1,646 matches
-
Victor Hugo, Oamenii mării, București, 1955 (în colaborare cu M. Ariel); ed. 2, București, 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); Proză satirică spaniolă, București, 1955; Shakespeare, Comedia erorilor, în Shakespeare, Opere, I, București, 1955 (în colaborare cu Dan Duțescu), Zadarnicele chinuri ale dragostei, în Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Dan Grigorescu), Totu-i bine când sfârșește bine, în Opere, VIII, București, 1960, Sonete, pref. trad., București, 1964; W. M. Thackeray, Bâlciul deșertăciuniilor, I-II, București, 1956 (în colaborare
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
concepții și vederi) că prin sincronizare cu structurile europene occidentale lumea românească a fost smulsă din propriul climat, deposedată de ceea ce avea specific, desfigurată prin implantarea de instituții inadecvate. Totul era fals, după el, în societatea românească modernă: de la școală („zadarnică și absurdă”) la regimul politic. Atât Crainic însuși cât și, mai ales, secundanții săi (cu deosebită vehemență, P. Marcu-Balș) opuneau cultura, înțeleasă ca acumulare de cunoștințe, deci în alt sens decât cel spenglerian și cel din cartea lui Motru, creației
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
a avut curajul de a tipări Om, o carte subversivă, pe care cenzura pusese ștampila interdicției. Erau aici versuri care, într-un moment în care se credea în victoria războiului din Răsărit, prevedeau dezastrul și afirmau că jertfele omenești erau zadarnice. Definitoriu pentru nota generală a volumului este poemul Sârmă ghimpată. Sunt versuri de protest, care condamnă omuciderea, privarea omului de libertate, sfidarea demnității acestuia. În volumul Reîntâlniri (1985), F. îi evocă pe albatrosiști, paginile cele mai numeroase și mai semnificative
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
aflat într-o poiană, lângă o mlaștină. Rămășițele zidului par să adăpostească duhuri nefaste: „Câinii cum îl văd, / La el se repăd/ Și latră a pustiu/ Și urlă-a morțiu”. Meșterii încep să lucreze cu febrilitate, dar munca lor rămâne zadarnică aproape trei ani în șir, deoarece „Ziua ce-mi zidea/ Noaptea se surpa”. Îngrijorat, Manole află dintr-un vis că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
introd. edit., București, 1985-1990 (în colaborare cu Lia-Maria Pop); Dragoș Protopopescu, Fenomenul englez, I-III, introd. edit., București, 1996-2003 (în colaborare cu Horia Florian Popescu). Traduceri: G.B. Shaw, Căruța cu mere, în G.B. Shaw, Teatru, IV, București, 1956; W. Shakespeare, Zadarnicele chinuri ale dragostei, în W. Shakespeare, Opere, III, București, 1956 (în colaborare cu Ion Frunzetti), Henric al VIII-lea, în W. Shakespeare, Opere, XI, București, 1963, Visul unei nopți de vară, în W. Shakespeare, Teatru, București, 1964, Poeme, București, 1975
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
insuportabilă. Pagini de jurnal, care acoperă anii 1938-1942, păstrând caracteristicile ultimului volum din Mărturisiri, sunt și mai tensionate, notațiile atingând uneori un laconism extrem, de mare dramatism. Ținut cu regularitate, jurnalul redă pulsația timpului: zile pline, zile goale, „istorice” sau zadarnice. Meditația politică interferează cu aceea morală și intelectuală; în aceeași zi se consemnează, spre pildă, uciderea lui Armand Călinescu, o supărare a lui P. P. Panaitescu, apariția unui roman care i-a plăcut ori nu diaristului, se vorbește despre mișcarea
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără un minut, eternitatea părea să capete chipul Poetului prooroc zadarnic proptit în pragul Alimentarei... La fix, eroul meu începu să bată cu pumnii în ușă. Bătea și țipa însoțit de zbieretele nenorocoasei cozi de votcangii. În sfîrșit, cînd ușa se deschise pe la și cinci, - scandalul se încinse...Toți dădeau năvală
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
amplă lucrare L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament. Acesta notează în introducere: „Rezultatele cercetării noastre în lumea iudaică și în cea creștină ne îndreptățesc să credem că eforturile nu au fost zadarnice. Pe tema Anticristului exista doar o monografie științifică, cea a lui Bousset. Oricât de meritorie ar fi fost pentru vremea sa, ea e depășită acum” (p. X). De un tratament aproape identic beneficiază R.H. Charles. Cititorului de astăzi îi este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în mod clar de Creator. Irineu se întreabă atunci: „Cum poate fi [acest Dumnezeu] «necunoscut», de vreme ce îl cunosc?”. Și mai departe: „Dacă Dumnezeu a spus că Tatăl și Fiul nu pot fi pe deplin cunoscuți, atunci venirea Sa a fost zadarnică (superuacuus fuisset aduentus eius). Dacă nu, de ce ar fi venit? Pentru a ne spune: Nu îl căutați pe Dumnezeu căci El nu poate fi cunoscut și nu Îl veți găsi niciodată»?”. Drept urmare, ereticii anulează, printr‑o exegeză ultraspiritualistă, semnificația reală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul, până în vârf. Acum nu ne rămâne - muncă mult mai ușoară - decât să așezăm acoperișul și ornamentele, fără de care eforturile noastre anterioare rămân zadarnice și lipsite de sens” (57, 1). De uita beata dezvoltă două teme majore: nemurirea sufletului (cap. 1‑13) și sfârșitul lumii (cap. 14‑26). Tratatul se încheie cu o frumoasă și tulburătoare exortație. Secțiunea anticristologică se află în partea a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mult chiar, în afara acestei idei, existența umană în sine nu‑și găsește nici un sens. Pentru ce ne naștem? Pentru ce trăim? Pentru ce ne petrecem întreaga viață încercând să devenim cât mai virtuoși cu putință? Toate aceste întrebări ar rămâne zadarnice dacă nu am avea convingerea că o parte a ființei noastre va continua să trăiască în urma descompunerii biologice. Dar, de unde putem deduce că sufletul este nemuritor? Lactanțiu își începe lucrarea cu o succintă expunere a doctrinei creștine. Dumnezeu a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i trezească. În acest caz, se întreabă cu surprindere predicatorul, dacă noi toți avem adevărul în noi, care mai este rostul omiliilor, catehezelor și al exegezelor episcopilor? „Dacă ungerea vă învață toate câte trebuie să știți, atunci munca noastră este zadarnică! Ce folos mai au atâtea cuvântări? Este de ajuns să lăsăm inimile în seama mirungerii, iar aceasta vă va călăuzi pe voi” (3, 13). Așadar, Ioan se contrazice pe sine? El, marele apostol al lui Cristos, cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al eșecului existențial, aduce în scenă personaje indecise, debusolate - un pianist bătrân, o femeie trecută, un obișnuit al cafenelelor, un pustnic -, care rătăcesc, lipsite de repere, într-o lume absurdă și caută să evadeze în spațiul oniric în încercarea lor zadarnică de a-și alunga singurătatea. Cu o operă textualistă în spiritul, nu doar în litera sa, Ș. se dovedește a fi unul dintre cei mai interesanți autori ai generației ’80. Bun cunoscător al literaturilor de expresie engleză, a tradus texte
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
era deja derutat, s-ar pierde și mai tare din cauza neîncetatelor sale amenințări și că, dimpotrivă, ar trebui să aibă În vedere faptul că acesta, de bună seamă, nu greșise drumul În mod intenționat. Dar toate stăruințele mele au fost zadarnice. Seara Începuse de-acum să se apropie și, În Întunericul nopții, ghidul Își luă tălpășița, lăsându-ne În voia sorții. Imaginați-vă numai În ce situație ne aflam! Singuri În mijlocul deșertului, fără ghid, necunoscând drumul - nici măcar la lumina zilei, darămite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
văzând că nu primesc nici o compensație din partea lui, se Întoarseră la casele lor. Doar brahmanul a cărui casă fusese jefuită a rămas În Lahore, hotărât fiind să nu plece din capitală până nu va primi o despăgubire. După Îndelungate și zadarnice așteptări, Într-o dimineață, omul nostru se urcă Într-un smochin spunând că nu va coborî din copac până nu i se va face dreptate. Înștiințat de acest lucru, Jewahir Singh trimise un soldat pentru a-l sili să coboare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
căror preparare și folosire au fost descrise. Ample particularități referitoare la efectele pe care le produce vor fi prezentate În al doilea volum. Locuitorii din India consumă acest drog otrăvitor Într-un asemenea grad, Încât orice asistență medicală se arată zadarnică și de prisos. Voi menționa ca exemplu cazul unei doamne care s-a otrăvit singură prin Întrebuințarea excesivă a acestui drog, puțin timp Înainte de anexarea Panjabului. Această doamnă a luat suc de mac amestecat cu ulei - metoda adoptată de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și, cel puțin pentru narator, suficient de Înșelător. Dar ce-ar trebui să observăm din descrierea preliminariilor? „Să observăm că yoghinul se desolidarizează de viață pe etape. El Începe prin a suprima obișnuințele vitale mai puțin esențiale: comoditățile, distracțiile, pierderea zadarnică de timp, risipirea forțelor sale mentale etc. El Încearcă apoi să unifice cele mai importante funcții ale vieții: respirația, conștiința. A-și disciplina suflul, a-l ritma, a-l reduce la o singură modalitate- cea a somnului profund - echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ar fi condamnat să trăiască pe pământ, unde are parte numai de durere și suferință. Simbolul acestui etern condamnat e Werther (eroul lui Goethe), căruia S. îi dedică o lungă poezie. Dar individul tinde către eliberarea din această stare, tentativa, zadarnică, fiind făcută de dragul unui ideal. Acest tip uman ar fi întruchipat de Faust, căruia îi consacră, de asemenea, versuri. După „crude îndoinți”, căutând salvarea în vis și visare, poetul crede că moartea e unicul liman. Versurile lui, foarte răspândite în
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși, și îl invită pe acesta la moșie. Încercările celorlalți de a-i spulbera hotărârea nebunească, precum și împotrivirea tăcută a Olgăi rămân zadarnice. Fata recurge la un șiretlic: abuzând de generozitatea peste fire a spițerului Amos Bujorescu, îl convinge să o ia de nevastă numai formal. Căsătoriți, se duc în Elveția, unde ea naște un băiat, conceput cu fostul ei logodnic. Impresionată de
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale lui Claude Simon, fiind
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
casă din Normandia... pentru a continua, evident, această saga postcomunistă. EUGEN SIMION SCRIERI: Exerciții, București, 1966; Frig, București, 1967; Așteptare, București, 1972; ed., București, 1993; Exercices d’attente, tr. Alain Paruit, Paris, 1972; Arpièges, tr. Alain Paruit, Paris, 1973; ed. (Zadarnică e arta fugii), București, 1991; Les Noces nécessaires, tr. Alain Paruit, Paris, 1977; ed. (Nunțile necesare), București, 1992; Le Mot sablier, tr. parțială Alain Paruit, Paris, 1984; ed. (Cuvântul nisiparniță), pref. Adrian Marino, București, 1994; Roman de gare, Paris, 1985
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și mimica „actorilor”, de o, uneori, fermecătoare vetustețe, alteori de o modernitate uluitoare, ascunsă, însă, sub voalul unei sintaxe arhaice, recompun profilul vital, autentic, al unor „contemporani de demult”. Concepția consecvent estetică îi guvernează demersul și-l ferește de rătăciri zadarnice în teritorii străine literaturii sau măcar formelor ei incipiente. Și aici, ca și în critică, cercetarea sa refuză superficialitatea. Construcția nu se ridică la întâmplare, în necunoscut. Ea este consecința unui „sondaj absolut”, a unui „studiu total”, în care nimic
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare poetului derizoriu, iar viața, zbaterile, iubirea sunt văzute ca fiind ilar zadarnice. SCRIERI: Titu Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru Busuioceanu
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare de isterie colectivă, și în cele din urmă zadarnică, episod înrudit poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari, grotești, márqueziene parcă, poate fi citit și ca o parabolă a așteptării Zilei de Apoi. Dar tema escatologică și soteriologică
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]