7,506 matches
-
puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează ca o structură masivă și monumentală. Portretele moșneagului, cu privirea lui profund umană pierdută în zare sau întoarsă îngîndurată spre noi, îi evocă, prin forță și prin adîncimea sensibilității, pe cerșetorii-patriarhi ai lui Rembrandt.
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
și îmi aduc aminte cum răsunau în sala plină până la refuz de oameni versurile: "O să vină ea,/ nu se poate altfel,/ O să sosească/ Și ziua aceea/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se și aude/ Pulsul ei bătând/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie/ Vibrând în lumină." Publicul te-a aplaudat frenetic, iluminat de speranța că ziua aceea va veni. Și... a
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
inspirată clipă, fiindcă după ce, cu mâna-i divină a modelat lutul dând forme nebănuite reliefului, a aruncat peste el, cu dărnicie, toate frumusețile. Luând apoi pulbere de aur a ̀împrăștiat-o cu mâna larg deschisă ̀în cele patru zări. De atunci Iașul are ceva în plus, ceva mai nu știu cum, are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul potecilor ce te cheamă fără zăbavă... Din cronici și legende vei afla că aici înaintașii au
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀își poate deschide sufletul și poate improviza acea muzică divină, simțindu-se liberă și inspirată. E atâta armonie în nesfârșitul ei cântec, ̀încât e zadarnic
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște „frumuseți și locuri care sunt numai ale
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Biserica este sfințită în 1762 de fratele său Mitropolitul Moldovei Gavril Calimachi, ctitorul Catedralei vechi din curtea Mitropoliei. În 1887, bisericii i se adaugă pridvorul clopotniță. Casa Theodor Pallady Bucium Așezată între viile Buciumului „sus pe deal, deschisă spre toate zările... să domine priveliștea, fără a fi ochioasă", cum avea să spună meșterul mai târziu. Construită în 1855, este cumpărată de Pallady prin 1906 când se întorcea de la Paris proaspăt căsătorit. „Abia la bătrânețe m-am convins că n-am talent
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te iubesc Și-ți aduc în dar un soare. PRIMĂVARA După vicol, după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
găsesc solzii de dinozaur. Poate eu vrusesem să fac asta dinainte, mult înainte de pariul cu îndrăzneala... Era urmarea inevitabilă a faptului că găsisem solzul auriu. Am ajuns la Valea Verde cu autobuzul care a urmat șoseaua de printre coline, în zare dealurile devenind o întindere nesfârșită, ca o apă, cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de lansare spre distanțe extinse. După ce am coborât din autobuz, am văzut o apariție pe șoseaua încinsă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sau să deseneze hărți cu drumuri cunoscute doar de ei, și de aceea i-am considerat capabili să vină cu noi. Încă nu aflasem momentul plecării, dar urma să mai fie încă o adunare. Era o zi ploioasă, dealurile din zare, care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la blouse de la femme qui brode" (pp. 52-53). Grațioase și sensibile, poemele Irinei Mavrodin sunt ele însele ca niște fire de păpădie. În preajma lor ai mereu sentimentul că cea mai mică mișcare greșită le-ar putea risipi farmecul în toate zările. De aceea ele, trebuie protejate cu toată delicatețea. Irina Mavrodin este unul din numele importante din literatura română a ultimelor decenii. Traducerile sale au dat versiuni românești de referință ale unor capodopere ale literaturii universale. Studiile și cursurile sale au
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
departe absorbit de tăcerea ploii adormite. La ce se gândea? Părea fericit și trist. Ambele lucruri erau posibile în Bahía Negra. Anii, zicea Wilson, ne fură cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore în șir. Vorbesc cu lumea. Ca și mine când mă pierd. Dar capul lui Wilson era în permanentă mișcare. Avea chipul zbârcit tot și părul tuns la piele. Un început de chelie îl făcea să pară mai tânăr decât
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
atât de obsedați să lovească, încât abia de se mai sinchiseau să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase într-un martiriu magnific, reverberând o aură densă de irealitate izvorâtă parcă din conștiințele lor risipite spre zări nebănuite. Se vedeau unul pe altul ca printr-un vis imemorial și îndelung râvnit și tot așa îi vedeau și ceilalți." (p. 56). Se observă imediat dinamica scenei, ca și a fragmentului însuși. Textul demarează în registru realist pentru a
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat voioșia înnăscută, tu m-ai învățat să fac, să visez, să sper, tu mi-ai alinat lacrimile și mi-ai întărit cugetul, pavilionul tău mi-a adăpostit primele lecturi libere, mi-a deschis zările îndepărtatului western, cu poveștile lui Karl May, cu epopeea Nibelungilor, cu miturile Helladei și ale miezenopții neguroase..." începând de aici, amintirile se înlănțuie și se întrețes într-un flux aparent liber, dar, de la un moment dat încolo, într-un climat
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
aprins" de la Mânăstirea Antim, dar și a creației sale regilioase, este acuzat de "activitate contrarevoluționară" și condamnat de justiția comunistă la 5 ani de temniță grea. între 1958 și 1962 septuagenarul Vasile Voiculescu trăiește coșmarul pușcăriilor Jilava și Aiud. Aceste zări și etape ale vieții și operei medicului-scriitor sunt descrise și supuse unui examen critic detaliat de Nicolae Oprea într-o recentă monografie. Mai mult de o treime a cărții este dedicată studiului operei. împrejurările tragice de viață, dar și tardiva
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria scenografie, iarăși câteodată doar schițată. întregul ciclu este, de altfel, energic teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș în zare./ A doua zi călcam pe sensul lor/ Un curios mers pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie, luxuriantă, muncită de metamorfoze: "Călcam pe elefanți, pe șerpi,/ Pe guri, pe câte-un ochi de om,/ Pe felurite arătări/ După cum mi-apăruseră și
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre ceruri, spre zările pure ale transcendenței, iar cu celălalt scrutează scurtcircuitările satanice ale istoriei, mizeria morală și neîntrerupta proximitate a păcatului. Denunțul materiei prin exhibarea sărăciei sale, autodenunțul prin expunerea fără menajamente, încărcarea celui mai simplu gest cu o măreție tainică și tragică
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
echipă și conducea un mare ziar. Un bastion al libertății de exprimare, cum îl proclamase, pe vremuri, într un editorial. În timpul guvernării Năstase, asta era. Între timp, marele ziar s-a mai micșorat. Marea echipă s-a împrăștiat în patru zări. Fantoma marelui gazetar de ieri a bântuit debusolată până când marelui mogul i s-a făcut milă. I-a dat un ziar mai mic, să-l facă tot bastion. Bastionul luptei împotriva libertății de a gândi. Cornel Nistorescu a revenit la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
El parcă a ținut, în taina intimității sale, să întărească ceea ce a afirmat mai de mult Lucian Blaga: „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a născut la sat.” Vasile Filip La Crâșma din drum Sfoara colbăită a șleaului se prelingea spre zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult murmurate ale cărăușilor, calea până la Crâșma din drum se scurta văzând cu ochii. La o vreme, Pâcu a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce văd eu colea în zare? Ce să văd, Pâcule? Ia uite-te așa, mai cu băgare de seamă. Nu vezi nimic? Pâcule! Eu cred că tu vezi cai verzi pe pereți. Ori nu ți s-o limpezit încă drojdia de aseară... Ce vezi tu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din drum. Ii semn că Măriuța are de gând să facă plăcinte poale-n brâu... Parcă le simt miroazna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
după un șold de puicuță care încă n-o căzut cloșcă? Ei! Așa parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]