna târzie și iarna care parcă nu vine / Gândurile îmi stau pe creștet ca niște resturi de cuget / Totul aș vrea să se schimbe, / Să apară zăpada ca o rochie de mireasă ce intră în biserică / Și admirată de toți din jur, / Lăsând să se vadă puritatea.../ Până atunci privesc parcul / Și număr resturi...resturi.” (Resturi). În „Cerul cu icoane” - asistăm la personificarea primăverii care vine într-
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1407215205.html [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Strofe > Simpatie > RĂTĂCIND CĂRĂRI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O să te aștept prinsă-ntr-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/doina_bezea_1449062165.html [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMA ZĂPADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PRIMA ZĂPADĂ Astăzi a-nghețat pământul Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416502147.html [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMA ZĂPADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PRIMA ZĂPADĂ Astăzi a-nghețat pământul Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416502147.html [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1420, Anul IV, 20 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416502147.html [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1420, Anul IV, 20 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416502147.html [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
a întâmplat într-o noapte îndepărtată... de februarie. Mai erau câteva ceasuri, și omenirea avea să treacă pragul în următoarea lună, martie. Muntele era scăldat în razele argintii ale lunii, iar strălucirea stelelor se reflecta în miile de cristale ale zăpezii. Uneori, liniștea era întreruptă de căderea câte unui con de brad. Nu adormisem încă, meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
adormisem încă, meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a luifebruarie. Când mi-am
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
revenit, era deja 1 martie. Încă amețit, am auzit un sunet ce părea straniu în liniștea de dinaintea apariției soarelui. La început, am crezut că e vântul, dar sunetul semăna cu un geamăt, parcă cineva cerea ajutor. Nu vedeam decât plapuma zăpezii așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
s-o îmbrățișez, mi-am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin...Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin...Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel, Iarna a fost învinsă. De atunci, roșul din șnurul Mărțișorului simbolizează sângele Primăverii... căzut pe albul zăpezii. Înțelepții spun că în tâlcul legendei se află adevărul. Și cine vrea să-l afle, îl află... (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Legenda mărțișorului / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Legenda_martisorului_floarea_carbune_1393774125.html [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
că timpul e doar un mod de a gândi...pentru că atunci de ce timpul ne vindecă rănile? Timpul a rămas alb, suspendat de cer mai strigă încă verde spre pământ. Rugă de ești unde sunt, dar tu nu ai auzit tunetul zăpezii și nu ai simțit muscătura albului, și nu ai trăit iluzia visului în picioarele goale pentru că sufletul face tăcerea să-ți cânte. Sunt aici și te aștept. Serile se roag să dispară, să se facă noaptea scară iar eu să
SCĂRI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Scari.html [Corola-blog/BlogPost/366799_a_368128]
-
Textul liric (abordare transdisciplinară) - nivel liceal; D. EXEGESIS 1. Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea) - Dincolo de vitralii (eseistica literară); E. FANTASY 1. Petru I. Szabό (Bușteni, Prahova) - Misiune printre stele (jurnal SF); F. LIRIK 1. Andreea Maria-Dănilă (Șugag, Albă) - Femeia de zăpadă; 2. Ionel Marin (Focșani, Vrancea) - Picături de timp; 3. Speranța Miron (Galați) - Gleznă Timpului; 4. Emil Druncea (Fetești, Ialomița) - Insula de cuvinte; 5. Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea) - Metamorfice stări/ Metamorphical states (vol. 2 - bilingv); 6. Liviu Ofileanu (Hunedoara) - Cinderella
NOI APARIŢII LA EDITURA „ARMONII CULTURALE” (AUGUST 2012) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_noi_aparitii_editor_gheorghe_stroia_1346642261.html [Corola-blog/BlogPost/343893_a_345222]
-
lauda și meritatul respect pentru Lorenna, un cât de insignifiant semnal nu apare că popularitatea și relația ei afectivă cu publicul se va degrada vreodată. Sunt multe întrezăriri de vedetism în evoluțiile unor ziși artiști cu un destin ca al zăpezii: de cum se schimbă anotimpul se preface lichid și se mistuie în apele de jos și de sus. Lorena însă e o artistă consecventă, de strălucitoare și rezistentă relevanță în spectacolul diversului artistic, dar și un om de televiziune elevat, profesionist
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1476699182.html [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
mare rușinea Dai să te ferești la stânga la dreapta El nu și nu NUMAI PI CENTRU Așa s-a obișnuit așa moare zău Și-atunci vă-ntreb ca prostu' Oare n-ar fi mai bine să facem un om de zăpadă Să vedem el ce orientare politică are poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (25 ianuarie 2013) Erezie nulă sau fructele oglinzii M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmașul Romei Zamolxis m-a învă țat latina direct
EREZII DE-O CLIPĂ (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 by http://confluente.ro/Erezii_de_o_clipa_1_costel_zagan_1374587337.html [Corola-blog/BlogPost/364181_a_365510]
-
locuri din Bărăgan. O adevărată lecție de educație plastică au fost cuvintele rostite de profesor în deschiderea competiției. Așadar, elevii au fost încurajați de către organizatori să surprindă în desenele lor imaginile atât de frumos dăruite de natură Bărăganului, câmpia înverzită, zăpezile viscolite, spuma valurilor dunărene, zborul păsărilor, umbra unui copac, macii înfloriți, scene din perioada sărbătorilor de iarnă (Plugușorul, Sorcova etc.), imaginea unei nunți, a unei mirese însoțită de nuntași sau a unui bunic ce deapănă povești nepoților. Căci toate aceste
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI, EDIŢIA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Concursul_judetean_de_pictur_cornelia_viju_1364918095.html [Corola-blog/BlogPost/366057_a_367386]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > FERESTROICA LUI DIO Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dio are o ferestră, adică o oră liberă. Cu toate că este mijlocul lunii martie, zăpada mai păteză destul de consistent cenușiul închis al pământului, împiedicându-l să se zbicească și să-și înalțe vestitorii imaculați : ghioceii și zambilele. Ziua pare încremenită în cenușiu : cerul este colindat numai de nori reci și amenințători. O atmosferă stresantă, aproape
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ferestroica_lui_dio_costel_zagan_1383298796.html [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile pur și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-un strat
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ferestroica_lui_dio_costel_zagan_1383298796.html [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
voi putea recupera ? O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Așa că lui Dio lacrimile pur și simplu i-au țâșnit din ochi la vederea unui chiștoc de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-un strat gros de aproape un metru. - Tigrule, facem
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ferestroica_lui_dio_costel_zagan_1383298796.html [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
de țigară, răsărit dintre zăpezile care și ele plângeau în hohote. Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala și cu plânsul lui. Îl revedea cu ochii înlăcrimați pe mezinul familiei urcat pe casă și lopătând de zor zăpada adunată într-un strat gros de aproape un metru. - Tigrule, facem mâine un grătar? - Tată, păi mâine va fi o zi mare! - Toate zilele sunt mari cu tine ! Și totuși trec atât de repede! Unde naiba se grăbesc așa , ca
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ferestroica_lui_dio_costel_zagan_1383298796.html [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
a mirare”, „focul ce curge lavă din ochii tăi/ în care mă afund”, ori Să zbor (pentru Lisy): „Sedus, cu tine viața e o scânteie/ Și-mi dai puteri din nou să mă ridic,/Îmbătrânim alături tainică femeie/ În suflet zăpada pare a da în spic.” Imaginea iubitei se dizolvă în ființa celui veșnic îndrăgostit, inundându-l cu feminitatea sa, punând astfel în mișcare toate acele trăiri caracteristice bărbatului ce simte că este iubit: bunăstare sufletească, dorința de a merge mai
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1485816877.html [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DEPARTE...DEPARTE Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dor Și-ncet pornesc la vale lacrimile iernii mele călătoare... Înmuguresc câmpiile sărutului furat de soarele-arzător Iar florile iubirilor eterne, din mugurii de ziuă, iau culoare. Pornesc la pas spre casa sufletului meu de primăvară plin, Prind norii albi
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1459531412.html [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-20 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXIV Mărțișor și Norocel prizonieri la palatul de Gheață Veșnică Odată ieșit de sub zăpadă, Mărțișor se rugă de Negru-Cioară să-l scoată și pe Norocel, îngropat alături de el. -Care, mă, sfrijitul ăsta? întrebă un Vânt Lățos. -Da, spuse Mărțișor, este fratele meu.. dacă mă luați prizonier, nu mă despărțiți de el. -Ha, ha, ha
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425239661.html [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]