1,107 matches
-
și încearcă să se mai odihnească. Despre Amedeo (sau cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii pe drumul cerului. Satul dormea alături de trupurile noastre prăfuite și zbuciumate. Deodată liniștea somnoroasă este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așez înapoi pe cap și să îi sărut eu mâinile bătătorite de vremuri nedrepte și nevoi.El e prototipul bătrânilor din satul meu, acei sfinți din icoanele ascunse în adâncul sufletului meu, cărora mă mai închin în nopțile reci și zbuciumate. Îl întreb preocupată: -Ce mai faceți?...bătrânul pare surprins de întrebare și răspunde cu zeci de amănunte, bucuros că are un tovarăș de discuție după lungile tăceri din timpul iernii: -Pe la dispensar. Motorul meu bătrân a început să fornăie
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
margine de lume. Păpușarul Satul era înțesat de un praf călduț în care îmi afundam picioarele să îi simt povestea încă nespusă, iar pe la garduri apăreau înspre seară capetele trudite ale vecinilor dornici să mai schimbe o vorbă după ziua zbuciumată. Maidanul era invadat de o iarbă grasă, moale și avea mereu o culoare ireală, de un verde electrizant. Noi, copiii, întindeam mâinile în lateral și ne învârteam până cădeam ca din cer, cu aripile strânse ușor pe lângă trupurile noastre mici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
frunte, iar din inima lui se hrăneau doi nuferi. Mâine dacă mă veți căuta, n-am să fiu acasă. Plec pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului. Așteptând un tren Zorii se așezau azurii pe umerii obosiți ai unei nopți zbuciumate.Trenurile lor păreau să nu mai vină. Gândurile li s-au așezat alăturea, pe șine, și păreau că se pierd în dansul nebunesc al timpului... Se priveau furiș și nu se mai recunoșteau, de parcă cineva pus pe șotii le schimbase
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai pierde, părul îi încărunțise și în jurul ochilor erau săpate adânc urmele deznădejdii unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei ticăloase. Îi venea să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă de război? Mie-mi iei jumătate de țară, nerușinatule, porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trei. Mai merseră împreună o jumătate de oră, până la Piața Sălăjan, iar când se despărțiră, Mărgărit îi dădu lui Rafael una din cele două bancnote de o sută de mii. 25. A fost ca și cum s-ar fi împărtășit din fericirea zbuciumată a acelui cuplu - vechiul lui tovarăș de ispășire prin oficiile Școlii Speciale și Sabina cea recuperată și adusă pe calea cea bună după atâta jelanie și amărală, dar uite că motive de ceartă cu strigături și lătrături încă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
astăzi, cînd s-au deschis atîtea granițe și au apărut zeci și sute de oportunități, mai ales pentru cei tineri să te angajezi? Dacă asemenea întrebări nu ți-au dat pace noaptea sau ți le-ai pus măcar o dată în timpul zbuciumaților ani de liceu, gîndindu-te că vor veni, probabil, ani și mai zbuciumați sau cel puțin incomozi, cînd vei fi nevoit să te responsabilizezi și să iei multe hotărîri importante singur, fără suportul sau sfatul nimănui, e clar: ai deschis cartea
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lor, aceste reechilibrări permit instaurarea unor stări sufletești superioare a căror survenire este, cel mai adesea, obstrucționată în și de agitația cetății. Una dintre aceste stări o constituie reculegerea. În fața extensiilor marine, a fluidităților răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lui - „Detest copiii“ - erau adeseori citate. Cuvinte pe care George McCaffrey le repeta cu încântare. John Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
săi stabilindu-se în Canada la sfârșitul secolului al XIX-lea, după foametea care a decimat nenumărați irlandezi. Mă întreabă o sumedenie de lucruri despre România și din când în când îmi vorbește despre Irlanda, despre irlandezi și istoria lor zbuciumată. In tonul vocii îi simt emoția și dragostea pentru înaintașii săi, bravii și încercații irlandezi. După un timp ne oprim pentru a le aștepta pe cele două doamne rămase în urmă. Mă uit la franțuzoaica de lângă Paris și pe lângă faptul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
seri. Privind la coroana lui falnică, dar acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut tovărășie de atâtea ori când inima mea era zbuciumată.” Am plecat mai departe, trecând prin poienița unde în ceilalți ani, de fiecare dată când treceam cu bătrânul pe acolo, ne ieșeau în cale veverițele care ne furau nucile sau alunele din palmă. “Unde or fi acum? De când călugărul a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să păcătuiască; a consimți la păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatele altuia.” În timp ce dialogam cu gândurile mele, în ușa chiliei a apărut, ca o umbră, bătrânul călugăr. Nu i-am auzit pașii. Ce mai face zbuciumatul meu fiu? m-a întrebat el cu voce moale. Nu știu cum să-ți spun, sfințite părinte, dar parcă mi-ai ghicit gândurile, aducându-mi aceste cărți. Spune-mi. Ai citit cărticica sfântă? Am citit-o, părinte, și tocmai stăteam de vorbă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Dabija voievod (1666). Și care călugări, din moment ce mănăstirea nu era desăvârșită să poată primi călugări nici după moartea lui Dabija vodă, după cum aflăm din scrisoarea Doamnei Ecaterina, soția răposatului voievod? „Parcă am mai vorbit noi despre vremuri nestatornice pe pământul zbuciumat al Moldovei. Apoi despre înstrăinarea de către unii egumeni a unor sate sau moșii ale mănăstirilor în care viețuiau nu auzim pentru prima oară.” L-am ascultat cu smerenie pe bătrân, dar întrebarea tot mă rodea: „Adică cum? Abia după moartea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai auzit... Alunecam deja pe apa călduță a somnului...Se crăpa de ziuă când glasul călugărului a răsunat iarăși la căpătâiul meu: Trezește-te, fiule! Ești tot numai o apă. Ești leoarcă de sudoare... Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de leac. Uite ceaiul îi aici pe măsuță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Românească o face și fostul ofițer, profesor Constantin Manoliu, în Jurnalul de față. Dat fiind însă caracterul lui - noi, cei care ne-am ocupat de editare, l-am considerat Romanul unei vieți. Alături de cei care lasă țării amintiri din istoria zbuciumată a ultimilor 70 de ani, fostul colonel, urmaș al eroului de la Grivița, generalul Gheorghe Teleman, după stingerea entuziasmului revoluționar din 1989, în nevoile imediate ale existenței din ce în ce mai precare, regândește la rece și judecă poate și puțin nostalgic (doar e vorba
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
mai fie frică de anafură și a dat buzna În clasă strigînd că el știa cum e, că nu avea gust rău de loc și că se topea singură În gură. Nici unul nu scăpase de coșmaruri sau de un somn zbuciumat, dar acum stăteau În rînd doi cîte doi, Într-o latură a bisericii din Parcul Central Miraflores. Cu uniforme albe și cravate albastre; pe buzunarul de sus al hăinuțelor erau brodate, tot cu albastru, inițialele colegiului: LC.; pe mîneca dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scris: „O, temps suspends ton vol...”, el s-a gândit la dragostea din oase și din carne și după care omul rămâne-aproape gol căci taurii plăcerii îl scutură în coarne. 8. Iubire, numai tu Această existență, clădită pe contraste pe zbuciumata liniște, pe-a patimii uzură, pe-atâtea cataclisme ce au loc în natură era să-ți strâmbe mersul pe ntinderile-i vaste; și-n numele tău noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
prelungă, pe când zbiera plictisită c-au deranjat-o să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care aveau să vină, am degustat dilatat, trăgând de ele ca de-un elastic, lunile de concediu de maternitate petrecute în același minuscul apartament (altminteri detestat, al mamei, dar și al propriei mele copilării și adolescențe). Liniștea semăna cu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de ce m-aș teme oare, atîta timp cît ești cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am străbătut Împreună bulevardele largi și zbuciumate ale nopții, oare n-am traversat singuri mările Învolburate, n-am descoperit tărîmuri necunoscute și nu ne-am Întors să ne plimbăm iarăși pe continentul nopții și să ascultăm tăcerea pămîntului? Oare n-am fost viteaz Învingător atîta timp cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
respect pentru vârsta venerabilă pe care am atins-o - 95 de ani. Nici în cele mai optimiste situații n-am îndrăznit să sper la așa ceva! Se vede treaba că așa mi-a fost datul, deși am fost în miezul vremurilor zbuciumate prin care am fost nevoit să trăiesc. Cum s-ar zice, pornesc mai departe pe calea vieții cât va mai voi Cel de Sus. E o zi a multor aduceri aminte, cu bune și mai puțin bune, o zi pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
posibililor cititori. Mulțumesc viitorilor mei cititori pentru îngăduința ce vor arăta față de genul meu de scriere, în care n-am inventat nimic, ci am căutat să înfățișez cu sinceritate ceea ce am simțit cu adevărat în diferitele momente ale unei vieți zbuciumate, ca și epoca în care am fost nevoit să trăiesc, cu toate traumele pe care le-am avut. Cu cele bune petrecute, dar și cu unele neplăceri ce am avut, viața în sine a meritat să fie trăită, fapt pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]