1,689 matches
-
de odinioară sunt cele date de Galeriile Anticariat, Turnul clădirii Policlinicii, evidentul Muzeu al Unirii și benner- ul. În urma achizițiilor pentru mobilarea stradală (aproape 170 de bănci, 10 stâlpi și 15 fântâni arteziene), au fost montate doar câteva bănci, restul zace pe undeva - unde ar trebui depozitat mobilierul ruginit. Nici cei de la RAJAC nu au făcut nimic, nu au săpat pentru a rezolva problema conductelor, astfel încât stada să poată fi pavată. Astfel, ca urbe, nu am reușit să facem aproape
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
cuvinte, adesea fără șir, ca să-mi dovedesc că exist. Ca să mă conving că gândesc, că mai pot stăpâni câteva idei. Dar poate și ca să dovedesc că În fiecare om Îmbrâncit pe stradă, Înghețat și brutal, la rându-i, cu alții, zace un ghem de gânduri despre lume3. În termenii unei rezistențe existențiale concepe scrisul și Stelian Tănase: „Jurnalul Îmi dă consistență, un background. E o cutie de rezonanță de care am strictă nevoie ca să simt că sunt Încă viu”4. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Spuneam acum câțiva ani, la prezentarea pe o scenă românească a primei piese de Werner Schwab 1, că acesta "a scris așa cum noi nu avem curajul să visăm"; tot așa am putea spune că a exprimat realitatea inexprimabilă, cea care zace adânc, sub nivelul prim al percepției, și care rămâne pentru mulți o necunosctă permanentă. Piesele lui Schwab sunt texte despre o realitate pe care am vrea s-o ignorăm, sau s-o uităm, și care totuși există. E nevoie de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aici. Nu în locul ăsta, ci într-un manuscris dramatic și pe o scenă de teatru, ȘI pentru că a apărut în calea experiență umană! sacului de plastic încă gol: asta este absolut îndeajuns pentru stârnirea unui spectacol de teatru. PENTRU CĂ indiferența zace peste conceptul de teatru asemenea unui om corpolent și fără viață: și de asta este uimitor de indiferent de unde iese la iveală o piesă de teatru, ce se petrece în ea și cum se înnoadă în sine. Întrebarea e numai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Mariedl. (Grete s-a cocârjat pe scaun și tremură. Mariedl închide din nou ochii și vorbește.) MARIEDL: De acum, Freddy nu mai are nici un chef să-i vâre lui Grete degetul în cur. Se uită încurcat la dantura falsă care zace pe podeaua murdară. Și pentru că totul îi este atât de penibil, Freddy scoate banii din portofel. Taximetristul râde ca un tâmpit tot timpul și îi spune ceva lui Freddy despre un pângăritor de cadavre, când o vede pe Grete stând
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o mirare albă ca zăpada, că lumea s-a reașezat cât se poate de comod. Și atunci voi putea, la fel de liniștit ca toată lumea, să-mi întorc capul și să caut cu ochii mei proprii și personali patul în care va zace cadavrul tău. Limba o să-ți atârne afară din bot, iar eu am să apăs ochii cadavrului tău, tot așa cum se pot apăsa butoanele de la sifoane în WC-urile moderne... o apăsare... și privirea, ca și rahatul, s-au dus. (Se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putut fi altfel, dacă nu ar fi sosit nimic, din ceea ce trebuia să sosescă. Nu poate să existe nici o analiză serioasă. Totul e de nevindecat. Se duce la cadavrul lui Herrmann și ridică un colț al feței de masă) Cum zace sărmanul viermișor schilod. Ar fi fost recunoscător pentru tot, nu mai putea fi nimic altceva decât recunoaștere. (Îl acoperă pe Herrmann la loc) Tot ceea ce este trebuia să fie, cu toate că nu ar fi trebuit neapărat să fie așa, pentru că se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
unul trebuie s-o găsească Când acel Unul privește lucrurile Când Unul a privit lucrurile Și pentru lucruri se apucă de privit Atunci totul va fi privit laolaltă Totul Tot ce o clipă poate să țină în ea. O pajiște zace în vară Și iarba-i roșie Coasa e-ngropată-n pământ Și copilu-i mort (râde și brusc e destul de serios) Copilul nu a avut nici o semnificație ținută în el Și s-a repezit în munca pentru haleală Și când un copil dat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vară Și iarba-i roșie Coasa e-ngropată-n pământ Și copilu-i mort (râde și brusc e destul de serios) Copilul nu a avut nici o semnificație ținută în el Și s-a repezit în munca pentru haleală Și când un copil dat naibii zace pe-acolo Între vecini s-au pornit strigătele despre o coasă roșie Și un al său propriu tată (râde) Strigă după un ajutor pervers Și sub copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fi sărac ... Și pe urmă se uzează copiii gata fasonați Și ei se fac roșii ca merele sau ca un sânge Și atunci trebuie să apuce încă o poezie Contra câinilor de la aiuritul Sepp cel Împuțit (cu voce prefăcută) El zace pe spate Ziua-i sus la Dumnezeu Și suge la scroafangolănită Și în rest nu-l place nimeni Că nu poate nici măcar vorbi Și se vaită și pute Peste sate-ntregi ca o groapă de gunoaie. Și iar le vâră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Câinele Fiul Tot ce nu voia să fie înalt de o sută de metri Întreg războiul mondial Totul mult prea încet pentru durerile trupului Sângerând prost Totul prost Și durerile dragostei Și femeile ca o lume îndurerată Hoitul femeiesc Care zace pe spate și s-au pus pe așteptat Și în spinarea sănătoasă au niște sentimente Sunt bune de devorat cu toate sentimentele vieții Și când s-au gătat sentimentele Atunci sunt ridicate și șterse Și acoperite pentru tot viitorul (mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suc propriu, dacă apucă să vină seara. Se găuresc cu grijă tot felul de găuri în trup. Se vâră capul limpede în mixer și furtunul unui aspirator în partea de jos a trunchiului. Se zboară jos prin fereastră și se zace în fața unor mașini nevinovate. Dar pe urmă iar vine din nou o dimineață sub brațul public, și creditorii dimineții publice se trezesc din nou la iuțeală, pentru că i-a apăsat așa de tare speranța. Ce simpatic din partea acestei speranțe că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
putoare înfulecată... D-voastră... D-voastră mâncați vina ca pe Mielul de Paști tras în frigare. Memento mori... Și mea culpa, dar cinstit... Și în mod răspicat vă rog. Aveți habar cum trebuie să arate un om păcătos, mort atunci când zace la pământ? se întinde pe podea. Cam așa. TATĂL LUI MARIEDL: Aici nu există pământ pe podea. Mariedl a noastră a curățat temeinic peste tot. Nu a mai rămas nici un fir de praf ca să-l găsiți d-voastră. Și în afară de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aparține cu adevărat. Același lucru cu ceea ce se petrece în timpul somnului. în starea de semi-conștiință - sau de semi-inconștiență... - în care se află Montaigne după accident, el asista la aceste manifestări involuntare înlăuntrul său. Sunt tot atâtea dovezi că în noi zace o forță întunecată, necunoscută, misterioasă dar reală. Cuvintele pronunțate în această stare sunt pronunțate cu gura noastră, dar cine oare le pronunță în noi? Ce înseamnă, de exemplu, faptul că, în delirul său, Montaigne cere să se aducă un cal
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un univers ,,orizontal", Berck, singurul spațiu de altfel unde anormalitatea devine normalitate, o avem în aceste pagini: Închipuiți-vă un fel de landou rectangular cu coviltir la spate, un fel de ladă, un fel de barcă pe roate în care zace un om culcat, înfășurat în cuverturi, care mână calul. Ați crede poate că e vorba de cineva care șade foarte înclinat într-o trăsură, într-o poziție confortabilă și oarecum normală. Nu, bolnavul e completamente culcat pe un cadru de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scriu, pe mici canaluri obscure, în râulețe vii, șerpuitoare, prin întunecate cavități săpate în carne, cu un mic gâlgâit ritmat de puls, se revarsă în noaptea trupului, circulând printre cărnuri, nervi și oase, sângele meu182. Vizuina luminată ,,lumea realității ce zace sub piele"183 este paratopia celui care enunță în acest text. Blecher se integrează perfect definiției pe care Maingueneau o dă, în același studiu, scriitorului ca ,,o persoana care nu-și găsește locul și trebuie să-și construiască teritoriul propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evita loviturile, ca de exemplu, lupta între un polițist american și firavul Charlot care-i scapă mereu din mâini. În această disproporție de forțe, care opune una puternică și sigură de sine, alteia plăpânde și incerte, tocmai în acest dezechilibru zace esența situației comice. Și tocmai aceasta era situația în boala mea când mi se iviră atâtea complicații. În fiecare zi, o durere și un chin nou, în fiecare zi încă o suferință și încă o disperare, toate luptând împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o cutie de chibrituri din buzunar și va aprinde o țigară 370. Vizuina luminată este fără îndoială metafora obsedantă a acestui ultim roman, ,,o cavernă" din care izvorăsc în mod miraculos toate proiecțiile onirice, halucinațiile eului narator. ,,Lumea realității ce zace sub piele"371 este adevărata substanță epică în textul lui Blecher. Analogia dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-cavernă" al lui Blecher nu este nici pe departe singura asociere care se poate face între cei doi. Este interesant de observat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a compensa tot mai precara stimă de sine: În Philip Marlowe, Chandler a creat o combinație între propriul său caracter și eroul tradițional al povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare, o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stâncă greu de înlăturat, iar Carmen nu numai că este invizibilă, dar emană obișnuitele unde de perversiune și violență. Unicul reper categoric rămâne bătrânul servitor Norris, iar singurul argument, bancnota de un dolar oferită de acesta. O bancnotă care, deocamdată, zace inertă în portofel - cam în felul în care Marlowe însuși e strivit de gravitatea situației scăpate de sub control. Doctorul Claude Bonsentir e un protagonist al bravei lumi noi moderniste ce ajunsese să producă psihopați pe bandă rulantă. În doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fel de furt, contravenind În mod absolut „Peceții MÎinii”131. Aceeași Pecete ia atitudini antinomiste, cum ar fi respingerea războiului, a vînătorii și a cultivării pămîntului: Mai Înainte de a trece În ierburi și În copaci, substanța divină răpită de demoni zace pretutindeni pe pămînt. Se află Împrăștiată și În aer, și chiar În adîncul pămîntului. PÎnă și pietrele au facultatea de a simți și de a gîndi. De aceea, un manihean perfect se va strădui să viețuiască În pace cu Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lasă, după toate aparențele indiferent; el nu pare, în ceea ce îl privește să aibă vreuna. Comportamentul său, transgresiv față de legile politeții și ale ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și istoria, psihologia personajelor și secretul care zace în inima casei sunt după chipul labirintului care constituie arhitectura însăși a casei. Mânat de curiozitate, naratorul face o inspecție a fiecărui colțișor al casei, în detrimentul locuitorului ei, dar foarte curând cititorul înțelege că este vorba mai mult decât de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se stângă / nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
casă și din stăpân în stăpân, câștigându-și existența cu lucrul mâinilor și cu furca de tors. Nesiguranța și solitudinea o aduc în pragul disperării și crede că numai un alt bărbat o poate salva din mizeria extremă în care zace de șapte ani. Întreg discursul femeii se centrează pe această necesitate umană, căsătoria, căci singură și fără părinți nu se poate ancora nici unde, mai ales că ai ei, „supărați și neajunși și împresurați de necazurile ce au“, nu vor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]